Sufficiency of judicial motivation for administrative sanction challenges: failure to detail every argument not a ground for cassation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional al Audiovizualului, B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., solicitând anularea Deciziei nr. 471 din 24 septembrie 2015, exonerarea de la plata amenzii în suma de 20.000 RON, obligarea părţilor la plata daunelor pentru prejudiciul adus astfel: Consiliul Naţional al Audiovizualului la plata sumei de 50.000 RON şi la plata daunelor, de către persoanele fizice mai sus enumerate, a sumei de 85.000 RON, de fiecare persoană, înfiinţarea sechestrului asigurător pe bunurile mobile şi imobile ale tuturor persoanelor mai sus enumerate, suspendarea din calitatea de membru CNA a persoanelor care au votat sancţiunea pentru fapte ce nu sunt sau nu au fost dovedite şi la plata altor cheltuieli efectuate pe parcursul procesului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1092 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare.

S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect suspendarea din calitatea de membru CNA a pârâţilor - persoane fizice.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. A. împotriva pârâţilor Consiliul Naţional al Audiovizualului, B., C., D., E., F., G., H., I. şi J., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei menţionate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta S.C. A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În susţinerea recursului s-a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

S-a arătat că prin sentinţa pronunţată, prima instanţă nu a făcut nicio referire la faptul că la cele 85 de reclamanţii în care există limbaj injurios, nu s-a acordat nicio sancţiune, fiind utilizate modalităţi diferite de sancţionare.

Totodată, criticându-se nelegalitatea hotărârii dispuse de CNA, s-a arătat că instanţa nu a reţinut împrejurarea că o decizie anterioară emisă de pârâtă a fost anulată, precum şi că există peste 100 de avertismente pentru un alt radiodifuzor.

A susţinut recurenta că instanţa nu a făcut decât să transcrie paragrafe din actul de sancţionare, dând câştig de cauză pârâtului.

Cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor, s-a arătat că în mod incorect a fost respins cât timp sancţiunea în cuantum de 1 miliard a fost anulată de instanţă, în aceleaşi condiţii fiind şi situaţia capătului de cerere privind suspendarea celor care abuzează de funcţie.

În concluzie, s-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere ce fac obiectul acţiunii şi nu s-a pronunţat cu privire la împrejurarea că pentru aceleaşi fapte, alţi radiodifuzori au fost sancţionaţi cu avertisment.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la împrejurarea că acesta nu cuprinde motivele de legalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5 Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta a depus la dosar răspuns la răspuns la întâmpinare prin care a reluat considerentele expuse declaraţia de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 17 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 26 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a invocat în cuprinsul întâmpinării excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, susţinând că cererea de recurs nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Verificând cererea de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii sale, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, ce va fi, în consecinţă, respinsă, pentru următoarele argumente.

În cererea de recurs din dosarul de faţă, deşi nu a fost indicat motivul de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, a fost însă enunţat conţinutul pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază".

Totodată, se reţine că recurenta a formulat critici asupra sentinţei pronunţate de prima instanţă, ce pot fi încadrate în temeiul de casare indicat, critici rezumate la punctul I.6. din prezenta hotărâre.

Prin urmare, va fi respinsă excepţia nulităţii recursului ca neîntemeiată.

Examinând sentinţa atacată în limita criticilor de nelegalitate formulate de reclamantă, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:

Motivele invocate de recurenta reclamantă vizează, în esenţă, împrejurarea că instanţa de fond nu a motivat sentinţa în ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind nelegala dispunere a sancţiunii, prin aplicarea unui tratament inegal între situaţia recurentei şi situaţia altor furnizori de radiodifuziune; că aspectul sancţionării nelegale rezultă din faptul că o instanţă de judecată a anulat o sancţiune anterioară aplicată reclamantei; din împrejurarea că instanţa de fond a preluat paragrafe din decizia CNA, precum şi din faptul că nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a membrilor consiliului pentru abuzul în funcţie şi asupra cererii de acordare a daunelor cuvenite.

Reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., "(1) Hotărârea va cuprinde:/.../b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, ea reprezentând opera judecătorului al cărei conţinut este rodul raţionamentului prin care acesta supune o speţă determinată regulii generale de drept. Evoluţia acestui raţionament reprezintă "motivarea hotărârii". Motivarea hotărârii este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţile litigante, dar şi pentru a permite, când este cazul, instanţelor superioare să verifice dacă nu există lacune sau contradicţii în raţionamentul judecătoriilor.

Referind-se la "obligaţia instanţelor de judecată de a-şi motiva deciziile", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenţie obligă, într-adevăr, instanţele să-şi motiveze hotărârile, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părţilor procesului. Întinderea obligaţiei de motivare a deciziilor variază în funcţie de natura acestora (K. contra Spaniei).

Constată Înalta Curte, că judecătorul fondului a analizat judicios atât excepţiile invocate cât şi legalitatea actului atacat prin prisma situaţiei de fapt reţinute în decizia CNA (împrejurare care nu poate fi considerată o transcriere a argumentelor pârâtei), raportat la prevederile art. 3, 29 şi 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că elementele dosarului au fost trecute prin filtrul propriei sale aprecieri.

În ceea ce priveşte omisiunea de a se pronunţa asupra unor capete de cerere cum ar fi, cererea de suspendare a membrilor consiliului şi cererea de acordare a daunelor, instanţa de recurs va înlătura criticile, făcând trimitere la considerentele sentinţei, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare (pct. 4 fila x din sentinţă), precum şi la punctul 5.2 de la fila x din sentinţă, in care s-a motivat respingerea capătului accesoriu privind despăgubirile.

Totodată, se constată că, şi in ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii s-a analizat acţiunea reclamantei, cu trimiteri ample la dreptul comunitar.

Deşi recurenta-reclamantă susţine că argumentele instanţei de fond sunt criticabile din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu arată în concret care ar fi lipsurile din motivare sau contradicţiile, fiind formulate doar trimiteri la situaţii de fapt care nu privesc decizia pârâtului atacată in prezenta cauză, cum ar fi anularea în instanţă a unei decizii anterioare de sancţionare, sau neaplicarea sancţiunii amenzii unui alt radiodifuzor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, urmând a fi menţinută sentinţa primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. împotriva Sentinţei nr. 1092 din 1 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM