Unjustified refusal to issue compensation payment titles not conditioned on restitution of improperly executed sums under post-2013 restitution laws

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să fie obligată pârâta ANRP, în principal, să emită titlul de plată corespunzător sumei de 607.155,86 RON actualizată la data plăţii, plătibilă într-o singura tranşă, iar în subsidiar, să emită titlul de plată corespunzător aceleiaşi sume actualizate, plătibilă în 5 tranşe anuale egale prevăzute de lege începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanţa să stabilească termenele exigibilităţii creanţei reclamantului.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2698 din 21 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x, a fost admisă, în parte, acţiunea şi a fost obligată pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită titlurile de plată aferente tranşelor pentru anii 2014 şi 2015 pentru decizia de despăgubire nr. x/21.11.2008; a fost respinsă în rest acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată.

2. Recursul

2.1. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătându-se că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material.

Prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată şi de plată a acestora.

Conform art. 41 alin. (1)-(4) din lege, în vederea efectuării plăţii de către Ministerul Finanţelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opţiune constituite la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a titlurilor de despăgubire emise în condiţiile art. 41 din aceeaşi lege.

Cu alte cuvinte, titularul unei decizii de despăgubire emise de CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispoziţiile art. 41 din lege, care prevăd că ANRP emite titluri de plată ce vor deveni scadente după 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eşalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de lege.

În cazul reclamanţilor, procedura administrativă prevăzută de legiuitor nu s-a finalizat prin emiterea unui titlu de plată aferent deciziei CCSD nr. x/21.11.2008, întrucât aceştia au executat silit conturile ANRP în dosar de executare silită nr. x/2012, iar la data de 04.09.2012, suma poprită în mod nelegal (aşa cum a statuat ulterior instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare) a fost retrasă din conturile instituţiei, aşa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti.

S-a considerat că admiterea acţiunii reclamanţilor, în condiţiile în care aceştia şi-au încasat despăgubirile cuvenite actualizate, ar conduce la o dublă plată, până la data redactării sentinţei recurate reclamanţii nerespectând hotărârea judecătorească prin care au fost obligaţi la restituirea sumei de 607.155,86 RON, executată silit în mod nelegal. Conform art. 41 alin. (4) din lege, MFP are obligaţia de plată a titlurilor de plată emise de către ANRP în cel mult 180 de zile, iar nici până la data redactării recursului, aceştia nu au respectat hotărârea judecătorească de obligare la restituire.

Scopul cererii de chemare în judecată a fost acela de suspendare şi tergiversare a dosarelor de întoarcere a executării silite. Compensaţia reprezintă un mod de stingere a două obligaţii reciproce, până la concurenţa celei mai mici dintre ele. În cauza de faţă, nu poate opera compensaţia legală, prev. de art. 1615 din C. civ., deoarece pârâta şi ANRP nu au concomitent calităţile de creditor şi debitor una faţă de cealaltă. Mai mult decât atât, plata sumelor de bani ce vor fi stabilite prin titlurile de plată emise de ANRP se realizează, potrivit legii, în mod exclusiv de MFP, recurenta neavând atribuţii în acest sens.

S-a mai susţinut că reclamanţii îşi invocă în cererea de chemare în judecată propria culpă pentru demararea procedurilor de executare silită, pârâta onorându-şi toate obligaţiile pentru dosarele de opţiune, constituite în termenul legal, iar Ministerul Finanţelor Publice a efectuat deja plata pentru aceste titluri de plată.

Se arată că reclamanţii ignoră caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti de anulare a actelor de executare şi de întoarcere a executării, întrucât aceştia nu au restituit suma de bani încasată nelegal, aşa cum s-a dispus prin sentinţa civilă nr. 558/20.01.2015 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1264/25.05.2015 a Tribunalului Bucureşti în dosar nr. x având ca obiect întoarcerea executării.

Se arată că ANRP va emite titlurile de plată în condiţiile Legii nr. 165/2013, în momentul în care reclamanţii vor restitui suma de bani încasată nelegal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 223 alin. (2) din C. proc. civ.

