Incompatibility of public officeholder holding expired company director mandate; mandate expiration vs. commercial registry entry

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, la data de 31 octombrie 2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/08.10.2014, întocmit de pârâtă, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 424 din 25 martie 2015, Tribunalul Caraş-Severin a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 08 mai 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 173 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia de Integritate - Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 173 din 24 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, reclamantul învederează că Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice stabileşte, în cuprinsul art. 13, art. 14, art. 20 şi art. 21, procedura care trebuie urmată în materie, sub sancţiunea nulităţii absolute a raportului de evaluare. Conform acestor dispoziţii, anterior emiterii raportului de evaluare, inspectorii de integritate au obligaţia de a invita persoana în cauză, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, să prezinte un punct de vedere cu privire la existenţa incompatibilităţii. Invitaţia trebuie repetată şi, dacă rămâne fără răspuns, poate fi emis Raportul de evaluare. În cazul nerespectării acestei proceduri, sancţiunea este nulitatea absolută, conform art. 20 alin. (3) şi (5) raportat la art. 13 alin. (2) din lege.

Recurentul-reclamant invocă neîndeplinirea procedurii de comunicare a informării şi invitaţiei, care trebuiau transmise prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, din dosarul administrativ rezultând că, în speţă, comunicările s-au făcut la o adresă greşită: Oţelu Roşu, str. x nr. 9, în loc de Oţelu Roşu, str. x nr. 4B, care este adresa corectă a reclamantului. Prin urmare, prima instanţă a reţinut în mod greşit că înscrisurile fac dovada comunicării.

Cu privire la fondul cauzei, recurentul-reclamant arată că data încetării funcţiei de administrator este aceea a expirării mandatului, respectiv 30.05.2010, cu doi ani înainte de preluarea funcţiei de primar al localităţii Oţelu Roşu, iar în aprecierea existenţei stării de incompatibilitate, relevant este momentul la care a încetat funcţia de administrator, iar nu momentul înscrierii acestei menţiuni la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Mai arată că a fost numit administrator prin actul constitutiv al societăţii, încheiat la data de 30.05.2006, pentru o perioadă de patru ani, mandatul expirând la data de 30.05.2010 (conform art. 16 alin. (2) din actul constitutiv al societăţii).

Societatea B. S.R.L. fiind înfiinţată în anul 2006, normele aplicabile sunt cele din vechiul C. civ., potrivit cărora mandatul încetează, pe lângă cauzele speciale (revocare sau renunţare), prin intervenirea uneia dintre cauzele generale de încetare a contractelor, printre care expirarea termenului stipulat.

Prima instanţă a ignorat aceste prevederi, considerând că încetarea mandatului de administrator are loc doar prin revocarea de către adunarea generală a asociaţilor şi că această revocare a avut loc abia la data de 06.06.2014.

Cu privire la susţinerea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate, în sensul că funcţia de administrator a încetat prin expirarea termenului, dar că este relevantă data înregistrării acesteia la Registrul Comerţului, recurentul-reclamant arată că jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că menţiunile din registrul comerţului au, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, rolul de a asigura opozabilitatea faţă de terţi, însă efecte juridice, sub aspectul existenţei sau nu a stării de incompatibilitate produc înscrisurile care atestă încetarea funcţiei de administrator (Decizia ICCJ 4155/07.10.2010).

Astfel, în opinia recurentului-reclamant, în aprecierea existenţei stării de incompatibilitate, relevant este momentul la care a încetat funcţia de administrator, iar nu momentul înscrierii menţiunii în Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

De asemenea, recurentul-reclamant consideră că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că, la data de 04.02.2014, O.N.R.C. a comunicat, prin adresa nr. x că, la data menţionată, reclamantul figura ca administrator şi asociat al societăţii menţionate, ignorând faptul că în adresa O.N.R.C. apare menţiunea "calitate administrator-nespecificată în perioada: 31.05.2006 până în prezent", precum şi faptul că a fost numit în funcţie la data de 30.05.2006 şi că durata mandatului a fost de 4 ani, aşadar mandatul expirase la 30.05.2010.

