Restitution in Kind Claim Refused as Res Judicata Bars Relitigation of Lawful Sale to Tenants.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Civil Section I) dismissed the plaintiffs’ appeal as unfounded, affirming the lower courts’ decisions that denied their claim for restitution in kind of a dwelling sold to tenants and upheld only compensatory measures. The plaintiffs had challenged the mayor’s refusal to return the property in kind under Law No. 10/2001, arguing that the prior sale under Law No. 112/1995 was unlawful and that a new claim was permissible under art. 19(4) despite a prior final judgment. The Court held that, under art. 18(d) of Law No. 10/2001, properties validly sold to former tenants under Law No. 112/1995 entitle the former owner only to equivalent compensation, not restitution in kind. It further ruled that the principle of res judicata (art. 1201 Civil Code) barred relitigation of the sale’s legality because the prior irrevocable decision had already established that the sale complied with arts. 9 and 14 of Law No. 112/1995, and art. 19(4) does not permit claims outside the new law’s conditions. The challenged appellate decision was confirmed and declared final.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 112/1995, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, art. 1201 C. civ; Restitution in Kind Claim Refused as Res Judicata Bars Relitigation of Lawful Sale to Tenants: The plaintiffs had challenged the mayor’s refusal to return the property in kind under Law No. 10/2001, arguing that the prior sale under Law No. 112/1995 was unlawful and that a new claim was permissible under art. 19(4) despite a prior final judgment. The Court held that, under art. 18(d) of Law No. 10/2001, properties validly sold to former tenants under Law No. 112/1995 entitle the former owner only to equivalent compensation, not restitution in kind. It further ruled that the principle of res judicata (art. 1201 Civil Code) barred relitigation of the sale’s legality because the prior irrevocable decision had already established that the sale complied with arts. 9 and 14 of Law No. 112/1995, and art. 19(4) does not permit claims outside the new law’s conditions. The challenged appellate decision was confirmed and declared final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision was the core legal basis for rejecting the appeal, as it establishes that properties sold under Law no. 112/1995 can only be compensated in equivalent, not restituted in kind.
Considered in the reasoning to show that even if the applicants could file new claims under this law, they still must comply with the restrictions in Art. 18, thus it supports rejecting the appeal.
Mentioned in the reasoning regarding res judicata, but no specific article is cited in the dispositive orders; the principle is applied but the reference is not part of the orders.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 1240 din 18 septembrie 2000 a Tribunalului Harghita a fost respinsă acțiunea inițiată de V.C.E. și V.L.E. împotriva Primăriei Municipiului Miercurea Ciuc, prin care au solicitat anularea dispoziției nr. 800 emisă de Primar la data de 19 decembrie 2001, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul Miercurea Ciuc, fiindu-le stabilite în rezolvarea solicitării măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în esență că imobilul solicitat a fost vândut chiriașilor cu respectarea prevederilor art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995 astfel că restituirea în natură nu este posibilă.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 11 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.
Împotriva acestei hotărâri, V.C.E. și V.L.E. au declarat recursul de față, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a avut în vedere puterea lucrului judecat în raport de decizia nr. 671 din 30 mai 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș, între cele două soluții neexistând identitate de temei juridic, cele două acțiuni fiind promovate sub imperiul a două legi diferite.
Sunt invocate prevederile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora au îndreptățirea de a formula cereri în condițiile noii legi și persoanele ale căror cereri au fost respinse.
Se susține că vânzarea imobilului s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, hotărârea nr. 87/1997 fiind formală și abuzivă întrucât evaluarea construcției s-a efectuat după perfectarea vânzării.
Recursul nu este întemeiat urmând a fi respins în raport cu cele ce urmează:
Potrivit art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în cazul în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului.
Din acest text rezultă cu evidență că în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, fostul proprietar este îndreptățit numai la măsuri reparatorii în echivalent și nu la restituirea în natură.
Se constată că prin dispoziția contestată, ce a fost menținută prin hotărârile date în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale redate. Astfel, contestația celor în cauză a fost respinsă, avându-se în vedere că imobilul în litigiu a fost înstrăinat și că asupra acestuia s-a hotărât irevocabil prin decizia nr. 671 din 30 mai 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș.
Din considerentele acestei decizii rezultă că vânzarea imobilului în favoarea chiriașilor s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 9 și art. 14 din Legea nr. 112/1995.
În aceste condiții, în care s-a hotărât irevocabil că vânzarea s-a realizat în condițiile legii aplicabile la data perfectării ei, nu se poate relua valabil aceeași susținere în cadrul noii judecăți.
Este adevărat că decizia în discuție s-a dat în soluționarea altui litigiu, dar problema este una și aceeași în ambele cauze, iar principiul autorității lucrului judecat reglementat de art. 1201 C. civ. nu operează doar în ipoteza întrunirii triplei identități de persoane, obiect și cauză, ci și în situația în care prin soluția solicitată în cauza de față s-ar ajunge la negarea punctului de vedere ce a fundamentat adoptarea primei soluții. Aceasta face inoperantă analizarea aceleiași cereri în cadrul noului litigiu.
Prin urmare, în soluționarea pricinii de față, instanța de apel împotriva cărei hotărâri s-a îndreptat recursul de față, a avut în vedere în mod judicios că asupra legalității înstrăinării, instanțele s-au pronunțat irevocabil și de aceea o atare cerere nu mai poate fi reiterată.
Pentru aceleași considerente, cererea de față nu este justificată nici în condițiile prevederilor art. 19 alin. (4) potrivit căruia au dreptul de a formula cereri și persoanele ale căror cereri au fost respinse, dar nu în afara legii ci în condițiile prezentei legi, cum se menționează expres în finalul textului.
Ori, textul anterior, anume art. 18 din lege, prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se acordă și în situația în care imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții V.C.E. și V.L.E. împotriva deciziei nr. 11 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2004.