Salary equalization for intermediate body personnel under emergency ordinance governing management authority compensation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2014 sub nr. x/2014 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Şi Schimbărilor Climatice au solicitat obligarea pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanţi actele administrative individuale, privind stabilirea drepturilor salariale, potrivit dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 şi art. 1 şi 3 din Ordinul Comun al Ministerului Fondurilor Europene, Viceprim-ministrului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Viceprim-ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii Familiei, Protecţiei sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministrului Mediului şi schimbărilor Climatice, Ministrului Economiei şi Ministrului Transporturilor; 103/417/399/30/398/370/238/2014; să fie obligată parata sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2014, şi in continuare dupa cum urmează: pentru intervalul 1 ianuarie 2014 - pana la emiterea actelor administrative: sa plătească fiecărui reclamant - drepturile salariale reprezentând diferenţa intre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv încasate - actualizate cu rata inflaţiei de la scadenta lunara a fiecărei diferente salariale neincasate pana la momentul plaţii efective; de la data emiterii actelor administrative individuale sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite - actualizate cu rata inflaţiei de la scadenta lunara - pana la data executării efective a sentinţei; să fie obligată parata in calitate de ordonator principal de credite sa întreprindă toate demersurile in vederea alocării sumelor necesare privind plata drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor; cu cheltuieli de judecata constând in onorariu avocaţial.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 122 din data de 02.03.2015 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, respingând acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi, urmare a rejudecării, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi motivată; hotărârea de fond având la bază o aplicare greşită a normelor de drept material.

In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenţii critică aspectele reţinute de către instanţa de fond, arătând că în mod nelegal s-a reţinut că un prim criteriu care justifica aplicarea unui tratament diferenţiat, justificare de natura sa înlăture caracterul discriminatoriu al reglementarii se regăseşte in cuprinsul titlului actului normativ şi este criteriul structurii teritoriale ori centrale

În opinia recurentei, prevederile O.U.G. nr. 107/2013 nu cuprind o atare diferenţiere, art. VII din acest act normativ reglementând salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul Operaţional sectorial Mediu fără nici o distincţie expresa intre structuri teritoriale ori centrale.

Un al doilea criteriu prin prisma căruia instanţa de fond a apreciat greşit că se impune aplicarea tratamentului diferenţiat a fost faptul c a Direcţiile resignate organisme intermediare au atribuţii delegate de Ia autoritatea de management, şi prin urmare nu sunt structuri cu rol de autoritate de management,un atare rol avându-l doar Direcţia Generala AM POS MEDIU subordonata direct şi nemijlocit Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi care coordonează organismele intermedia

Textul art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 referitor la salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management trebuie interpretat in directa corelare cu prevederile disp.art. 109 şi 110 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al MMSC ca vizând personalul din cadrul Direcţiei Generale AM POS MEDIU care îndeplineşte rolul de autoritate de management in condiţiile sus expuse.

Din aceasta perspectiva instanţa de fond a reţinut corect că Direcţia Generala AM POS MEDIU are acest rol, nelegalitatea hotărârii constând însa in împrejurarea reţinuta de instanţa ca cele 8 organisme intermediare nu fac parte din aceasta structura ci sunt doar coordonate de Direcţia cu rol de autoritate de management pe simplul argument al existentei Acordului de delegare de atribuţii.

Nicăieri in cuprinsul Notei de fundamentare la O.U.G. nr. 107/2013 nu se4 prevede ca din cauza constrângerilor bugetare,aceste propuneri privind reglementarea sistemul unitar de salarizare pentru personalul din structurile cu rol de Autoritate de Management care gestionează fonduri comunitare urmează să se aplice etapizat, respectiv ca in prima etapa - se stabileşte salarizarea personalului din structurile cu autoritate de management pentru: Programul Operaţional creşterea competitivităţii economice: Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane. Programul operaţional Mediu, Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime numai pentru personalul Direcţiei Generale autoritatea de management.

Aceasta interpretare a fost făcuta in aplicarea legii de către Ministerul Muncii şi Schimbărilor Climatice şi in susţinerea poziţiei procesuale in prezenta cauza de către paratul Ministerul Fondurilor Europene, care a învederat ca in primele demersuri,s-a dorit ca măsura de stabilire a unui sistem unitar de salarizare . pentru personalul din structurile cu rol de autoritate de management -să includă şi personalul încadrat in structurile cu rol de OI, dar ca o data cu elaborarea - proiectului de act normativ - a fost estimat un impact financiar important asupra bugetului general consolidat . motiv pentru care s-a dovedit a fi imposibila susţinerea in integralitate a demersului iniţiat .