Se mai arată că hotărârea adunării generale a asociaţilor din 06.06.2014 a avut drept unic scop punerea în conformitate a înregistrărilor de la O.N.R.C. cu situaţia juridică reală, respectiv asigurarea opozabilităţii încetării mandatului, mandat care încetase în anul 2010 şi nu a fost prelungit, dar prima instanţă nu a arătat motivul pentru care a apreciat că funcţia de administrator nu a încetat în 2010, ci în 2014.

Totodată, recurentul-reclamant arată că societatea B. S.R.L. nu a mai desfăşurat nicio activitate cu mult timp înainte de preluarea de către reclamant a mandatului de primar al localităţii Oţelu Roşu, iar funcţia de administrator presupune prestarea efectivă a unei activităţi de administrare în cadrul unei societăţi. Mai arată că nu a îndeplinit nicio atribuţie aferentă funcţiei de administrator al societăţii, respectiva societate nedesfăşurând activitate în mod concret, fiind declarată inactivă de către organele fiscale începând cu 11.06.2009.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03.11.2015, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul de evaluare a fost întocmit cu respectarea procedurii reglementate de Legea nr. 176/2010, atât în ceea ce priveşte înştiinţarea persoanei evaluate, cât şi în ceea ce priveşte celelalte etape ale activităţii de evaluare. Prin adresa nr. x, recurentul a fost informat de către inspectorul de integritate cu privire la declanşarea activităţii de evaluare, însă adresa a fost returnată la 13.06.2013. Prin adresa nr. x s-a revenit cu informarea persoanei evaluate despre declanşarea activităţii de evaluare, însă şi această scrisoare recomandată a fost primită retur la data de 08.05.2014. Adresa nr. x prin care recurentul a fost informat asupra identificării stării de incompatibilitate a fost returnată ANI la data de 23.06.2014. În fine, noua comunicare, nr. x/22.07.2014 a fost transmisă la adresa din str. x nr. 4B, dar şi aceasta a fost returnată la data de 13.08.2014.

Adresele anterioare au fost comunicate la domiciliul recurentului din str. x nr. 9, întrucât la momentul declanşării procedurii de evaluare singurele informaţii despre domiciliul persoanei evaluate de care a dispus inspectorul de integritate s-au regăsit în declaraţiile de avere şi interese depuse în iunie şi iulie 2012 de către recurent, declaraţii în care acesta a menţionat ca adresă de domiciliu str. x nr. 9.

La data de 18.06.2014 recurentul a fost informat telefonic cu privire la identificarea stării de incompatibilitate şi a posibilităţii de a formula un punct de vedere, aspect consemnat în procesul-verbal nr. x.

Procedura fiind respectată, nu poate fi incidentă sancţiunea nulităţii reglementată de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, de care se prevalează recurentul.

Cât priveşte cel de-al doilea rând de critici din recurs, prin care se invocă încetarea mandatului de administrator în anul 2010, intimata le apreciază ca nefondate, arătând că, potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din actul constitutiv al societăţii B. S.R.L., adunarea generală este cea care desemnează administratorul şi, respectiv, îl descarcă de activitate sau îl revocă. Or, din probatoriul administrat ca şi din evidenţele registrului comerţului, nu rezultă să fi existat vreo hotărâre a adunării generale a asociaţilor prin care, după anul 2010, adică în perioada 26.06.2012-06.06.2014, recurentul să fi fost descărcat de activitatea de administrator. Dimpotrivă, Oficiul Registrului Comerţului a comunicat că a deţinut funcţia de administrator şi calitatea de asociat al societăţii din 2006 şi până la data răspunsului ORC. Rezultă astfel că a existat o prelungire tacită a mandatului de administrator.

Nu au relevanţă susţinerile recurentului, potrivit cărora nu ar fi exercitat efectiv funcţia şi nici cele potrivit cărora societatea nu a desfăşurat nicio activitate cu mult înainte de preluarea mandatului de primar. Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1631/2003, starea de incompatibilitate nu este condiţionată de exercitarea efectivă a actelor sau faptelor de comerţ, ci de deţinerea simultană a calităţii de administrator la o societate şi a funcţiei de primar.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

5.2. Cererea privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

La termenul de judecată din data de 14 martie 2018, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, propunând adresarea următoarelor întrebări:

