Limits of material error correction in judicial confiscation: exclusion of substantive merits and calculation errors

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual şi procedura efectuată în faţa primei instanţe.

Cu titlu prealabil, prin Decizia nr. 1908 din 24 mai 2017, dosar nr. x, Înala Curte a respins excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocate de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Totodată, a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x şi, pe cale de consecinţă, a anulat Decizia nr. 1702 din 01 iunie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x şi a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 27 septembrie 2017, cu citarea părţilor.

În soluţionarea recursului declarat de pârâţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x, se reţin următoarele:

Prin încheierea din 04 decembrie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x, a admis în parte cererea formulată de pârâţii A., D., B., C., F., E., privind îndreptarea erorilor materiale şi a omisiunilor strecurate în sentinţa nr. 258/F-CONT din 27.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi în încheierile pronunţate în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate, şi Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin DGFP ARGEŞ şi, pe cale de conscinţă a îndreptat eroarea materială strecurată în sentinţa nr. 258/F-Cont/27.04.2011 şi în încheierile de şedinţă de la termenele din: 05.01.2011, 19.01.2011, 02.02.2011, 09.02.2011, 30.03.2011 şi 13.04.2011 referitoare la domiciliul pârâtului A. în sensul că, în loc de "domiciliat în Piteşti, str. x, jud. Argeş", se va trece corect "domiciliat în Piteşti, Aleea x, jud. Argeş".

Totodată, a respins cererea privind omisiunile şi a celorlalte erori invocate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, aşa cum reiese din argumentele prezentate că, prin cererea înregistrată la data de 14.08.2013 pârâţii A., D., B., C., F. şi E. au solicitat Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca, în contradictoriu cu reclamanta Agenţia Naţională de Integritate (ANI) şi cu Statul Român - prin Ministerul Finanţelor Publice, să îndrepte erorile materiale şi omisiunile din cuprinsul sentinţei civile nr. 258/F-Cont/27.04.2011 şi din încheierile pronunţate în dosarul nr. x

Reţine instanţa că, în motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., pârâţii au arătat că prin sentinţa sus-arătată a fost admisă în parte sesizarea ANI şi s-a dispus confiscarea sumelor de 454.805 euro, 1.580 dolari USD şi 145.420 RON, precum şi a unei cote părţi de 1.979.392 RON din averea pârâtului A., constatându-se că dobândirea acestora nu a avut un caracter justificat.

Atât în cuprinsul sentinţei,cât şi în încheierile pronunţate în dosarul nr. x s-au strecurat erori materiale cu privire la domiciliul şi Codul Numeric Personal al pârâtului A., respectiv cu privire la susţinerile părţilor şi la calculul sumelor de bani care au făcut obiectul cercetărilor, omisiuni cu privire la menţionarea anumitor sume de bani dobândite şi justificate în perioada supusă cercetării, precum şi erori privind includerea în cota parte din averea confiscată a unor bunuri care au provenienţă justificată şi care trebuia excluse. Astfel:

- în cuprinsul sentinţei nr. 258/2011 s-a trecut suma de 454.805 euro, în vreme ce în decizia nr. 6175/20.12.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a trecut suma de 485.805 euro, deci cu 31.000 euro în defavoarea pârâtului A.. De asemenea, între dispoziţiile sentinţei cu privire la confiscarea sumelor de bani şi menţiunile procesului-verbal de percheziţie din 13.06.2008 cu privire la acelaşi aspect, respectiv dispoziţiile sentinţei penale nr. 8/14.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală în dosarul nr. x, există diferenţe, instanţa Curţii de Apel Piteşti nearătând de unde a preluat sumele de bani reţinute în hotărâre. Curtea de Apel Piteşti a omis să consemneze faptul că banii pârâtei E. nu se aflau în proprietatea pârâtului A., ci doar în păstrarea acestuia, şi nu a administrat probe cu privire la provenienţa respectivilor bani.