Pe cale de consecinţa s-a apreciat ca din cauza constrângerilor financiare egalizarea nivelului de salarizare s-a putut realiza in 2 etape, după cum urmează:

- prima etapa - a constituit-o adoptarea O.U.G. nr. 107/2013 . care precizează in mod expres ca salarizarea se refera la personalul din structurile cu rol de autoritate de management, care nu poate fi extinsă şi la alte categorii de personal, astfel ca in aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul comun 103/417/399/30/398/238/2014 - prin care s-au echivalat doar salariile personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru respectivele programe operaţionale .

- a doua etapa - a constituit-o adoptarea O.U.G. nr. 83/2014 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2015 .unde la art. 1 alin. (7) s-a prevăzut ca; " începând cu data de 1 ianuarie 2015 - salarizarea personalului - din structurile cu rol de organisme intermediare pentru Programul Operaţional sectorial creşterea competitivităţii economice Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane. Programul operaţional Mediu şi Programul operaţional pentru pescuit şi afaceri maritime, se stabileşte4 la nivelul de salarizare,aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene,cu excepţia agenţiilor pentru dezvoltare regionala.

In realitate la adoptarea O.U.G. nr. 107/2013 nu s-a avut in vedere nici un fel de aplicare etapizării salariilor, aceasta procedura de echivalare fiind pusa in practica fără nici un suport legal in momentul aplicării textului de lege, iar adoptarea O.U.G. nr. 83/2014 nu a făcut altceva decât sa repare o crasa inechitate şi sa înlăture discriminarea la care au fost supuşi funcţionarii din cadrul organismelor intermediare.

In opinia recurenţilor, instanţa de fond a reţinut eronat ca şi criteriu obiectiv de natura sa justifice tratamentul diferenţiat şi care ar fi de natura sa excludă discriminarea, faptul ca atribuţiile individuale şi abilitarea autorităţii in cadrul organismelor intermediare in cadrul cărora subsemnaţii reclamanţi ne desfăşuram activitatea nu sunt identice cu cele in port de care se doreşte stabilirea nivelului de salarizare.

În fine, recurenţii au susţinut că, modificarea textului de lege cu amendamentele aduse prin O.U.G. nr. 83/2014 nu a făcut altceva decât sa elimine discriminarea generata de aplicarea diferenţiata in raport de calitatea salariaţilor a unor reglementari legale unitare şi care nu au prevăzut o atare diferenţiere.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13.10.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 26.04.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

2.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând motivele de recurs invocate de reclamanţi şi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată ca este nefondat recursul.

Criticile formulate de recurentă subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate nefiind fondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Analizând considerentele sentinţei recurate, instanţa de control judiciar constată, contrar susţinerilor recurentei, că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, exprimând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat cererile părţilor, astfel că acest motiv de recurs, este nefondat.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs reiau, în esenţă, apărările expuse de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, instanţa de fond pronunţându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentinţa recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Curtea de apel a respins acţiunea, soluţia de respingere a acţiunii fiind corectă.

Înalta Curte constată din examinarea actelor aflate la dosar, că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să emită pentru fiecare dintre reclamanţi actele administrative individuale, privind stabilirea drepturilor salariale, potrivit dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 107/2013 şi art. 1 şi 3 din Ordinul Comun al Ministerului Fondurilor Europene, Viceprim-ministrului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Viceprim-ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii Familiei, Protecţiei sociale şi Persoanelor Vârstnice, Ministrului Mediului şi schimbărilor Climatice, Ministrului Economiei şi Ministrului Transporturilor; 103/417/399/30/398/370/238/2014; să fie obligată parata sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite începând cu data de 1 ianuarie 2014, şi in continuare dupa cum urmează: pentru intervalul 1 ianuarie 2014 - pana la emiterea actelor administrative: sa plătească fiecărui reclamant - drepturile salariale reprezentând diferenţa intre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv încasate - actualizate cu rata inflaţiei de la scadenta lunara a fiecărei diferenţe salariale neincasate pana la momentul plaţii efective; de la data emiterii actelor administrative individuale sa plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite - actualizate cu rata inflaţiei de la scadenta lunara - pana la data executării efective a sentinţei; să fie obligată parata in calitate de ordonator principal de credite sa întreprindă toate demersurile in vederea alocării sumelor necesare privind plata drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor

Înalta Curte reţine că asimilarea funcţiilor şi salariilor din structurile cu rol de autoritate de management prevăzute la alin. (1), cu funcţiile şi nivelul de salarizare al acestora din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, precum şi stabilirea nivelului concret al drepturilor salariale se fac prin ordin comun al Ministerului Fondurilor Europene şi al ordonatorilor principali de credite ai structurilor cu rol de autoritate de management.

