Administrative litigation: denial of interim suspension of residency requirement for teaching Romanian abroad due to lack of evident illegality and imminent damage

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Cluj în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a solicitat anularea actului emis şi repararea pagubei ce i-a fost cauzat prin emiterea acestuia, adică cerinţa privitoare la obligativitatea de a avea rezidenţa în ţara in care doreşte să predea limba Română, respectiv Ordinul Ministrului B. nr. 3.823 din 3 iunie 2013, pentru aprobarea Metodologiei Proiectului Ministerului Educaţiei Naţionale privind predarea cursului de limba, cultura şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 344 din 12 iunie 2013.

De asemenea, a solicitat suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii in anulare şi obligarea paraţilor la cheltuielile de judecata ocazionate cu acest proces.

Prin sentinţa civilă nr. 1814/27 mai 2015 pronunţată de Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a completului specializat în materia drept administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Cluj şi, în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educatiei Nationale şi Institutul Limbii Române, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cuj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 15 iulie 2015 a admis cererea de suspendare formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Institutul Limbii Române şi, în consecinţă, a suspendat dispoziţiile art. 14 lit. e) din Ordinul nr. 3823/2013 al MEN până la soluţionarea acţiunii în anularea aceluiaşi act normativ ce face obiectul dosarului nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 15 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cuj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul Limbii Române, în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Se constată că recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând în fond cauza, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Referitor la recursul pârâtului Institutul Limbii Române, se constată că recurentul a invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ambii recurenţi in dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dat fiind că în speţă, nu erau îndeplinite cele două condiţii prevăzute de textul de lege - cazul bine justificat şi producerea unei pagube iminente pentru a se dispune suspendarea actului administrativ-fiscal. Prin motivele invocate, se arată că reclamanta nu dovedeşte cu acte, îndeplinirea celor două condiţii prevăzute cumulativ de lege, "invocarea fondului de contencios administrativ fiind irelevantă".

Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă nu a înţeles să formuleze întâmpinare la recursurile

Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin încheierea de şedinţă din 25 aprilie 2017, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursurile au fost admise în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Ordinul Ministrului B. nr. 3.823 din 3 iunie 2013, pentru aprobarea Metodologiei Proiectului Ministerului Educaţiei Naţionale privind predarea cursului de limba, cultura şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 344 din 12 iunie 2013.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română (prin conţinutul prevederilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) corespunde Recomandării nr. R/89/8/13 09 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, precum şi Recomandării nr. 16/2003 a aceleiaşi instituţii, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să ţina cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua însă decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept invocate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl servească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În speţă, intimata reclamantă a invocat ca împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative a căror suspendare se cere, tocmai criticile de nelegalitate invocate în cadrul acţiunii în anularea actului administrativ fiscal atacat, care urmează să fie analizate de instanţa învestită cu soluţionarea acesteia.

Or, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau de drept au fost apreciate de instanţa supremă ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea substanţială a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Motivele de nelegalitate prezentate de reclamantă şi reţinute de prima instanţă ca reprezentând un caz bine justificat nu erau de natură a fi decelate doar printr-o verificare a aparenţei dreptului, necesitând o evaluare a aspectelor de fond, evaluare la care judecătorul a procedat cu depăşirea limitelor procedurii sumare a suspendării executării.

Înalta Curte constată astfel că soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat se referă la restrângerea accesului la concurs raportată la deţinerea deja la momentul înscrierii la concurs a unei cartii de rezidenta sau a unui permis de sedere in tara pentru care aplica candidatul, din care sa rezulte valabilitatea rezidentei/sederii pana la sfarsitul anului scolar pentru care aplica poate constitui o condiţie excesivă şi disproporţionată în raport de marja de apreciere permisă autorităţii administrative.

De asemenea, instanţa a mai constatat că reclamanta cu ocazia concluziilor pe fond a relevat instanţei că este cadru didactic la o şcoală din Cluj Napoca şi că predarea cursului de Limba, cultura şi civilizatie romaneasca este o activitate didactică permisă cadrelor didactice care profesează în România.

Faţă de acestea instanţa a reţimnut pertinenţa acestor concluzii coroborat şi cu cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) lit. f-i) care impun candidatului să depună şi:

f) copii legalizate dupa urmatoarele acte de studii: diploma de bacalaureat, diploma de absolvire, diploma de licenta, diploma de masterat, foaia matricola pentru studiile universitare;

g) copie legalizata dupa modulul psihopedagogic, daca este cazul;

h) copie dupa un act doveditor privind vechimea in invatamant (daca este cazul);

i) copie dupa atestatul de grad didactic (daca este cazul)

Aşadar, simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ fiscal nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Hotărârea prin care acţiunea intimatei-reclamante care viza anularea actului administrativ, sentinţa civilă nr. 410/2015 din data de 06 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, respinsă ca inadmisibilă reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită. Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, ea constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării executării nu le îngăduie.

Totodată, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Lege nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu în legătură cu un act ilicit.

Câtă vreme un act administrativ care se bucură de prezumţia de legalitate şi diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal, astfel că nu se circumscrie noţiunii de pagubă iminentă definite de lege, astfel cum eronat a considerat instanţa de fond.

Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul Limbii Române împotriva încheierii din 15 iulie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa încheierea atacată şi va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă privind suspendarea Ordinul nr. 3823/2013 al MEN, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul Limbii Române împotriva încheierii din 15 iulie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.