- Curtea de Apel Piteşti a omis să se pronunţe cu privire la susţinerea pârâtului A. de a fi respinsă sesizarea ANI, întrucât, în perioada supusă cercetării averii, G. au realizat venituri suplimentare de 223.970 RON faţă de valoarea bunurilor dobândite. Instanţa nu a prezentat niciun desfăşurător de calcul din care să rezulte de unde provine suma de 1.979.392 RON confiscată pentru ca persoana cercetată să-şi poată formula apărările.

- Curtea de Apel Piteşti nu a luat în calcul veniturile suplimentare realizate de pârâtul A. în perioada cercetată, din banii pentru haine şi hrană, al 13-lea salariu, prime trimestriale şi sporuri speciale, care însumează 300.000 RON, şi nici dobânzile la depozitele bancare.

- instanţa a reţinut în mod greşit veniturile pârâtei D., neluând în calcul salariul de la H. încasat în perioada ianuarie- iulie 2008 - în sumă de 35.145 RON. De asemenea, a calculat în mod greşit salariile respectivei pârâte, excluzându-le pe cele din perioada 01.01-01.07.2008, eroare menţinută şi de instanţa de recurs.

- instanţa a preluat eronat din sesizarea ANI veniturile lui B.. Astfel, nu a luat în calcul venitul de 3.000 RON realizat în anul 2008, în primele 6 luni, şi a adăugat contravaloarea bunurilor imobile dobândite de acesta cu titlu gratuit de la părinţii săi. De asemenea, a luat greşit în calcul de două ori contravaloarea casei de locuit, atât în privinţa lui B. cât şi a părinţilor săi, cu atât mai mult cu cât imobilul respectiv nu trebuia să facă obiectul cercetării întrucât a fost construit înainte de anul 2000.

- instanţa a calculat în mod greşit de trei ori contravaloarea apartamentului cumpărat de E. nepotului său B. şi a concluzionat greşit că suma ar proveni de la G., în condiţiile în care a reţinut că şi E. a avut venituri proprii.

- instanţa a înlăturat în mod eronat de la veniturile lui B. suma de 2,2 miliarde RON vechi donată de bunicii paterni la data de 29.04.2007, aceştia având posibilitatea să justifice respectiva sumă.

- instanţa a inclus în mod greşit la averea lui B. autoturismul X, în condiţiile în care acesta a fost cumpărat cu bani împrumutaţi de la I., fără ca împrumutul să fi fost restituit.

- instanţa a preluat în mod greşit date din sesizarea ANI cu privire la soţii C. şi F., fără nicio motivare şi fără să interpreteze probele administrate în cauză. Astfel, nu a luat în considerare darurile de nuntă şi botez în valoare de cel puţin 712.500 RON noi. De asemenea, în mod părtinitor şi-a însuşit susţinerile false ale ANI, reţinând că A. a înstrăinat bunuri şi valori către F., deşi acesta s-a căsătorit cu fiica soţilor A. în anul 2004, la 3 ani după ce K. a vândut fiicei sale apartamentul din Piteşti, str. x.

- instanţa nu a analizat legalitatea şi temeinicia susţinerii ANI conform căreia J. ar fi avut suma de 468.032 RON pe care ar fi împrumutat-o unei persoane fizice, deşi aceştia nu au declarat că ar fi semnat chitanţa de împrumut către familia L., găsită la percheziţie.

- instanţa a reţinut eronat şi fără verificări că J. au dobândit suma de 86.246 RON din vânzarea unui autoturism X în anul 2007, în realitate preţul provenind din vânzarea altui autoturism şi fiind depus la bancă.

- la judecata în fond pârâtul A. nu a fost citat legal la domiciliul său din Piteşti, Aleea x, ci la adresa din Piteşti, str. x, locaţie care nu reprezenta domiciliul său. În acest fel pârâtului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. De asemenea, a fost indicat greşit CNP-ul pârâtului, respectiv x în loc de y.

