Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity following suspension for absence of parties
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted the exception of peremption and declared the appellant's appeal perished, thereby leaving the Court of Appeal decision of January 31, 2017, which had dismissed the appeal and upheld the lower court's rejection of the action for lack of passive legal standing, in force. The dispute involved a plaintiff seeking an order to disclose information from the Ministry of Internal Affairs along with moral damages and publication of the judgment, but the procedural history resulted in a suspension of the appeal proceedings at the Supreme Court level on October 18, 2017, due to the absence of both parties. Applying Articles 416, 411, 420, and 421 of the Civil Procedure Code, the Court determined that the six-month statutory deadline for peremption expired on April 18, 2018, without any procedural act or request for reopening by the parties, thus imposing the automatic sanction of peremption for procedural inactivity.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 415 pct. 2 C. proc. civ, art. 418 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) din C. proc. civ; Peremption of appeal due to six-month procedural inactivity following suspension for absence of parties: Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 octombrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:
- obligarea pârâtei să comunice în scris informaţiile solicitate prin scrisoarea din 05.10.2015, orele 19:49;
- obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1000 RON;
- obligarea pârâtei la publicarea hotărârii de condamnare într-un ziar central şi pe pagina de internet a pârâtei, ca despăgubire nepatrimonială pentru încălcarea dreptului la informaţie;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4560 din 08 iulie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
3. Calea de atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 4560 din 08 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Împotriva sentinţei civile nr. 4560 din 08 iulie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 octombrie 2016.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin decizia civilă nr. 375 din 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca neîntemeiată, a respins cererile de sesizare a CCR şi ICCJ, ca inadmisibile şi a respins recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.
5. Calea de atac declarată împotriva deciziei civile nr. 375 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
Împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din decizia civilă nr. 375 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., învederând că motivele recursului vor fi înfăţişate după comunicarea deciziei atacate.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 iulie 2017.
6. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul A.
7. Procedura de soluţionare a recursului
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:
"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:
"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 18.10.2017, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.
Încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 aprilie 2018.
Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării.
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 375 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.