Judicial transfer denial challenged for lack of reasoning and abuse of discretion, rendered moot by procedural peremption

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22 decembrie 2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 43 din 17 ianuarie 2017, solicitând:

(i) anularea Hotărârii nr. 43/17.01.2017 a Plenului Consiliului Superior al magistraturii, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 1108/25.10.2016, prin care s-a respins cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Piteşti la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti;

(ii) obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de transfer a contestatoarei.

Contestatoarea a invocat, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate privitoare la actele atacate:

- lipsa motivării celor două hotărâri, condiţie de legalitate a actelor administrative;

- nerespectarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, respectiv Regulamentul privind transferul, prin analizarea în mod greşit a criteriilor stabilite de art. 3, iar nu în mod global şi comparativ, atât în ceea ce priveşte cererea contestatoarei, cât şi raportat la celelalte cererii formulate de solicitanţii de transfer;

- excesul de putere al emitentului, constând în exercitarea nelegală a dreptului de apreciere (prin aplicarea unui tratament inegal faţă de ceilalţi solicitanţi de transfer), cu omisiunea luării în considerare a unor criterii şi absolutizarea în mod nepermis a altora, fapt care a condus la încălcarea drepturilor contestatoarei.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 aprilie 2017, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, iar prin notele scrise depuse la data de 07 iunie 2017, a invocat excepţia lipsei de interes a contestaţiei.

3. Încheierea de suspendare a judecării cauzei

Prin încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării contestaţiei formulate de A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 04.10.2017, a fost dispusă suspendarea judecării contestaţiei, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 04 aprilie 2018.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării contestaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimată contestaţia formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 43 din 17 ianuarie 2017.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.