- Referitor la prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care instituie incompatibilitatea primar-administrator al unei societăţi, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, întrunirea elementelor acestei incompatibilităţi se realizează numai atunci când calitatea de administrator este exercitată efectiv sau chiar şi atunci când este deţinută formal, fără a fi exercitată în faptş

- Legea nr. 87/2017, care modifică definiţia incompatibilităţii primar-administrator al unei societăţi din art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, va fi aplicată în cauzele în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti, care au ca obiect contestaţii împotriva rapoartelor de evaluare emise de Agenţia Naţională de Integritate - ANI, ce au constatat incompatibilităţi în temeiul vechii reglementări, de dinainte de intrarea sa în vigoare, ca fiind o lege mai favorabilă, în temeiul art. 15 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, dată fiind natura "penală", în sensul art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a abaterii disciplinare a incompatibilităţii, aşa cum este definită de art. 25 din Legea nr. 176/2010ş

Prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei la data de 22 mai 2018, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea cererii recurentului de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă. În esenţă, a arătat că aspectele la care se referă recurentul nu se subsumează unor chestiuni de drept veritabile întrucât în cauză sunt aplicabile, în virtutea principiului neretroactivităţii legii civile, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare în perioada 26.06.2012-04.02.2014, pentru care a fost reţinută situaţia de incompatibilitate. De asemenea, sancţiunea generată de constatarea stării de incompatibilitate nu se încadrează în categoria sancţiunilor contravenţionale sau penale, împrejurare care exclude aplicaţia principiului aplicării legii mai favorabile.

Chestiunea de drept la care se referă recurentul nu este reală întrucât nu priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la cererea recurentului-reclamant A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul prevederilor art. 519 C. proc. civ. rezultă că, pentru sesizarea ICCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, trebuie îndeplinite cumulativ o seamă de condiţii, printre care: să existe o veritabilă chestiune de drept (norma legală să dea naştere unor interpretări diferite), chestiunea de drept să fie nouă şi, de asemenea, chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Criticile din recurs, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la: a) neîndeplinirea procedurii de informare a persoanei evaluate, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 176/2010, de natură a atrage nulitatea raportului de evaluare; b) încetarea funcţiei de administrator, prin expirarea termenului mandatului, în 2010, înainte de preluarea de către recurent a funcţiei de primar, cu consecinţa inexistenţei stării de incompatibilitate; c) neexercitarea activităţilor specifice funcţiei de administrator al societăţii B. S.R.L.

Drept urmare, se constată că propunerea recurentului-reclamant referitoare la întrebările la care ar trebui să se răspundă în cadrul mecanismului prevăzut de art. 519 C. proc. civ. are legătură exclusiv cu motivul de recurs referitor la neexercitarea efectivă a funcţiei de administrator. Astfel, pe de o parte recurentul se referă la interpretarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în sensul întrunirii elementelor stării de incompatibilitate când funcţia este deţinută formal sau numai când funcţia este exercitată efectiv, iar pe de altă parte, recurentul se referă la posibilitatea aplicării în cauză a noului conţinut al art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, rezultat din modificările aduse prin Legea nr. 87/2017, ca lege mai favorabilă, ce se referă explicit la condiţia exercitării funcţiei.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunilor de drept amintite este inadmisibilă. Astfel, cât priveşte prima întrebare referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, nu este îndeplinită condiţia de noutate a chestiunii de drept, existând o jurisprudenţă consolidată a ICCJ-SCAF în materie de interpretare şi aplicare a prevederilor legale menţionate. Pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiţia caracterului esenţial al chestiuni de drept, întrucât, pentru motive care vor fi arătate în cadrul considerentelor asupra recursului propriu-zis, Înalta Curte nu va mai ajunge să analizeze ultimul motiv de recurs.

Cât priveşte cea de-a doua întrebare, se constată că aceasta excede motivelor de recurs, în sensul că recurentul nu a formulat critici care să privească aplicabilitatea, în speţă, a reglementării referitoare la incompatibilitatea funcţiilor de primar şi administrator al unei societăţi, conform modificării aduse prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prin Legea nr. 87/2017.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi arătate în continuare:

Criticile de nelegalitate a sentinţei referitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 13, 14, 20 şi 21 din Legea nr. 176/2010 sunt nefondate.