În continuare instanţa a reţinut că, atât în încheierile de şedinţă din al doilea ciclu procesual al judecăţii dosarului nr. x, cât şi în sentinţa nr. 258/F-Cont/27.04.2011 a fost menţionat domiciliul pârâtului A. ca fiind în Piteşti, str. x, judeţul Argeş, deşi, aşa cum rezultă din înscrisurile care au însoţit Actul de Constatare întocmit de ANI, prin care a fost sesizată instanţa cu propunerea de confiscare a unor sume de bani din averea lui A. şi de stabilire a unei cote părţi de avere dobândită cu caracter nejustificat de către acesta în vederea confiscării, rezultă că încă din timpul cercetărilor efectuate de ANI A. avea în mod legal domiciliul în Piteşti, Aleea x .

Prin urmare, curtea de apel a constatat că în hotărârile (încheieri şi sentinţă) pronunţate de această instanţă în al doilea ciclu procesual, după casarea primei sentinţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, a fost reţinut în mod greşit domiciliul pârâtului A., urmând a se dipune îndreptarea erorii în sensul trecerii domiciliului corect în Piteşti, Aleea x, judeţul Argeş.

Mai arată instanţa că eroarea este confirmată şi de fotocopiile de pe cartea de identitate a pârâtului, depuse de acesta la dosarul de faţă, din care rezultă că domiciliul său se afla la adresa anterior menţionată atât la momentul sesizării instanţei de către ANI cu propunerea de confiscare, cât şi la momentul pronunţării sentinţei nr. 258/F-Cont/27.04.2011.

Îndreptarea respectivei erori materiale nu poate duce la reluarea judecăţii în fond a cauzei nu pentru motivul că pârâtul A. a fost reprezentat la judecată prin avocat, caz în care nu mai era citat indiferent de domiciliul său, ci pentru că nelegala citare a părţii este un motiv ce poate fi invocat doar în căile de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri. Or mijlocul procedural de faţă nu este o cale de atac în care se poate obţine reformarea ori retractarea hotărârii.

Referitor la codul numeric personal, Curtea de apel a constatat că acesta nu a fost reţinut în niciuna din hotărârile instanţei, astfel că nu există o eroare care să poată fi îndreptată. Chiar dacă în acte ale ANI sau în alte înscrisuri codul numeric personal al pârâtului a fost trecut eronat, îndreptarea erorii nu poate fi realizată de către instanţă întrucât actele nu îi aparţin acesteia.

Referitor la suma de 454.805 euro, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. 258/F-Cont/27.04.2011 nu s-a strecurat nicio eroare în sensul trecerii unei sume mai mari decât cea pretinsă de reclamanta ANI în cererea de confiscare. Faptul că în considerentele deciziei de recurs sau în alt act al unei instanţe ori al unui alt organ judiciar ar fi fost trecută o sumă mai mare sau mai mică, nu justifică cererea din speţă, pentru că nu sunt în discuţie acte procesuale ale acestei instanţe.

Referindu-se la calculul în sine al respectivei sume în raport de justificarea averii, curtea de aple a reţinut că aspectul ţine de judecata instanţei, iar nu de consemnarea greşită a sumei ori de un alt calcul pur matematic al acesteia.

Cât priveşte celelalte erori sau omisiuni invocate, Curtea de aple a reţinut că acestea nu sunt în realitate erori/omisiuni de formă, materiale, ale actelor procesuale, ci pretinse erori de judecată.

Astfel, nemotivarea înlăturării unor argumente, neadministrarea unor probe, interpretarea probelor într-o altă manieră decât cea solicitată de pârâţi, nu sunt aspecte ce pot fi "corectate" printr-o cerere de îndreptare a erorilor materiale ori a omisiunilor, pentru că ţin de maniera în care instanţa a realizat judecata în sine a cauzei.

