State liability for health damage without proven illegal administrative act: failure to establish public authority culpa

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Garda Naţională de Mediu pentru ca prin hotărârea ce se pronunţă să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 9.000.000 RON reprezentând despăgubiri în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial pentru ameninţarea vieţii cauzată prin agravarea sănătăţii, imputabilă pârâtei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 60 din data de 20.02.2015 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată excepţia inadmisibilităţii formulată de pârâta Garda Naţională de Mediu, respingând, ca nefondată şi acţiunea având ca obiect "despăgubire", promovată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A., a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată; hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind lipsită de temei legal şi dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, cu încălcarea esenţială şi aplicarea greşită a legii.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 4 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, reclamantul, reiterând argumentele prezentate în faţa primei instanţe, a susţinut în esenţă următoarele aspecte:

- instanţa de fond nu a acordat valoare de legalitate dispoziţiilor legale invocate prin cererea de chemare în judecată, atribuind un alt înţeles decât cel voit de părţile contractante din actul adiţional nr. 28;

- prima instanţă nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte revocarea mandatului comercial prin actul adiţional nr. 28, autentificat la notatul public, prin care este exprimată voinţa părţilor din contractul de mandat comercial, stabilind o înţelegere eronată în ce priveşte existenţa altor drepturi şi obligaţii privind condiţiile de formă, durata şi întinderea mandatului comercial;

- nu sunt respectate competenţele constituţionale în ce priveşte libertatea muncii;

- nu sunt respectate competenţele constituţionale în ce priveşte în ce priveşte muncii obligatorii, a stării de aservire, ocrotirea dreptului la integritate psihică;

- instanţa de fond nu a soluţionat operaţiunile administrative ilegale deduse spre soluţionare;

- instanţa de fond a apreciat greşit fondul cauzei ca fiind vătămarea prin nota de constatare, în realitate fiind vorba de vătămarea dreptului muncii şi a libertăţii economice;

- prima instanţă şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti prin realizarea hotărârii ce intră în sfera exclusivă a organelor legislative;

- instanţa de fond a sancţionat neîntemeiat cu inopozabilitatea revocarea mandatului şi numirea noului mandatar, deşi erau îndeplinite cerinţele legale pentru revocarea mandatului;

- instanţa de fond a încălcat art. 6 alin. (1)din CEDO privind dreptul la un proces echitabil, fiind discriminat faţă de persoanele a căror mandate comerciale sunt revocate,iar prin tratamentul juridic aplicat a fost obligat să accepte ca obligaţie legală munca forţată, respectiv obligaţia de a munci ca reprezentant împotriva manifestărilor de voinţe exprimate prin actul adiţional nr. 28, încheiat în faţa notarului public;

În fine, recurentul a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod eronat şi ilegal dispoziţiile legale prezentate, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material conform art. 488 alin. (1) pct. 8) din Noul C. proc. civ. în referire la argumentele şi dispoziţiile legale prezentate.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 ianuarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând motivele de recurs invocate de reclamant şi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca este nefondat recursul.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte reţine că, prin cererea introductivă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Garda Naţională de Mediu pentru ca prin hotărârea ce se pronunţă să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 9.000.000 RON reprezentând despăgubiri în vederea acoperirii prejudiciului patrimonial pentru ameninţarea vieţii cauzată prin agravarea sănătăţii, imputabilă pârâtei. Prima instanţă a respins acţiunea ca nefondată, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, criticile de nelegalitate expuse de reclamantul-recurent în cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa atacată nu este susceptibilă de reformare, cu atât mai mult cu cât nu se poate trece neobservată lipsa de consistenţă a criticilor recurentului sub acest aspect.

Astfel, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că instanţa de fond nu şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar hotărârea nu a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât în speţă a fost stabilit în mod corect obiectul cauzei ca fiind acordarea reparaţiei patrimoniale în cuantum de 9.000.000 RON pentru ameninţarea vieţii, cauzată prin agravarea sănătăţii, faptă imputabilă pârâtei Garda Naţională de Mediu, prin activarea virusului B al Hepatitei cronice în anul 2013, inactiv în anul 2010, pe fondul nedreptăţii pe care pârâta i-a pricinuit-o, prin refuzul solicitării de a lua în considerare revocarea mandatului şi numirea altui mandatar.

Astfel, din probele administrate în cauză, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat la 20.02.20130, recurentul - reclamant a promovat plângere contravenţională, respinsă prin sentinţa civilă nr. 3677/30.04.2013 de către Judecătoria Brăila, ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

Verificând considerentele sentinţei atacate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a explicat în mod convingător raţiunile pentru care a înlăturat susţinerile reclamantului referitoare la refuzul pârâtei de a lua act de revocarea mandatului, despre care face vorbire recurentul, acest aşa-zis refuz nefiind concretizat prin niciun act administrativ al pârâtului, act administrativ care să fi fost anulat,prin pronunţarea de către instanţa competentă a unei hotărâri definitive şi irevocabile în condiţiile contenciosului administrativ.

În aceste condiţii, nu se poate solicita repararea patrimonială fără să se facă dovada ilegalităţii vreunui act administrativ sau al refuzului nejustificat al pârâtei, întrucât la baza stabilirii răspunderii patrimoniale a autorităţii pârâte trebuie să stea culpa acesteia, concretizată în emiterea unui act nelegal sau în refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, iar culpa autorităţii publice, ca o condiţie a răspunderii administrativ-patrimoniale.

Înalta Curte constată că susţinerea recurentului A. potrivit căreia Garda Naţională de Mediu a refuzat să ia act de revocarea mandatului prin numirea noului mandatar, pricinuindu-i acestuia o vătămare, este neconformă cu realitatea deoarece, comisarii de mediu au consemnat în cadrul Notei de constatare nr. x/20.02.2013 faptul că, domnul A. în calitate de Administrator al Societăţii Comerciale B. S.R.L. declară că a vândut societatea domnului C., în susţinerea declaraţiilor fiind anexate documentului de control Contractul de cesiune de acţiuni nr. 27/18.06.2012, Actul adiţional nr. 28/18.06.2012, Rezoluţia nr. x/20.06.2012, susţinerea recurentului fiind de fapt o încercare de răstălmăcire într-o manieră proprie a considerentelor sentinţei atacate şi a prevederilor legale.

În mod nejustificat încearcă recurentul să se prevaleze de dispoziţii legale disparate şi fără utilitate sau relevanţă în prezenta cauză pentru a justifica îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 în speţa de faţă.

Aşadar, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurentului sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

4.2.2. Soluţia instanţei de recurs.

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 60 din 20 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2017.