Claimants' appeal over stamp duty held perimed for six-month inactivity after suspension

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 aprilie 2017, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Universitatea Creştină C., prin rector D., au solicitat obligarea pârâtei la încheierea Protocolului pentru finalizarea studiilor cu examen de licenţă şi obligarea la plata unor daune materiale şi morale.

Prin Rezoluţia din 12 aprilie 2017, prima instanţă a pus în vedere reclamanţilor obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 950 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanţii au formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 aprilie 2017, sub nr. x/2017/a1.

2. Hotărârea ce face obiectul căii de atac a recursului în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin încheierea din data de 09 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de reexaminare şi a constatat că reclamanţii A. şi B. datorează taxă de timbru în cuantum total de 350 RON.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii din data de 09 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B.

În motivarea recursului, reclamanţii au susţinut, în esenţă, că taxa de timbru nu a fost calculată pentru fiecare reclamant în parte, că adresa privind obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost comunicată doar către recurenta-reclamantă, iar acţiunea este scutită de plata taxei de timbru, întrucât obiectul litigiului se referă la raporturi de serviciu asimilate conflictelor de muncă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 15 septembrie 2017, intimata-pârâtă Universitatea Creştină C. a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanţii A. şi B., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 20.09.2017, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 martie 2018.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.