Constitutional unconstitutionality exception against criminal procedure statute barred as lacking causal link to appellate stage and seeking impermissible legislative supplementation

Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25 iunie 2019, Înalta Curte, secţia penală a respins, printre altele, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepţia invocată neavând legătură cu fondul cauzei.

Împotriva acestei dispoziţii, A. a declarat recurs solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Examinând dispoziţia atacată prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, Completul de 5 judecători Penal 2 2019, constată că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2019, reaminteşte că, procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Ca atare, instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2-2019, apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport, cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea, atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014).

Dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată, art. 190 alin. (4) C. proc. pen., prevăd: "Judecătorul de drepturi şi libertăţi soluţionează cererea de efectuare a examinării fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusă niciunei căi de atac."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege.

Recurentul a susţinut că norma legală criticată este neconstituţională în raport de situaţia de fapt şi de drept, fiind astfel neconformă principiilor constituţionale exprimate în cuprinsul: art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 22 şi 24 din Constituţie.

Or, analizând termenii în care excepţia a fost formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, constată că scopul urmărit de persoana solicitată prin finalitatea excepţiei nu este cel al realizării unui efectiv control de constituţionalitate, ci completarea normelor procedurale, solicitare inadmisibilă în raport de competenţa Curţii Constituţionale care, în jurisprudenţa sa, a reţinut că prin exercitarea controlului de constituţionalitate nu se poate proceda la adăugarea de noi prevederi în cuprinsul normelor invocate a fi neconstituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 176/2012 publicată în Monitorul Oficial. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 187/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 378/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 606/14.08.2014).

Mai mult decât atât se constată că excepţia a fost invocată în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie, dispoziţiile a căror constituţionalitate se critică vizând o procedură incidentă doar în faza de urmărire penală a procesului penal.

Cauza în prezent se află în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, admis în principiu prin încheierea din data de 14 mai 2019.

Prima instanţă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (4) C. proc. pen. apreciind că inculpatul nu are interes procesual al rezolvării prealabile a excepţiei de neconstituţionalitate, iar prin criticile formulate acesta tinde la completarea normei procedurale.

În consens cu instanţa fondului, instanţa de control judiciar constată că excepţia invocată nu are legătură cu soluţia ce se poate da în recurs în casaţie, întrucât, pe de o parte, nu se invocă o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, criticile invocate vizând, în realitate, completarea unei norme procedurale, în sensul instituirii unei alte proceduri de soluţionare a cererii de efectuare a examinării fizice a unei persoane, iar pe de altă parte, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu ar avea relevanţă în cauză având în vedere stadiul procesual al acesteia.

Astfel, în acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători Penal 2 2019, reţine că, în mod constant, instanţele judecătoreşti au statuat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmăreşte o modificare sau completare a actului normativ.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate în exercitarea dreptului la apărare se circumscrie coordonatelor prev. de art. 10 alin. (6) C. proc. pen. potrivit căruia "dreptul la apărare trebuie exercitat cu bună credinţă, potrivit scopului pentru care a fost recunoscut de lege". Or, invocarea unei astfel de excepţii cu depăşirea scopului pentru care a fost instituită prin lege constituie un abuz de drept ce se sancţionează cu respingerea ca inadmisibilă a acesteia.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, Completul de 5 judecători Penal 2 2019, va respinge ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din cuprinsul încheierii din data de 25 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din cuprinsul încheierii din data de 25 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - GV