Constitutional Referral Refusal Upheld as Unfounded; Appellant Ordered to Pay Costs
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as unfounded the defendant's appeal against the lower court's refusal to refer a constitutional exception to the Constitutional Court, thereby upholding that refusal and ordering the appellant to pay RON 100 in judicial costs. The appellant had challenged the constitutionality of Article 428(1) of the Criminal Procedure Code, which sets a 30-day deadline for filing an extraordinary appeal for annulment, arguing that this restricted access to justice. The Court held that the referral conditions under Article 29 of Law No. 47/1992 were not met because the appellant's arguments actually sought to modify or supplement the legislation—a matter reserved exclusively for Parliament under Article 61(1) of the Constitution—and because the contested provision had no direct connection to the resolution of the underlying case.
Legislator headnote
AI generatedart. 428 alin. (1) C. proc. pen, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 428 alin. (1) din C. proc. pen, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Constitutional Referral Refusal Upheld as Unfounded; Appellant Ordered to Pay Costs: The appellant had challenged the constitutionality of Article 428(1) of the Criminal Procedure Code, which sets a 30-day deadline for filing an extraordinary appeal for annulment, arguing that this restricted access to justice. The Court held that the referral conditions under Article 29 of Law No. 47/1992 were not met because the appellant's arguments actually sought to modify or supplement the legislation—a matter reserved exclusively for Parliament under Article 61(1) of the Constitution—and because the contested provision had no direct connection to the resolution of the underlying case.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCosts provision ordering the appellant to pay 100 RON in judicial expenses to the state.
Full text
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 61/A din data de 28 februarie 2019, Înalta Curte, secţia penală a respins, printre altele, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru a decide astfel, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea unei asemenea cereri, prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992, nefiind îndeplinită condiţia privind legătura cu soluţionarea cauzei, prin argumentele invocate contestatorul tinzând la modificarea dispoziţiilor privind termenul legal de declarare a căii extraordinare de atac.
Împotriva acestei dispoziţii, A. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Examinând dispoziţia atacată, prin prisma criticilor invocate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Excepţia de neconstituţionalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României.
Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Totodată, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii. Stabilirea acestui interes se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport, cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale o produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.
Înalta Curte reaminteşte că, procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia, posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Ca atare, instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, căci instanţa nu statuează asupra temeiniciei excepţiei, ci numai asupra admisibilităţii acesteia.
Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă. Stabilirea existenţei interesului se face pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport, cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din procesul principal. Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, legătura cu soluţionarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea, atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curţii Constituţionale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014).
Dispoziţiile a căror neconstituţionalitate a fost invocată art. 428 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd:
"Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a) şi c) - h) poate fi introdusă în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel"
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că, sesizarea Curţii Constituţionale este admisibilă numai în măsura în care, prin excepţia invocată, se solicită constatarea neconstituţionalităţii unei prevederi dintr-o lege.
Or, analizând termenii în care excepţia a fost formulată, Înalta Curte constată că scopul urmărit de persoana solicitată prin finalitatea excepţiei nu este cel al realizării unui efectiv control de constituţionalitate, ci în realitate se tinde la modificarea şi completarea legii, aspect care este de competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţia României(a se vedea în acest sens Decizia nr. 176/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 187/2012 publicată în M. Of. nr. 242/10.04.2012; Decizia nr. 378/2014 publicată în M. Of. nr. 606/14.08.2014).
Astfel, motivarea contestatorului în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că stabilirea termenului de 30 de zile în care să poată fi cerută constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri judecătoreşti nelegale reprezintă o încălcare a liberului acces la justiţie şi o restrângere nejustificată a unui drept, este o interpretare proprie, prin care solicită de fapt modificarea textului de lege, ceea ce este inadmisibil, astfel încât, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. (1) C. proc. pen. formulată de A.
De altfel, soluţia de respingere nu se fundamentează doar pe împrejurarea că argumentele petentului vizează modificarea textului de lege, ci şi pe faptul că norma legală a cărei constituţionalitate este criticată, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar prin invocarea acestui text de lege nu se aduce un plus de substanţă obiectului dosarului. Astfel, în condiţiile în care prevederile criticate nu sunt apte să influenţeze o eventuală soluţie ce ar putea fi luată în speţă, ele nu întrunesc cerinţa vizând legătura cu cauza, astfel cum este reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, Penal 2 2019 va respinge ca nefondat recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din cuprinsul Deciziei penale nr. 61/A din data de 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, din cuprinsul Deciziei penale nr. 61/A din data de 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2019.
Procesat de GGC - NN