Recurentul-reclamant a arătat că nu a fost informat de către Agenţia Naţională de Integritate asupra identificării elementelor situaţiei de incompatibilitate şi nu a fost invitat pentru a prezenta un punct de vedere, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aşa cum prevede art. 20 din lege, respectiv informarea şi invitaţia au fost comunicate la o adresă greşită: Oţelu Roşu, str. x nr. 9, în loc de Oţelu Roşu str. x nr. 4B, care este adresa sa de domiciliu.

Instanţa de fond a înlăturat acest motiv de anulare a raportului de evaluare reţinând că, prin două adrese trimise cu scrisoare recomandată, reclamantul a fost informat despre identificarea elementelor de incompatibilitate, însă adresele au fost returnate la expirarea termenului de păstrare, nefiind ridicate de către reclamant. Mai mult, la data de 18.06.2014, reclamantul a fost informat telefonic asupra evaluării în curs şi a exprimat un punct de vedere cu privire la aceasta.

Înalta Curte constată că, din probatoriul administrat, rezultă că Agenţia Naţională de Integritate a procedat la informarea şi invitarea reclamantului pentru a exprima un punct de vedere referitor la identificarea elementelor stării de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, prin adresa nr. x recurentul a fost informat de către inspectorii de integritate cu privire la declanşarea activităţii de evaluare, însă adresa a fost returnată la 13.06.2013. Prin adresa nr. x s-a revenit cu informarea persoanei evaluate despre declanşarea activităţii de evaluare, însă şi această scrisoare recomandată a fost primită retur la data de 08.05.2014. Adresa nr. x prin care recurentul a fost informat asupra identificării stării de incompatibilitate a fost returnată ANI la data de 23.06.2014. În fine, noua comunicare x/22.07.2014 a fost transmisă la adresa din str. x nr. 4B, dar şi aceasta a fost returnată la data de 13.08.2014, nefiind ridicată de către recurentul-reclamant de la oficiul poştal de destinaţie.

Este adevărat că primele informări au fost transmise la adresa din str. x nr. 9, însă eroarea a fost justificată de indicarea greşită a adresei de domiciliu de către reclamant, în propriile declaraţii de avere şi de interese.

Pe de altă parte, nici comunicarea efectuată la adresa corectă, din data de 22.07.2014, nu a putut fi efectiv transmisă, din culpa reclamantului care, conform dovezii de la dosarul de fond, a fost avizat cu privire la scrisoarea recomandată şi nu a ridicat-o de la oficiul poştal, fiind înapoiată ANI la expirarea termenului de păstrare. Pe de altă parte, înştiinţarea reclamantului asupra identificării elementelor stării de incompatibilitate, a avut loc efectiv pe cale telefonică, fapt recunoscut de către acesta, prin cererea introductivă.

Întrucât Agenţia Naţională de Integritate a îndeplinit procedura de comunicare prevăzută de art. 20 din Legea nr. 176/2010 nu este incident motivul de nulitate a raportului de evaluare, ca act final al procedurii administrative, invocată de recurent în temeiul art. 13 din Legea nr. 176/2010.

Analizând cel de-al doilea motiv de recurs, prin care s-a invocat inexistenţa stării de incompatibilitate datorită încetării funcţiei de administrator deţinută de către recurent în cadrul societăţii B. S.R.L. la data de 30.05.2010, prin expirarea mandatului, Înalta Curte îl constată fondat.

Astfel, recurentul-reclamant a fost numit administrator al respectivei societăţi prin actul constitutiv încheiat la data de 30.05.2006, pentru o perioadă de 4 ani, care a expirat la data de 30.05.2010.

Intimat-pârâtă s-a apărat faţă de acest motiv de nelegalitate a raportului de evaluare, arătând că, potrivit art. 14 lit. b) din actul constitutiv al societăţii, adunarea generală a asociaţilor este cea care desemnează administratorul şi, respectiv, îl descarcă de activitate ori îl revocă, iar reclamantul nu a fost descărcat de activitate şi nici nu a fost revocat, până la data de 06.06.2014 când, prin hotărârea adunării generale a societăţii, s-a menţionat că reclamantul este revocat din funcţia de administrator. Instanţa de fond a validat acest apărări.

