Mediator’s fine for derogatory social media posts upheld as lawful restriction on free speech

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 iunie 2015, sub nr. x/2015 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de mediere a formulat contestaţie împotriva deciziei de sancţionare disciplinara - Hotărârea M nr. 92 din 28 august 2015.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 3249 pronunţată în data de 8 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de mediere, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 3249 din data de 8 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului recurentul a menţionat că nu s-a dezbătut fondul problemei, fiind dezbătute doar excepţiile procesuale, fondul fiind omis.

Nicăieri în cuprinsul motivării nu se arată ce anume se consideră a fi afirmaţie denigratoare la adresa corpului profesional, afirmaţie care ar putea aduce prejudicii profesiei, respectiv nu sunt indicate acele postări pe B. care ar fi fost de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, folosindu-se doar sintagme generale.

Apreciază recurentul că acţiunile sale s-au circumscris în limitele dreptului la liberă exprimare, aşa cum este garantat atât prin Constituţia României cât şi prin dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, acestea nefiind de natură să prejudicieze profesia şi nici de a aduce atingere imaginii altor mediatori.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant a formulat întâmpinare intimatul - pârât Consiliul de mediere, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat şi pe cale de consecinţă menţinerea sentinţei recurate.

Menţionează intimatul - pârât că, în mod eronat susţine recurentul că instanţa de fond nu a reţinut şi nici nu a menţionat abaterea disciplinară săvârşită de acesta; instanţa de fond, în mod expres reţinând prin hotărârea pronunţată că "fapta reclamantului prin comentariul din spaţiul public aduce atingere onoarei profesiei prin susţinerea.." mediatori, circa 3000 de " profesionişti" care au avut anul trecut numai vreo 5000 de medieri, iar în anul 2013 nici măcar 2000..." precum şi prin raportarea la un număr de medieri ales aleatoriu, ce poate afecta imaginea profesiei, inclusiv raportări la conducerea organizaţiei, care indiferent de nemulţumiri nu ar fi trebuit expusă în public ci eventual în cadrul organizaţiei.

Apreciază intimatul că nu există nici un element de natură a indica lipsa imparţialităţii instanţei de fond şi a rolului său activ.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant nu a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost întocmit Raportul, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, fixându-se termen la data de 25 septembrie 2018 pentru analizarea sa în Completul de filtru.

La acel moment, instanţa, examinând recursul a constatat că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru analiza raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, fixând termen pentru soluţionarea recursului, în şedinţa din 19 februarie 2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul - reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu o contestaţie formulată împotriva Hotărârii M nr. 92 din 28 mai 2015 prin care acesta a fost sancţionat disciplinar cu amendă în cuantum de 500 RON, conform art. 39 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006 modificată şi completată, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, coroborat cu art. 5217 alin. (2) lit. n) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere.

Această hotărâre a fost emisă urmare a plângerilor formulate de petentele C. şi D. împotriva recurentului - reclamant şi înregistrate la Consiliul de Mediere sub nr. x din 1 aprilie 2015, respectiv nr. 1582 din 1 aprilie 2015, acestea sesizând încălcări ale normelor Codului de etică şi deontologie profesională a mediatorilor manifestate prin postarea de către recurent, pe reţeaua de socializare B., de susţineri denigratoare ce aduc prejudicii atât petentelor, ca mediator cât şi imaginii profesiei.

S-a reţinut de către Consiliul de mediere, constituit în instanţă disciplinară, că manifestările recurentului-reclamant, din spaţiul public, aduc atingere prestigiului profesiei de mediator, generând în acelaşi timp un sentiment de neîncredere în instituţia medierii, precum şi reticenţa cetăţenilor de a apela la mediatori.

Consiliul de Mediere, în conformitate cu dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 192/2006, analizând Procesul-verbal întocmit de Comisia de Disciplină a considerat că propunerea Comisiei de Disciplină constituită prin Hotărârea M nr. 43 din 25 aprilie 2015 la sesizarea petentei C., este prea blândă faţă de gravitatea faptei, apreciind că " astfel de manifestări în spaţiul public din partea unui mediator autorizat aduc atingere prestigiului profesiei de mediator şi în acelaşi timp generează un sentiment de neîncredere în instituţia medierii precum şi reticenţa cetăţenilor de a apela la mediatori".

Prin Procesul-verbal din data de 11 mai 2015 (dosar de fond) Comisia de disciplină constituită prin Hotărârea M nr. 43 din 25 aprilie 2015, a propus aplicarea sancţiunii disciplinare cu observaţie scrisă pentru încălcarea art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator coroborat cu prevederile art. 3.2 din Codul de etică şi deontologie profesională a mediatorilor şi prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al Consiliului de Mediere.

Prima instanţă a confirmat soluţia administrativă dispusă prin decizia contestată în cauză, validând argumentele autorităţii publice emitente care au dus la sancţionarea recurentului - reclamant.

Contrar criticilor formulate de recurentul - reclamant, soluţia primei instanţe, de validare a actului administrativ contestat, este legală, fiind pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile, fiind amplu şi coerent motivată, considerentele expuse fiind de natură a explica şi susţine dispozitivul hotărârii.

