Proportionality of audiovizual fine: balancing violation severity against lack of prior sanctions to reduce administrative penalty

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, anularea Deciziei nr. 125/26.02.2015 emisă de pârât, precum şi exonerarea de la plata amenzii, care are ca temei pretinsa încălcare a Legii nr. 504/2002, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat să se constate că sancţiunea aplicată de pârâtul Consiliul National al Audiovizualului este disproporţionată şi discriminatorie, faţă de gravitatea faptelor reţinute, şi înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a somaţiei publice, sau diminuarea spre minimul prevăzut de legea a cuantumului amenzii aplicate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1691 din 15.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului şi a fost anulată, în parte, decizia emisă sub nr. x/2015 de pârât, în sensul că a fost redus cuantumul amenzii aplicate reclamantei S.C. A. S.R.L., de la suma de 100.000 RON la suma de 15.000 RON. Instanţa a menţinut în rest decizia contestată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 15.06.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliului National al Audiovizualului, solicitând admiterea recursului şi modificarea, în parte, a sentinţei recurate, în sensul menţinerii amenzii aplicate.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul a precizat că instanţa de fond a interpretat greşit că membrii CNA, nu au ţinut cont de gravitatea faptei şi efectele acesteia la stabilirea sancţiunii.

S-a arătat că instanţa de fond, în mod eronat, a făcut aplicarea criteriilor de individualizare a sancţiunii prevăzute de Legea audiovizualului la speţa dedusă judecăţii, deşi pârâta a arătat că au fost încălcate prevederile art. 3 alin. (2), art. 29 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 40 alin. (1) şi (3), art. 101, art. 128 lit. c) şi d) şi art. 130 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind codul de reglementare a conţinutului audiovizualului, cu modificările ulterioare.

Recurentul-pârât a mai arătat că:

- decizia ce face obiectul controlului de legalitate se întemeiază pe o evaluare corectă a stării de fapt, Consiliul aplicând standarde conforme principiilor art. 10 din Convenţie, evaluare acceptată integral de către instanţa de fond;

- legislaţia care guvernează domeniul audiovizualului respectă şi ocroteşte, în egală măsură, libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei, componente ale libertăţii de exprimare, în concordanţă cu legislaţia europeană în această materie;

- sancţiunea nu este disproporţionată, ci este individualizată corect, raportat la dispoziţiile legale din domeniu, potrivit cărora individualizarea sancţiunii se face ţinându-se seama de criterii precum gravitatea faptei şi de efectele acesteia, iar în prezenta cauză criteriul sancţiunilor primite anterior de intimata-reclamantă nefiind determinant la stabilirea cuantumului amenzii;

- faţă de complexitatea faptelor contravenţionale săvârşite, intimata-reclamantă nu a contestat cele reţinute în actul atacat şi nici conţinutul rapoartelor de monitorizare, cu toate acestea instanţa de fond le-a menţionat în motivarea soluţiei pronunţate.

O altă critică dezvolată de recurent, este aceea că instanţa de fond nu a constatat nelegalitatea deciziei de sancţionare sau aspecte de nelegalitate ale acesteia, însă cu toate acestea modifică sancţiunea aplicată prin Decizia nr. 125/26.02.2015, această soluţie fiind nelegală.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că instanţa de fond a reţinut corect că sancţiunea aplicată este prea aspră pentru faptele săvârşite în desfăşurarea activităţii sale comerciale.

Susţinerile pârâtului cu privire la săvârşirea faptelor contravenţionale sunt nedovedite, societatea asigurând o informare obiectivă a publicului prin emisiunile difuzate, iar în ceea ce priveşte nerespectarea grilei de programe, aşa cum a fost aprobată de CNA - aprobarea este pentru un format de principiu care permite anumite modificări ce nu sunt de natură să încalce dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Este întemeiată critica pârâtului că instanţa a aplicat în mod eronat criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute de Legea audiovizualului la speţa dedusă judecăţii, reducând cuantumul amenzii.

Din Decizia nr. 125/26.02.2015 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului rezultă că activitatea postului de televiziune A. a fost monitorizată în intervalele de timp 29.12.2014 - 04.01.2015 şi 28.12.2014 - 22.01.2015, rezultând mai multe încălcări ale Legii nr. 504/2002, pentru care radiodifuzorul S.C. A. S.R.L. a fost amendat cu suma de 100.000 RON.

Astfel, a fost reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea audiovizualului, în sensul nesocotirii obligaţiei prevăzute de lege de a solicita acordul Consiliului pentru orice modificare intervenită în documentele şi datele declarate. În concret, reclamanta nu a respectat formatul de principiu al serviciului de programe şi structura programelor difuzate, aşa cum acesta a fost aprobat de CNA, ceea ce constituie o contravenţie sancţionabilă cu amendă.

O a doua încălcare a legislaţiei se referă la nerespectarea dreptului la o informare corectă a publicului în legătură cu informaţiile prezentate în emisiuni pe teme medicale, de teleshopping sau cu alte tematici, dar şi nerespectarea condiţiilor de difuzare a publicităţii în domeniul audiovizual. Pe parcursul mai multor emisiuni monitorizate au fost recomandate mai multe produse naturiste, menţionându-se că acestea sunt recomandate pentru boli infecţioase grave şi boli tumorale (hepatită şi cancer) - situaţie întâlnită, de exemplu, în emisiunile din 7, 8 şi 10 ianuarie 2015 sub titlul " Fabrica de sănătate" - ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 128 lit. c) şi d) din Legea nr. 504/2002.