S- a mai reţinut că instanţa învestită cu prezenta cerere nu are posibilitatea legală de a trece la rejudecarea cauzei în fond ori de a arăta pârâţilor probele administrate care detaliază veniturile şi cheltuielile lor şi în baza căror s-au realizat discuţiile contradictorii în cauză şi a fost pronunţată sentinţa.

În concluzie, Curtea de apel, pe calea prezentei cereri, a reţinut că nu se poate obţine schimbarea sentinţei pentru argumente ce exced caracterului formal al unor aspecte reţinute la pronunţarea ei.

În recursul promovat de pârâţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x, reluând argumentele prezentate în faţă Curţii de apel, în esenţă, a susţinut că hotărârea/Încheierea pronunţată este nelegală şi netemenică, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte încheierii, în sensul admiterii cererii formulată de pârâţii A., D., B., C., F., E., privind îndreptarea erorilor materiale şi a omisiunilor strecurate în sentinţa nr. 258/F-CONT din 27.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal şi în încheierile pronunţate în dosarul nr. x, în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Integritate, şi Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, prin DGFP ARGEŞ şi, pe cale de consecinţă, îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentinţa nr. 258/F-Cont/27.04.2011, astfel cum au fost precizate.

Din lecturarea cererii de recurs se desprind, printre altele, următoarele critici: sentinţa nr. 248 nr. 258/F-Cont/27.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti nu reţine suma de 4.091.366 RON pentru care s-a pornit executarea silită împotriva reclamantului A.;

- instanţa a dispus confiscarea sumelor fără a administra probe cu privire la provenienţa banilor şi cu privire la persoana căreia i-au aparţinut aceste sume găsite la percheziţia domiciliară efectuată la A.;

- în judecarea recursului, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deşi a fost încuviinţată recurenţilor proba cu înscrisuri, la dosar nu se regăseşte un borderou cu înscrisurile care au fost depuse şi s-a constatat că nu toate înscrisurile depuse de recurenţi au fost ataşate la doar;

- considerentele deciziei de recurs nr. 6175/20.12.2011 menţionează alte sume decât cele reţinute în sentinţa nr. 258/27.04.2011, în sensul că, în loc de 454.805 euro s-a trecut suma de 485.805 euro, impunând în sarcina lui A. un supliment de 31.000 euro. De asemenea, procesul-verbal de percheziţie din 13.06.2008 reţine alte sume ca fiind confiscate de la A. decât cele a căror confiscare s-a dispus prin sentinţa nr. 258/27.04.2011.

- prin sentinţa penală nr. 8/14.02.2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş în dosarul nr. x s-a dispus confiscarea de la A. a sumelor de 11.350 euro şi 1.750 RON - bani obţinuţi în urma comiterii infracţiunii de luare de mită în formă continuată, dispunându-se ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului instituit la 16.07.2008 prin Ordonanţă DNA în privinţa sumelor de bani deţinute de A. la H. - Sucursala Unirii. Sentinţa penală a fost recurată, astfel că în prezent nu este definitivă, iar A. beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

- instanţa de recurs nu a analizat aspectele invocate în recurs referitoare la inexistenţa obligaţiei reclamantului de declarare a sumelor de bani ce se aflau în păstrarea sa;

- din moment ce până în prezent nu au fost lămurite în mod definitiv aspectele din cadrul procesului penal, nu pot fi aplicate dispoziţiile legii referitoare la confiscarea unor sume e bani;

- sentinţa de confiscare este dată cu încălcarea legii, deoarece măsura confiscării este doar în competenţa instanţei penale. În acest fel, faţă de A. se ajunge să se dispună confiscarea de două ori a aceloraşi sume de bani.

- sumele de bani au fost justificate în cadrul dosarului penal, iar Curtea de Apel Piteşti a preluat motivarea din sesizarea ANI, fără a administra probe în privinţa provenienţei sumelor a căror confiscare a dispus-o;

- nu s-au luat în considerare toate veniturile soţilor A. şi D.;

Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor intimatei, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte arată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:.