2.2. Întâmpinarea

Intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat în principal, anularea cererii de recurs, respingerea acestuia ca inadmisibil iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la sancţiunea nulităţii recursului, s-a arătat că nu a fost precizat în cuprinsul declaraţiei de recurs numele consilierului juridic, reprezentant al persoanei juridice şi nu a fost depusă delegaţia acestuia. Totodată, s-a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil în principiu, faţă de solicitarea de modificare a sentinţei recurate pentru cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că instanţa de recurs nu poate fi învestită cu modificarea hotărârii recurate, ci doar cu casarea acesteia, în toate cazurile.

Pe fond, s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat şi obligarea ANRP la plata sumelor aferente titlurilor de despăgubire, cât timp aceste sume fuseseră încasate. Interesul reclamanţilor în promovarea acţiunii civile rezidă în posibilitatea acestora de a invoca o compensaţie legală în temeiul titlurilor de plată emise, ca efect al hotărârii judecătoreşti, pentru cazul în care recurentul-pârât ar fi încercat punerea în executare a sentinţei prin care s-a dispus asupra întoarcerii executării. Temeinicia hotărârii instanţei de fond este probată cu mărturisirea judiciară a recurentului, prin care arată că va emite titlurile de plată în momentul în care reclamanţii vor restitui suma de bani. Refuzul emiterii actului administrativ unilateral este explicit mărturisit de recurent; autoritatea condiţionează emiterea unui act la care era obligată prin lege de o operaţiune imputată intimaţilor-reclamanţi, neprevăzută de lege.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenta ANRP a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului invocată de intimaţi şi admiterea în principiu a recursului.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-a arătat că recursul a fost semnat de consilier juridic D., cu respectarea prev. art. 84 şi 151 din C. proc. civ., fiind însoţit de delegaţia nr. x/23.12.2015. Totodată, a precizat că solicită admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei atacate, iar, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, apreciind că, în speţă, instanţa poate dispune casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei sau admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Pe fond, a invocat practica judiciară contrară (sentinţa civilă nr. 1346/13.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x şi sentinţa civilă nr. 1335/12.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. x).

3. Procedura în faţa instanţei de recurs

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond.

Prin încheierea menţionată, s-a reţinut, cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţi prin întâmpinare, motivată de faptul că recurenta nu a precizat numele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs, nefiind ataşată delegaţia acestuia, faptul că aceasta este nefondată, având în vedere că cererea de recurs este semnată de doamna consilier juridic D., cu respectarea prevederilor art. 84 din C. proc. civ., la dosarul de recurs aflându-se delegaţia emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru reprezentarea în instanţă şi redactarea de acte procedurale în dosarul de faţă, potrivit art. 151 din C. proc. civ.

Analizând excepţia nulităţii recursului motivată de neîncadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în raport de cerinţele privind admisibilitatea in principiu a recursului reglementate la art. 486 - 489 C. proc. civ., de limitele investirii Completului de filtru in procedura prevăzuta de art. 493 C. proc. civ. şi având in vedere dispoziţiile speciale specifice materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, Completul de filtru a constatat netemeinicia acesteia, motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor încadrându-se în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

3.2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

3.2.1. Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă

Prin decizia nr. x din 21.11.2008 emisă de CCSD, a fost emis în favoarea reclamanţilor titlul de despăgubire prin care s-a stabilit dreptul la despăgubiri in cuantum de 1 171 970 RON.

Ulterior, ca urmare a dispoziţiilor Legii nr. 247/2005 şi a cererii de opţiune a reclamanţilor din 17.02.2009, a fost emis titlul de conversie pentru suma de 671 970 RON, urmând ca ulterior paratul sa emită titlul de plata pentru suma de 500 000 RON.

Titlul de plata nu a fost emis pana la 01.07.2010, iar la această dată a intrat in vigoare O.U.G. nr. 62/2010, care a suspendat pentru 2 ani emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.

Reclamanţii au demarat procedura executării silite, finalizată la data de 04.09.2012, când suma poprită a fost retrasă din conturile instituţiei, aşa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti ataşat cererii de recurs.

