Appeal against interlocutory decision dismissing case-transfer request held inadmissible; costs awarded.
Legislator summary
AI generatedThe court (High Court of Cassation and Justice, panel of five judges) dismissed as inadmissible the petitioner's appeal against its own interlocutory decision no. 77/RC of 20 March 2019, which itself had rejected as inadmissible the petitioner's application for an extraordinary appeal (recurs în casaţie) against a prior decision dismissing an appeal concerning a request for case transfer (strămutare). The petitioner thus loses on all counts; he is ordered to pay 100 RON in judicial costs, and the dismissal is final. The underlying dispute involved successive procedural challenges by the same party, culminating in this appeal against a non-appealable interlocutory ruling. Decisively, the court applied the principle of legality of legal remedies (arts. 129 and 21 of the Romanian Constitution; art. 13 ECHR; arts. 434–438, 268(1), 275(2) of the Criminal Procedure Code), holding that the appeal was untimely, unsigned, failed to state a statutory ground for cassation, was directed against a decision not subject to that extraordinary remedy, and was, in any event, an appeal of a final, non-appealable ruling through a remedy no longer provided by law.
Legislator headnote
AI generatedart. 440 alin. (2) C. proc. pen, art. 438 C. proc. pen, art. 268 alin. (1) C. proc. pen, art. 436 din C. proc. pen, art. 3 din Legea nr. 255/2013, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Appeal against interlocutory decision dismissing case-transfer request held inadmissible; costs awarded: 77/RC of 20 March 2019, which itself had rejected as inadmissible the petitioner's application for an extraordinary appeal (recurs în casaţie) against a prior decision dismissing an appeal concerning a request for case transfer (strămutare). The petitioner thus loses on all counts; he is ordered to pay 100 RON in judicial costs, and the dismissal is final. The underlying dispute involved successive procedural challenges by the same party, culminating in this appeal against a non-appealable interlocutory ruling. Decisively, the court applied the principle of legality of legal remedies (arts. 129 and 21 of the Romanian Constitution; art. 13 ECHR; arts. 434–438, 268(1), 275(2) of the Criminal Procedure Code), holding that the appeal was untimely, unsigned, failed to state a statutory ground for cassation, was directed against a decision not subject to that extraordinary remedy, and was, in any event, an appeal of a final, non-appealable ruling through a remedy no longer provided by law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for obliging the appellant to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin Încheierea nr. 77/RC din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 10 septembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2018.
Verificând condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.
Astfel, cererea de recurs în casaţie a fost formulată de către petentul A. la data de 04 februarie 2019, cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de 435 C. proc. pen., în condiţiile în care i-a fost comunicată Decizia penală nr. 134 din 10 septembrie 2018 la data de 23 octombrie 2018, aşa cum rezultă din Dosar nr. x/2018, cerere pe care nu a semnat-o şi care nu cuprinde cazul de casare pe care se întemeiază, deşi dispoziţiile art. 437 lit. c) şi d) C. proc. pen. o impun în mod imperativ.
Or, depăşirea termenului este sancţionată cu decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 434 şi art. 436 din C. proc. pen., rezultă, pe de o parte, că hotărârea susceptibilă a fi atacată cu recurs în casaţie trebuie să vizeze fondul cauzei (o eventuală soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal), iar pe de altă parte, că persoanele care au vocaţie să declare recurs în casaţie sunt doar procurorul în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, inculpatul în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori în încetarea procesului penal, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţionarea laturii penale a influenţat soluţionarea laturii civile.
Or, în cauză, calea extraordinară de atac a fost promovată împotriva unei decizii prin care Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva unei sentinţei penale pronunţată de secţia penală a instanţei supreme în Dosarul nr. x/2018, ce a avut ca obiect o cerere de strămutare.
Ca atare, s-a constatat că cererea de recurs în casaţie vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu această cale extraordinară de atac.
II. Împotriva Încheierii nr. 77/RC din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019 petentul A. a exercitat calea de atac prezentă, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători la data de 19 aprilie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 15 octombrie 2019, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
III. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac, constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate, de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, revenind, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementarea C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii nr. 77/RC din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii nr. 77/RC din data de 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2019.
Procesat de GGC - NN