Criticile formulate permit încadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia modificarea hotărârii/Incheierii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Conform dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ. "Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere."

Este de amintit că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte subliniază că prin instituţia îndreptării unei hotărâri judecătoreşti legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanţei, atunci cînd îndreptarea vizează erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii.

Totodată, se impune subliniat că temeinicia unei cereri de îndreptare stă în probatoriul administrat în cauză în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi îndreptată.

Or, Înalta Curte constată că în cadrul dosarului, în fiecare etapă procesuală, se regăsesc înscrisuri depuse de recurenţi din care rezultă că aceştia fie în cadrul căii de atac a contestaţiei în anulare, fie în soluţionarea contestaţiei la titlu privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 258/F-CONT din 27 aprilie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, formulată de aceleaşi părţi şi în contradictoriu cu aceiaşi intimaţi au invocat aceleaşi aspecte pe care le regăsim şi în prezenta cauză. Mai mult decât atât, din cuprinsul materialului probatoriu administrat în cauză, instanţa de fond în mod corect a reţinut doar îndreptarea erorii materiale cu privire la domiciliu, reţinând că nu se poate pronunţa cu privire la evaluare a averii, procedură finalizată prin Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la nivelul anului 2011.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că hotărârea curţii de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, curtea de apel a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi, analizând cu rigurozitate dispoziţiile instituţiei rectificării erorii materiale, a statuat în mod corect că se impune îndreptarea erorilor materiale doar cu privire la eroarea materială strecurată în sentinţa nr. 258/F-Cont/27.04.2011 şi în încheierile de şedinţă de la termenele din: 05.01.2011, 19.01.2011, 02.02.2011, 09.02.2011, 30.03.2011 şi 13.04.2011 referitoare la domiciliul pârâtului A. în sensul că, în loc de "domiciliat în Piteşti, str. x, jud. Argeş", se va trece corect "domiciliat în Piteşti, Aleea x, jud. Argeş".

Aşadar, faţă de celelalte critici privind netemeinicia sentinţei nr. 258/F-Cont/27.04.2011, a celor reţinute prin deciziile pronunţate de Înalta Curte, aceasta eroare, putea constitui doar motiv de exercitare a cailor de atac (apel, recurs,etc), ca posibilitate de a obtine o altă solutie. Principiul securitatii circuitului civil impune ca o hotărâre judecătorească definitivă să nu poată fi modificată decât în conditiile şi limitele exercitării căilor extraordinare de atac.

Posibilitatea înlăturării, îndreptării erorilor materiale oricând (nelimitată în timp) se justifică prin efectele reduse ale acestei operatiuni, asupra sensului dispozitiei din hotarare (neputându-se transfera, de exemplu, admiterea actiunii, în respingerea acţiunii).

În concluzie, instanţa învestită cu prezenta cerere nu are posibilitatea legală de a trece la rejudecarea cauzei în fond ori de a arăta recurenţilor probele administrate care detaliază veniturile şi cheltuielile lor şi în baza căror s-au realizat discuţiile contradictorii în cauză şi a fost pronunţată sentinţa.

Prin instituţia îndreptării unei hotărâri judecătoreşti, legiuitorul a urmărit repararea omisiunilor instanţei, atunci când îndreptarea vizează erori materiale, şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus judecăţii. De asemenea, se impune subliniat că temeinicia unei cereri de îndreptare stă în probatoriul administrat în cauză în care s-a pronunţat hotărârea ce se cere a fi îndreptată. Conform dispoziţiilor art. 281 alin. (1) vechiul C. proc. civ.."Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere." Prin urmare, în cauză, îndreptarea erorilor materiale a avut loc potrivit normelor legale.

Înalta Curte, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x,ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâţii A., B., C., D., E. şi F. împotriva încheierii din 04 decembrie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x,ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.