Caracterul nelegal al procedurii de executare silită a fost stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 46/8.01.2014 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a III-a civilă in dosarul nr. x

Totodată, in mod irevocabil, prin decizia nr. 1264 din 25.05.2015 pronunţată in dosarul nr. x de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus şi întoarcerea executării silite cu privire la suma de 607.155,86 RON din cadrul dosarului execuţional nr. x al BEJA E.. Executarea acestei decizii nu a fost încă finalizată.

Prin acţiunea de faţă, reclamanţii au solicitat obligarea paratei ANRP, in principal, la emiterea titlului de plata pentru suma de 607155,86 RON actualizata plătibilă într-o singura transa şi, in subsidiar, la emiterea titlului de plata pentru aceeaşi suma in 5 transe anuale egale prevăzute începând cu 01.01.2014, instanţa urmând sa stabilească termenele exigibilităţii creantei.

3.2.2. Analiza motivelor de casare, întemeiate pe prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin Legea nr. 165/2013 a fost reglementată o nouă procedură cu privire la soluţionarea dosarelor constituite în temeiul legilor din domeniul restituirii proprietăţilor, inclusiv o nouă procedură de emitere a titlurilor de plată şi de plată a acestora.

Conform art. 41 alin. (1)-(4) din lege, în vederea efectuării plăţii de către Ministerul Finanţelor Publice, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opţiune constituite la ANRP anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a titlurilor de despăgubire emise în condiţiile art. 41 din aceeaşi lege. Cu alte cuvinte, titularul unei decizii de despăgubire emise de CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispoziţiile art. 41 din lege, care prevăd că ANRP emite titluri de plată ce vor deveni scadente după 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eşalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de lege.

În cazul reclamanţilor, procedura administrativă prevăzută de legiuitor nu s-a finalizat prin emiterea unui titlu de plată aferent deciziei CCSD nr. x/21.11.2008, întrucât aceştia au executat silit conturile ANRP în dosarul de executare silită nr. x/2012, iar la data de 04.09.2012, suma poprită a fost retrasă din conturile instituţiei, aşa cum rezultă din extrasul de cont emis de Trezoreria Sectorului 1 Bucureşti.

Ulterior, s-a constatat nelegalitatea acestei executări silite, dispunându-se întoarcerea acesteia.

Pe de o parte, recurenta consideră că titlurile de plată nu mai pot fi emise, până la restituirea sumelor încasate de către reclamanţi, deoarece aceştia nu mai au o creanţă la acest moment, creanţa fiind stinsă ca efect al executării silite.

Pe de altă parte, intimaţii-reclamanţi arată că vor dori să invoce o compensaţie legală în temeiul titlurilor de plată ce vor fi emise, ca efect al hotărârii judecătoreşti, pentru cazul în care recurentul-pârât ar încerca punerea în executare a sentinţei prin care s-a dispus asupra întoarcerii executării.

Înalta Curte constată că, potrivit prev. art. 41 din Legea nr. 165/2013:

"(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Abrogat

(2^1) Începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 20.000 RON.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

Conform prev. art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 401 din 19 iunie 2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opţiune constituite la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a titlurilor de despăgubire emise în condiţiile art. 41 din aceeaşi lege.

(2) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite.

(3) Procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte de Ministerul Finanţelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 şi se aprobă prin ordin."

Pentru a verifica dacă în cauză se poate constata existenţa unui refuz nejustificat al recurentei-pârâte de a emite un act administrativ, trebuie să se analizeze dacă în sarcina acesteia exista o obligaţie corelativă dreptului reclamanţilor de a li se emite titluri de plată şi dacă această obligaţie era sau nu exigibilă, în raport de situaţia particulară determinată de executarea silită produsă şi cu privire la care s-a dispus cu titlu irevocabil întoarcerea (restituirea).

Din lecturarea prev. art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, reiese că emiterea titlurilor de plată se face începând cu data de 1 ianuarie 2014, în 5 tranşe egale.