Analizând criticile formulate de recurentul - reclamant referitoare la faptul că " este greu de înţeles, dacă nu imposibil, conţinutul mesajului care ar fi denigrat profesia", respectiv că " Nu se face referire nicăieri la acest conţinut. Care sunt afirmaţiile denigratoare?", Înalta Curte constată cu uşurinţă că toate acestea sunt menţionate în cadrul Procesul-verbal întocmit în data de 11 mai 2015, relatându-se în concret în ce a constat fapta imputată recurentului - reclamant şi anume, în "comentariul din spaţiul public B.", respectiv " susţinerea " mediatori circa 3000 de "profesionişti" precum şi prin raportarea la un nr. de medieri ce poate afecta imaginea profesiei, inclusive în contextual legislative, inclusiv raportări la conducerea organizaţiei". Rezultă din conţinutul acelui Proces-verbal că a fost ataşată ca probă postarea făcută de recurentul - reclamant pe pagina de socializare B. (2 copii Xerox)

Faptul că aceste afirmaţii denigratoare nu au fost reluate şi menţionate în cuprinsul Hotărârii contestate, emise de Consiliul de Mediere, nu poate reprezenta un motiv de nulitate a hotărârii, respectiv de exonerare a răspunderii.

Este evident că încadrarea cuvântului "profesionişti", din cuprinsul postării " Au votat 3000 de mediatori circa (cică) 3000 de "profesionişti" ... " are rol peiorativ, fiind clară intenţia recurentului - reclamant de a deprecia, denigra profesia de mediator şi de a aduce astfel atingere prestigiului acestei profesii.

Prima instanţă a reţinut, în mod just, că recurentul - reclamant a expus şi credibilitatea în profesionalismul corpului profesional, în capacitatea acestuia de a respecta şi aplica dispoziţiile legale, în disponibilitatea mediatorilor de a-şi îndeplini rolul de facilitator al comunicării şi al realizării consensului.

Înalta Curte remarcă faptul că acesta aprecieri critice, negative, venite din partea unui profesionist, afectează imaginea profesiei de mediator, aducând atingere prestigiului acestei profesii, în condiţiile în care " Este interzisă utilizarea publicităţii negative împotriva altor mediatori prin orice mijloc de comunicare la care are accesul este public", astfel cum impun dispoziţiile articolului 3 pct. 4 din Anexa nr. 7 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Mediere, aprobat prin Hotărârea nr. 5/2007, forma în vigoare la data de 30 iunie 2015 (data introducerii contestaţiei).

Instanţa de control judiciar are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile articolului 9 din acelaşi act normativ (Anexa 7 la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de Mediere), ce prevăd că "Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de prezentele reguli de publicitate constituie abatere în conformitate cu art. 38 lit. e) din Legea nr. 192/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi se sancţionează disciplinar conform dispoziţiilor legii şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere.".

Recurentul - reclamant, prin postarea sa, a încălcat şi dispoziţiile art. 25 din Hotărârea nr. 52 din 20 decembrie 2014 privind modificarea şi completarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Consiliului de Mediere, ce prevăd că " (1) Pe durata alegerilor, mediatorii trebuie să se abţină de la a face aprecieri denigratoare la adresa altor candidaţi sau colegi mediatori", în condiţiile în care postarea conţinând afirmaţiile denigratoare a fost făcută exact în perioada campaniei electorale; acesta constituind astfel un argument în plus că actul contestat este temeinic şi legal întocmit, hotărârea instanţei de fond fiind la adăpost de orice critică.

Înalta Curte constată că, însuşi recurentul recunoaşte că a greşit "afirmând unele lucruri", prevalându-se de dreptul la libera exprimare, omiţând însă că acest drept nu este unul absolut, ceea ce înseamnă că libertatea de exprimare nu este nelimitată, acest drept fiind necesar a fi exercitat în anumite limite, fără a prejudicia drepturile şi interesele legitime ale celorlalte persoane. Chiar Constituţia României prevede la articolul 30 alin. (6) că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine", astfel cum la articolul 57 din legea fundamental se prevede că " Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".

Astfel, libertatea de exprimare comportă îndatoriri şi responsabilităţi de care recurentul - reclamant nu este exonerat. Exercitarea dreptului la liberă exprimare a recurentului, nu trebuie să aducă atingere dreptului persoanelor ce practică o anumită profesie, în speţa de faţă a celor ce profesează în domeniul medierii.

În conformitate cu prevederile art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, "exercitarea dreptului la libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti".

Prin urmare, libertatea de exprimare permite cetăţenilor să participe la viaţa politică, socială şi culturală, dar această libertate nu poate fi absolută şi este supusă unor limite juridice. Aceste coordonate juridice trebuie însă expres prevăzute de lege şi necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale, umane.

Art. 19 alin. (3) din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice stabileşte că exerciţiul libertăţii de exprimare presupune îndatoriri şi responsabilităţi speciale şi că pot exista anumite restricţii (care trebuie expres prevăzute de lege). Includem aici limitele ce se impun pentru respectarea drepturilor sau a reputaţiei altora, asigurarea siguranţei naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralei publice.

Pe cale de consecinţă, constatând că exerciţiul libertăţii de exprimare poate face obiectul unor limitări, în condiţiile legii, Înalta Curte va înlătura criticile formulate de recurentul - reclamant, constatând că hotărârea instanţei de fond îndeplineşte cerinţa de legalitate, în cauză nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3249 din 8 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM