Admissibility of administrative litigation challenging parliamentary control commission responses as lacking characteristics of unilateral administrative acts or unjustified refusals

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru Exercitarea Controlului Parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii, următoarele:

- Să se constate faptul, că prin modalitatea în care s-a raportat la petiţia din data de 22.05.2015, Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii a încălcat prevederile Ordonanţei nr. 27/2002;

- Conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii să fie obligată la soluţionarea petiţiei sale din data de 22.05.2015 cu respectarea strictă a prevederilor O.G. nr. 27/2002, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

2. Soluţia primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 47 din 13 ianuarie 2016, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 47 din 13 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente speţei, respectiv art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 5 lit. b) din Hotărârea nr. 30/1993 a Parlamentului României, art. 22 din Legea nr. 51/1991 şi prevederile O.G. nr. 27/2002 deoarece intimatul-pârât nu a răspuns petiţiei sale.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 51/1991 "orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sau libertăţile sale fundamentale ca urmare a activităţilor specifice culegerii de informaţii efectuate de organele de informaţii sau de cele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale se poate adresa, potrivit legii, comisiilor parlamentare sau organelor judiciare astfel: a) comisiilor însărcinate să exercite controlul parlamentar".

Recurentul arată că, în baza acestor prevederi s-a adresat Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii şi conform răspunsului pârâtei din data de 27.06.2015 urma să i se comunice cele constatate şi măsurile luate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 21.05.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 18.06.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la modul de soluţionare al petiţiei adresate la data de 22.05.2015 Comisiei permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii, respectiv răspunsurile primite conform adreselor nr. x/23.06.2015 şi nr. y/17.08.2015.

Instanţa de fond a respins acţiunea dedusă judecăţii pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, reţinând că atitudinea pârâtei nu se circumscrie ipotezei de nesoluţionare a cererii reclamantului sau a unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, controlul judiciar declanşat de către reclamant se întemeiază pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "persoana care se consideră vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual reparaţii pentru daune morale".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziţii rezultă că, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Pentru a fi considerat act administrativ trebuie să fie astfel îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba de un act unilateral de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.

Or, adresele nr. x/23.06.2015 şi nr. y/17.08.2015 nu pot fi considerate acte administrative ce ar putea fi contestate în procedura contenciosului administrativ, deoarece le lipseşte dimensiunea de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Cu privire la cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004 - nemulţumirea persoanei care se consideră vătămată de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau lipsa unui răspuns - Înalta Curte constată că refuzul autorităţii, apreciat ca nejustificat de către recurentul-reclamant, a fost exprimat prin intermediul adreselor emise de autoritatea pârâtă sub nr. x/23.06.2015 şi nr. y/17.08.2015, iar faptul că acesta ar fi dorit alt răspuns nu echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Aşadar, deşi dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, modalitatea pretinsă de recurentul-reclamant nu reprezintă un refuz nejustificat în înţelesul legii contenciosului administrativ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. art. 488 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 47 din 13 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2018.