În aplicarea şi executarea prevederilor art. VII din Oug 107/2013 a fost emis ordinul comun al Ministrului Fondurilor Europene,Viceprim-ministrului, Ministrului Dezvoltării regionale şi Administraţiei Publice,Viceprim-ministrului, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi persoanelor Vârstnice, Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Ministrul Economiei şi Ministrul Transporturilor nr. 103/417/399/30/398/238/2014 înregistrat la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice sub nr. x/2014.

Conform art. 1 alin. (1) - începând cu data de 1 ianuarie 2014, salariile de baza de care beneficiază personalul din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operaţional Creşterea Competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul Operaţional Sectorial Mediu. Programul operaţional Transport, Programul operaţional pentru pescuit se stabilesc conform anexei care face parte integranta din prezentul ordin.

Înalta Curte constată în acord cu instanţa de fond că nu pot fi reţinute susţinerile potrivit cărora pârâtul in mod nejustificat creează un tratament diferenţiat pentru aceeaşi categorie de funcţionari publici care gestionează fonduri comunitare in cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu la nivelul aceleiaşi structuri instituţionale, întrucât diferenţa de tratament constituie discriminare doar dacă este lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă care vizează un scop legitim şi este proporţională cu scopul vizat .

Or, în cauză, tratamentul diferenţiat este prevăzut de O.U.G. nr. 107/2013, care stabileşte prin art. VII alin. (1) că "Incepand cu 1 ianuarie 2014, prin derogare de la prevederile cap. I din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2014, precum şi alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, salarizarea personalului din structurile cu rol de autoritate de management pentru Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice, Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane, Programul operaţional Mediu, Programul operaţional Transport, Programul operaţional Dezvoltarea capacităţii administrative şi Programul operaţional pentru pescuit se stabileşte la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene."

Prin urmare sunt nefondate susţinerile recurenţilor potrivit cărora nu există nici o justificare în baza căreia prin dispoziţiile legale enunţate s-au stabilit criterii distincte pentru salarizare întrucât în chiar cuprinsul titlului este menţionat un prim criteriu, respectiv cel al structurii teritoriale ori centrale .

Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici criticile recurenţilor potrivit cărora instanţa de fond a interpretat eronat structura organizatorică a Direcţiei Generale AM POS MEDIU şi atribuţiile organismelor intermediare .

In acord cu judecătorul fondului, instanţa de control judiciar constată că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 107/2013, se aplica numai personalului din structurile cu rol de autoritate de management nu şi personalului din cadrul Direcţiilor regionale organisme intermediare - care au doar atribuţii delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operaţional aflat in gestiune .

Astfel, se constată că în structura Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, in cadrul numărului maxim de posturi aprobat, funcţionează Direcţia Generala AM POS Mediu - care îndeplineşte funcţia de Autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu şi 8 organisme intermediare pentru Programul Operaţional Sectorial "Mediu" organizate ca direcţii la nivelul celor 8 regiuni de H.G nr. 48/2013 dezvoltare stabilite prin Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala in România.

Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu este subordonata direct şi nemijlocit ministrului mediului şi schimbărilor climatice, fiind structura care coordonează organismele intermediare din care fac parte recurenţii în cauză.

Prin urmare, este evident că atribuţiile individuale şi abilitarea autorităţii în cadrul căreia recurenţii îşi desfăşoară activitatea nu sunt identice cu cele în raport de care se doreşte stabilirea nivelului de salarizare .

În fine, având în vedere că Autorităţile de Management sunt subordonate direct şi nemijlocit ministerelor de linie implicate în gestionarea instrumentelor structurale europene nerambursabile şi că aceste autorităţi de management coordonează organismelor Intermediare, este evident că structurile în speţă, Autorităţi de Management şi Organisme Intermediare se află în raporturi de subordonare şi coordonare, nefiind aşadar, pe poziţii de egalitate care să justifice aplicarea Ordinului Comun invocat şi pentru personalul încadrat la organismele intermediare în ceea ce priveşte drepturile salariale echivalente.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenţilor sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în condiţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. împotriva sentinţei nr. 122 din 2 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2017.