Înalta Curte constată că, în materia incompatibilităţilor reglementate de Legea nr. 161/2003, autoritatea administrativă investită de lege cu atributul evaluării situaţiilor de incompatibilitate este datoare să stabilească, raportat la datele factuale ale cauzei, dacă persoana evaluată a deţinut/exercitat funcţia incompatibilă cu funcţia publică.

Or, în cauză, mandatul de administrator a încetat anterior învestirii recurentului-reclamant în funcţia publică de primar, prin expirarea termenului stipulat în actul constitutiv. Indiferent de existenţa sau nu a unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, care să-l fi descărcat pe recurentul-reclamant de activitatea de administrator, nu se poate prezuma că acesta a continuat să deţină/exercite funcţia de administrator. Contractul de mandat este un contract consensual, neputându-se prezuma exercitarea de către mandatar a misiunii încredinţate de către mandant după expirarea termenului contractual. Exercitarea mandatului ulterior expirării termenului pentru care a fost acordat trebuie dovedită.

Prin urmare, contrar argumentelor judecătorului fondului, Înalta Curte reţine că starea de incompatibilitate nu a existat întrucât funcţia de administrator a încetat la expirarea termenului mandatului acordat de către societate recurentului-reclamant. Această concluzie nu poate fi contrazisă de existenţa unei hotărâri a adunării generale a acţionarilor societăţii, datând din 06.06.2014, care îl revocă pe recurent din funcţia de administrator. Acesta a arătat că motivul adoptării hotărârii a fost prezentarea la ORC a unui înscris statutar pe baza căruia să aibă loc radierea menţiunii referitoare la calitatea sa de administrator.

Indiferent de motivaţia adoptării acestei hotărâri, expirarea termenului mandatului, ca fapt juridic intervenit anterior adoptării hotărârii asociaţilor, coroborată cu împrejurarea nedovedirii în cauză a exercitării mandatului de administrator şi după încheierea termenului contractual, determină soluţia contrară celei adoptate de judecătorul fondului, în sensul inexistenţei stării de incompatibilitate.

În cadrul concluziilor asupra recursului, autoritatea intimată s-a referit la decizia nr. 24/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, potrivit căreia dispoziţiile art. 72 şi art. 15312 din Legea nr. 31/1990 au fost interpretate în sensul că administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui nou administrator şi o acceptare expresă din partea acestuia, deţine în continuare prerogativele reprezentării, atât timp cât încetarea funcţiei nu a fost publicată în conformitate cu legea.

Raportat la aceste apărări, Înalta Curte constată, pe de o parte, că decizia nr. 24/2017 se referă la interpretarea şi aplicarea unitară a unor dispoziţii din Lega nr. 31/1990 referitoare la societăţile pe acţiuni, iar nu la societăţile cu răspundere limitată (cum este cazul societăţii B.), iar pe de altă parte, raportat la considerentele deciziei cuprinse în paragrafele 32, 36, 43, 45, 51 rezultă că recursul în interesul legii a avut în vedere exclusiv problema de drept a reprezentării societăţii în raporturile cu terţii.

Or, în cauza de faţă, nu se pune această problemă de drept, ci se pune problema existenţei sau nu a stării de incompatibilitate, care trebuie să se raporteze la faptele cauzei, iar nu la înregistrările din Registrul Comerţului, cu rol de asigurare a opozabilităţii faţă de terţi.

În raport de găsirea întemeiat a motivului de recurs referitor la nedeţinerea simultană a calităţii de administrator al unei societăţi cu răspundere limitată şi a funcţiei publice de primar, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza ultimului motiv de recurs, referitor la interpretarea şi aplicarea temeiului de drept al constatării stării de incompatibilitate - art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 - din perspectiva distincţiei deţinere versus exercitare a funcţiei de administrator.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admite cererea reclamantului, anulând Raportul de evaluare nr. x din 08.10.2014, emis de pârâtă.

În temeiul art. 451-453 C. proc. civ., va obliga intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata către recurentul-reclamant A. a sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 173 din 2 iulie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Anulează Raportul de evaluare nr. x din 08.10.2014, emis de pârâtă.

Obligă intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate la plata către recurentul-reclamant A. a sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.