Jurisdictional venue for union-initiated administrative actions: territorial competence at the union's seat versus defendant's domicile

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., a solicitat in contradictoriu cu paratul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dolj, obligarea acestuia la acordarea ajutoarelor de stat ce i se cuvin, conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII, Cap. II, Secţiunea a III-a la Legea cadru nr. 284/2010, art. 127 alin. (5) şi (6) lit. g) din H.G. nr. 257/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 522 din data de 31.01.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G. prin A., în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDETEAN DOLJ, în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de Sindicat, în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G..

În conformitate cu dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Este adevărat că acest articol nu prevede care este instanţa competentă teritorial, astfel că devin aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În acelaşi sens, în conformitate cu prevederile art. 111 C. proc. civ. din 2010, cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

În cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii priveşte un caz de competenţă teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reţinut că instanţa competentă teritorial cu soluţionarea conflictelor de muncă, în cazul acţiunilor formulate de organizaţiile sindical, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În materia contenciosului administrativ însă, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dolj, cu sediul în judeţul Dolj. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliul în judeţul Dolj.

Aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei de recurs în interesul legii nu este admisibilă, deoarece situaţia premisă este diferită, nefiind un caz de competenţă teritorială exclusivă, ci alternativă, iar în cauză sindicatul acţionează în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat, în numele acestora. Prin urmare, din ambele perspective ale competenţei teritoriale alternative, Tribunalul Dolj este competent să judece cauza.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

2. A doua instanţă investită, după declinare.

Pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. x

Prin sentinţa nr. 1116 din data de 19 aprilie 2018, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj, secţia CAF şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G. prin A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judetean Dolj, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici statutari, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dolj a reţinut că potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011 "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici,,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Coroborând prevederile legale anterior menţionate, trebuie concluzionat că, în cazul litigiilor privind raportul de serviciu al funcţionarului public - litigii ce urmează a fi soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Tribunalelor în virtutea prevederilor art. 109 din Legea anterior menţionată - dispoziţiile Legii nr. 188/1999 urmează a fi completate cu prevederile legislaţiei muncii, în măsura în care acestea nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă s-a optat pentru ultima, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

În cauza dedusă soluţionării, cererea de chemare în judecată a fost formulată de A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., având ca temei juridic art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social, act normativ care prevede că organizaţiile sindicale au dreptul de a formula acţiuni in justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege având calitate procesuală pasivă.

Mai mult, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală recunoscută în virtutea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organism social" interesat.

Tribunalul Dolj a constatat că, în speţă, este incidentă Decizia nr. 1/2013, prin care a fost soluţionat un recurs în interesul legii, Î.C.C.J. stabilind că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

În dezlegarea cauzei, Tribunalul Dolj a avut în vedere şi soluţia de principiu adoptată la nivelul secţiei de contencios ad-tiv şi fiscal a instanţei supreme prin care s-a decis, în şedinţa din 22.05.2017, că în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Ca atare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Bucureşti, instanţă pentru care reclamantul a optat.

Tribunalul Dolj nu devine competent prin prisma sediului pârâtului Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dolj.

Faţă de toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi băneşti, acţiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul A. în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă."

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, în cauză, acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de A., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, funcţionari publici cu statut special, şi sunt aplicabile, în stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a litigiului, aşa cum corect au reţinut şi instanţele sesizate, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

În cauză, se reţine că cererea dedusă judecăţii a fost formulată de A., în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere, în temeiul art. 28 din Legea sindicatelor, nr. 54/2003.

Aşa fiind, se constată că este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant."

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul A. are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său, în raza teritorială de competenţă a Tribunalului Bucureşti.

Totodată, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care în şedinţa din data de 22 mai 2017, a stabilit faptul că în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că, acţiunea a fost promovată de către sindicat în numele membrilor săi, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011), Înalta Curte constată că în cazul de faţă, calitatea procesuală activă o are A., iar competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine instanţei de la sediul acestuia.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., E., G., D., B., F. prin A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Dolj, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2018.