În cadrul emisiunilor de teleshopping, deşi au fost promovate produse naturiste - nu s-a menţionat că produsele nu sunt atestate medical, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor a art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului.

O altă încălcare se referă la dispoziţiile art. 101 din Codul audiovizualului, deoarece în cadrul mai multor emisiuni s-a făcut publicitate mascată pentru anumite produse - de exemplu, emisiunile din 7, 8 şi 10 ianuarie 2015.

S-a mai constatat şi încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2), art. 40 alin. (1) şi (3) din Codul audiovizualului, întrucât au fost difuzate emisiuni fără a se respecta dreptul la informare corectă a publicului, respectiv a principiului audiatur et altera pars, adică fără a acorda dreptul la replică persoanelor care au fost denigrate în emisiunile difuzate de radiodifuzorul S.C. A. S.R.L. Mai mult, au fost făcute afirmaţii defăimătoare şi au fost formulate acuzaţii la adresa unor categorii profesionale (medici) ori la adresa unor persoane fizice/juridice folosind termeni injurioşi.

Instanţa de fond a reţinut săvârşirea faptelor de către societatea de radiodifuziune, dar a micşorat amenda, cu motivarea că gravitatea lor nu este atât de mare, încât să determine aplicarea unei amenzi într-un cuantum atât de ridicat.

Constatările instanţei de fond cu privire la săvârşirea contravenţiilor de către reclamanta S.C. A. S.R.L. nu au fost criticate în recurs, astfel încât acestea au intrat în puterea lucrului judecat - recursul fiind exercitat de pârâtă, în principal, pentru individualizarea sancţiunii privind cuantumul amenzii.

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Codul audiovizualului:

"Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 125/26.02.2015, CNA a aplicat o amendă de 100.000 RON reclamantei S.C. A. S.R.L. pentru încălcarea a numeroase articole din Legea nr. 504/2002 şi din Codul audiovizualului, respectiv: art. 3 alin. (2), (29) alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 504/2002, precum şi pe cele ale art. 101, 128 lit. c) şi d), 130 alin. (1) lit. a) şi 40 alin. (1) şi (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, numărul mare de fapte săvârşite de reclamantă ce pot produce efecte asupra sănătăţii populaţiei prin promovarea unor produse neatestate medical pentru vindecarea unor boli grave precum hepatita şi bolile tumorale reprezintă un grad de ridicat de pericol social care justifică aplicarea unei amenzi de natură, nu numai să sancţioneze faptele săvârşite, dar să şi prevină săvârşirea lor pentru viitor.

Pe de altă parte, afirmaţiile denigratoare şi injurioase la adresa unor persoane fizice sau juridice şi a unor personalităţi publice, fără a asigura dreptul la o informare corectă a publicului, constituie de asemenea contravenţii ce au fost sancţionate de CNA, conform art. 3 alin. (2), art. 40 alin. (1) şi (3) din Codul audiovizualului.

Înalta Curte constată, în dezacord cu instanţa de fond, că ţinând seama de gravitatea faptelor şi de efectele acestora se impune aplicarea unei sancţiuni de către organul abilitat prin aplicarea unei amenzi în cuantum mai mare de 15.000 RON, aşa cum s-a reţinut în considerentele hotărârii recurate.

Totuşi, luând în considerare toate circumstanţele ce conturează individualizarea sancţiunii, conform art. 90 alin. (4) din Codul audiovizualului, instanţa de control judiciar reţine că reclamanta nu a mai fost sancţionată anterior, pe o perioadă de cel mult un an pentru nerespectarea dispoziţiilor privind regulile de difuzare a publicităţii în cadrul emisiunilor reclamantei şi, în consecinţă, actul administrativ contestat este nelegal sub aspectul individualizării sancţiunii, ceea ce atrage nulitatea parţială a Deciziei nr. 125 din 26.02.2015 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Respectarea principiului proporţionalităţii, ca expresie a individualizării sancţiunilor administrative, impune reducerea amenzii aplicate reclamantei de CNA prin decizia contestată, de la 100.000 RON la 50.000 RON.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 coroborate cu art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa recurată şi rejudecând cauza, să admită, în parte, acţiunea formulată de reclamantă. Urmează să anuleze, în parte, decizia nr. 125 din 26.02.2015 emisă de pârâtul CNA, în sensul că va reduce cuantumul amenzii aplicată reclamantei S.C. A. S.R.L., de la suma de 100.000 RON, la suma de 50.000 RON. Urmează să menţină în rest decizia emisă de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei civile nr. 1691 din 15 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Anulează în parte decizia nr. 125 din 26.02.2015 emisă de pârât, în sensul că reduce cuantumul amenzii aplicată reclamantei S.C. A. S.R.L., de la suma de 100.000 RON, la suma de 50.000 RON.

Menţine în rest decizia emisă de pârâtă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2018.