Or, la data de 08.01.2014 (data pronunţării deciziei civile nr. 46/8.01.2014 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a III-a civilă in dosarul nr. x de anulare a executării silite), prin constatarea nelegalităţii executării silite efectuate de către reclamanţi, pârâta se afla în ipoteza de la art. 41 alin. (1) din lege, în care trebuia să urmeze procedura emiterii titlurilor de plată.

Nu se poate considera că executarea silită era nelegală, dar în acelaşi timp executarea prin poprire făcută reprezintă plată în sensul Legii nr. 165/2013, stingând creanţa, creanţă care ar putea renaşte doar după restituirea integrală a sumelor executate prin poprire.

Astfel, dincolo de aspectul restituirii sumelor nelegal poprite, ca efect juridic al anulării executării silite, în realitatea juridică creată ca efect al acestei hotărâri judecătoreşti de anulare, creanţa reclamanţilor nu poate fi considerată ca fiind stinsă.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că până la momentul pronunţării sentinţei trebuiau emise două titluri de plată, unul aferent anului 2014, iar celălalt aferent anului 2015, conform scadenţelor legale (5 ani începând de la 1 ianuarie 2014). Ca urmare, pârâta a manifestat un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Apărarea recurentei, în sensul că admiterea acţiunii şi obligarea la emiterea titlurilor de plată, în condiţiile în care reclamanţii au încasat despăgubirile cuvenite actualizate, ar conduce la o dublă plată faţă de nerestituirea sumelor poprite, nu are relevanţă, din perspectiva analizei impuse de verificarea îndeplinirii sau nu de către recurentă a atribuţiilor legale; or, de la data de 08.01.2014 (data constatării caracterului nelegal al executării silite) şi până la data pronunţării sentinţei, recurenta nu a emis titlurile de plată aferente celor doi ani scurşi, neemitere pentru care nu există o justificare legală. Aşa cum susţin intimaţii, autoritatea condiţionează emiterea unui act la care era obligată prin lege de operaţiunea materială a restituirii sumelor încasate, neprevăzută de lege.

Riscul nerecuperării sumelor executate silit, deşi nu reprezintă o apărare eficientă pentru neemiterea titlurilor de plată de către recurentă, nu există, cât timp reclamanţii rămân titularii unui titlu de despăgubire, căruia trebuie să i se dea curs în vederea achitării în baza Legii nr. 165/2013. Ceea ce rămâne în discuţie este doar ordinea cronologică a etapelor de urmat: restituirea sumelor poprite urmată de emiterea titlurilor de sau emiterea titlurilor de plată conform calendarului stabilit de art. 41 din lege, indiferent de stadiul procedurii de întoarcere a executării silite. Înalta Curte apreciază că emiterea titlurilor de plată nu poate fi condiţionată cronologic de restituirea sumelor poprite, deoarece niciun text de lege nu permite o asemenea condiţionare.

Nu se poate reţine susţinerea recurentei, în sensul că scopul cererii de chemare în judecată a fost acela de suspendare şi de tergiversare a dosarelor de întoarcere a executării silite; nu se poate reţine abuzul de drept procesual, prin încălcarea prev. art. 12 din C. proc. civ., cât timp cererea de faţă, dincolo de temeinicia sa, nu a fost formulată în mod repetat şi cu evidentă intenţie şicanatorie.

Aspectele legate de modul în care sunt sau nu îndeplinite condiţiile pentru a opera compensarea nu fac obiectul prezentei cauze, astfel că Înalta Curte nu va analiza aceste argumente din recurs.

În ceea ce priveşte culpa intimaţilor-reclamanţi în a declanşa o executare silită ce ulterior a fost declarată nelegală, instanţa constată că nu o eventuală culpă a acestora face obiectul verificărilor în prezenta cauză, ci doar culpa recurentei-pârâte; chiar şi dacă s-ar reţine o asemenea culpă în sarcina intimaţilor-reclamanţi, aceasta nu ar fi în măsură să funcţioneze ca şi cauză exoneratoare de răspundere pentru pârâta emitentă a unui refuz nejustificat de a emite actele administrative (titlurile de plată).

3.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 2698 din 21 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţate în dosar nr. x în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B. şi C., ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2018.