Validity of Natura 2000 management plan without mandatory owner consultation and unproven allegations of administrative forgery

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014, reclamanţii A.,B., C., D. şi S.C. E. S.R.L au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Bio - Diversitate, Autoritatea de Management POS Mediu şi Asociaţia F. anularea Proiectului "Protejarea pădurilor-conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSCI0163 Pădurea Mogoş-Matele, proiect cofinanţat din fondul European de Dezvoltare Regionala prin POSM 2007-2010, cât şi a Planului de Management al Sitului de importanţă Comunitară ROSCI 0162-Padurea Mogoş-Mâţele, beneficiar fiind Asociaţia F.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 99/2015 pronunţată în data de 7 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii A., B., G., C., D., S.C. E. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Direcţia Bio-Diversitate, Autoritatea de Management POS Mediu, şi Asociaţia F., având ca obiect anulare act administrativ.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 99 din data de 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal recurenţii-reclamanţi A., B., G., C., D., S.C. E. S.R.L. Galaţi au formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, susţin recurenţii că la pag. 3 alin. (10) din sentinţa recurată, instanţa de fond în considerentele acesteia, deşi precizează că, "Relativ la motivele de nelegalitate expuse de reclamanţi în acţiune se reţine că acestea au în vedere următoarele aspecte: lipsa consultării şi acordul reclamanţilor la elaborarea proiectului şi a planului de management: abuzul a fost făcut cu scopul de a obţine cofinanţare din fonduri europene şi nu pentru derularea proiectului, întocmirea în fals a formularului standard Natura 2000", hotărârea nu cuprinde şi motivele/raţionamentul acesteia privind înlăturarea afirmaţiilor reclamanţilor din acţiune, susţinute cu înscrisuri, referitoare la abuzul custodelui AJVPS Galaţi practicat în vederea obţinerii de fonduri europene prin implementarea acestui proiect în scopuri personale şi nicidecum pentru derularea proiectului.

Consideră recurenţii-reclamanţi că acest aspect echivalează de fapt cu o nemotivare a acestui capăt de cerere, în sensul respingerii lui sau a admiterii acestuia.

Totodată, menţionează recurenţii că instanţa de fond nu a motivat în niciun fel susţinerile lor, dovedite şi necontestate de pârâţi, cu înscrisuri şi planşe foto, vizând şi faptul că în planul de management la capitolul "Vulnerabilitate"- formularul standard Natura 2000 este înscrisă următoarea menţiune: "datorită retrocedării către persoane fizice presiunea asupra pădurii poate creşte în viitorul apropriat".

Prin simpla lecturare a considerentelor reţinute de instanţa de fond pentru care a fost respinsă acţiunea, rezultă că aceasta nu a făcut altceva decât să însereze o serie de texte de legi, fără a dezvolta şi prezenta şi raţionamentele pentru care a ajuns la concluzia de respingere; această inserare în sentinţa recurată a unor texte de lege echivalează cu nemotivarea hotărârii, practica judiciară a instanţei supreme fiind constantă în ultimul timp sub acest aspect.

Pe de altă parte, tot în considerente, instanţa de fond apreciază că din textele de lege menţionate se trage concluzia că, la elaborarea planului de management nu este nevoie de implicarea proprietarilor particulari, însă tot instanţa de fond la pg. 4 alin. (4) din sentinţă precizează că "De asemenea li s-a pus în vedere că participarea proprietarilor de terenuri/pădure la elaborarea şi implementarea planului de management este importantă, întrucât potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 57/2007" or, în această situaţie, solicit a se constata că raţionamentul logico-juridic avut în vedere de către instanţa de fond pentru respingerea acţiunii se bazează pe motive contradictorii: odată spune că nu este nevoie de consultarea şi implicarea recurenţilor şi tot în considerente reţine că s-a pus în vedere proprietarilor că este nevoie de implicarea/participarea la elaborarea planului de management.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia " Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", susţin recurenţii că instanţa de fond, în mod greşit, cu aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în prezenta cauză, reţine în principal că nu este nevoie de implicarea şi consultarea recurenţilor - reclamanţilor la elaborarea planului de management şi că întocmirea în fals a formularului standard Natura 2000, în sensul celor arătate, nu este dovedită şi nu poate fi primită, fiind doar o simplă alegaţie.

Pe acest aspect, susţin recurenţii - reclamanţi că, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (formularul standard Natura 2000 care face parte integrantă din "proiectul Protejarea pădurilor - conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoş-Matele"), rezultă fără niciun dubiu că au fost întocmite în fals; instanţa de fond trebuia să constate acest lucru din simpla lecturare a acestor două formulare, din anul 2006 şi anul 2011 când a fost actualizat, de unde rezultă că la momentul identificării sitului, persoanele responsabile trebuiau, din documentaţia cadastrală, să "cunoască cine este proprietarul terenului şi pădurii aferente, în raport şi de actele de proprietate depuse la dosarul cauzei privind dovada proprietăţii reclamanţilor-recurenţi. Mai mult, în acest formular la pct. 4.5 se face precizarea că "padurea este în prezent subiect al Legii nr. 247/2005 privind retrocedarea către foştii proprietari, persoane fizice", un alt fals în înscrisuri menţionat cu menirea de a evita obligaţia autorităţilor, legală de altfel, de a solicita implicarea, consultarea şi participarea proprietarilor de terenuri şi pădure la elaborarea planului de management al acestei arii naturale protejate, retrocedarea întregii suprafeţe petrecându-se până în anul 2010. Or, din actele de proprietate (contracte de vânzare-cumpărare, etc.) ale reclamanţilor rezultă că aceştia au devenit proprietari până în anul 2010 iar actualizarea formularului standard Natura 2000 s-a efectuat în 2011. Pârâţii-intimaţi au depus la dosarul cauzei, în fond, un formular standard Natura 2000, care conţine ştersături şi prezintă un alt format care niciodată nu a existat, dorindu-se practic inducerea în eroare a instanţei de judecată cu acest înscris.

Apreciază recurenţii - reclamanţi că instanţa de fond, aplicând greşit normele de drept material din prezenta cauză, a îndepărtat netemeinic argumentele juridice suficiente şi probate cu privire la întocmirea în fals a acestui formular standard Natura 2000. Menţionarea unei nerealităţi în acest formular, a condus nemijlocit la evitarea implicării şi consultării recurenţilor, a proprietarilor în elaborarea planului de management, încălcându-se astfel obligaţiile legale pe care pârâţii trebuiau să le respecte.

Cât priveşte neimplicarea şi neconsultarea recurenţilor, în calitate de proprietari ai pădurii unde se află aria naturală protejată, este evident că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv încălcarea acestor norme. Însăşi această instanţă de judecată ne precizează în considerentele reţinute în hotărâre că, participarea proprietarilor pădurii (reclamanţii) la elaborarea şi implementarea planului de management este importantă potrivit dispoziţiilor legale menţionate, dar surprinzător, tot în considerente reţine că legiuitorul, dacă ar fi voit şi implicarea proprietarilor particulari la elaborarea planului de management, ar fi prevăzut acest lucru în textul actului normativ.

În continuare, recurenţii reiterează susţinerile formulate în faţa instanţei de fond.

În concluzie, solicită admiterea recursului şi pe cale de consecinţă anularea administrative menţionate în acţiunea introductivă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurenţii - reclamanţi a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Asociaţia F., solicitând respingerea recursului, ca netemeinic şi nefondat.

Intimatul - pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat Note Scrise, în cuprinsul cărora a susţinut că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurenţii - reclamanţi, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenţii - reclamanţi au formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - pârâte Asociaţia F., în cadrul căruia a combătut susţinerile acesteia, solicitând deopotrivă instanţei de judecată să constate că toate aspectele invocate de aceasta în întâmpinare sunt nefondate, motiv pentru care se impune respingerea acestora, urmând a se constata că recursul formula teste temeinic şi legal.

Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, prin încheierea de şedinţă din 19 iunie 2018, a admis în principiu recursul declarant în cauză şi, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2018 dispunând citarea părţilor.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2018 instanţa, constatând că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au cerut în scris judecarea în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei.

Ulterior, la data de 14 ianuarie 2019 recurenţii - reclamanţi au depus cerere de repunere pe rol a cauzei, instanţa fixând termen în acest sens, la data de 19 februarie 2019.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analiza motivelor de casare invocate de recurenţii-reclamanţi

Examinând cauza şi sentinţa atacată, pe fondul recursului, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi, ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că,

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că acţiunea reclamanţilor, de anulare a Proiectului "Protejarea pădurilor-conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publicului, cod SMIS-CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSCI0163 Pădurea Mogoş-Mâţele cât şi a Planului de Management al Sitului de importanţă Comunitară ROSCI 0162 - Pădurea Mogoş-Mâţele, este nefondată.

În cauză, hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de dispoziţiile legale menţionate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei cu privire la soluţia pronunţată.

Astfel, sentinţa recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanţă a constatat că acţiunea promovată de recurenţii - reclamanţi este nefondată, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerile recurenţilor, în sensul că " instanţa de fond nu a motivat în niciun fel susţinerile noastre . . . . . . . . . .vizând şi faptul că, în planul de management la capitolul "Vulnerabilitate" - formularul standard Natura 2000 este înscrisă următoarea menţiune" datorită retrocedării către persoane fizice presiunea asupra pădurii poate creşte în viitorul apropiat", apreciind că instanţa de judecată nu trebuie să se refere în motivare la fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, aceasta având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune, ceea ce instanţa de fond a şi făcut.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de reclamanţi în cererea de chemare în judecată, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanţă reţinând corect situaţia de fapt şi, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar apreciază că aceste susţineri prezentate de recurenţi nu sunt relevante sub aspectul constatării nelegalităţii actelor contestate. În plus, condiţionalul "poate", inserat, lasă posibilitatea ca previziunea să nu fie certă.

De asemenea, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în cauza de faţă, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă; lipsa de motivare neputând fi reţinută, raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Astfel, reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor, în sensul că "raţionamentul logico juridic avut în vedere de către instanţa de fond ... se bazează pe motive contradictorii", Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, neexistând nici o contradicţie a instanţei de fond. Faptul că în considerentele hotărârii instanţa de fond a menţionat că "din interpretarea textului rezultă cu evidenţă că elaborarea planului de management este apanajul custodelui", iar apoi că "li s-a pus în vedere că participarea proprietarilor de terenuri la elaborarea şi implementarea planului de management este importantă", nu poate fi interpretat în sensul că instanţa s-a contrazis; din cele două afirmaţii putându-se cu uşurinţă deduce concluzia că "participarea proprietarilor la elaborarea şi implementarea planului de management este importantă, dar nu obligatorie, fiind "apanajul custodelui" instanţa de fond menţionând, de altfel, în cuprinsul hotărârii şi temeiul de drept ce conferă custodelui competenţa exclusivă de a elabora planurile de management şi regulamentele (art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, fila x din hotărâre).

Astfel, instanţa de control juridic constată că hotărârea respectă exigenţele cerute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. pentru a fi considerată motivată, judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte apreciază că nemulţumirea recurenţilor - reclamanţi cu privire la hotărârea primei instanţe nu susţin opinia că instanţa de fond ar fi soluţionat cauza pe baza unor considerente contradictorii sau că nu ar fi analizat argumentele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte apreciază că toate criticile recurenţilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, hotărârea instanţei de fond fiind temeinic motivată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat, sentinţa pronunţată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În mod corect a reţinut prima instanţă că, dat fiind obiectul acţiunii în anulare promovată de recurenţii - reclamanţi - respectiv Proiectul " Protejarea pădurilor - conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publicului, cod SMIS - CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoş-Mâţele, cât şi Planul de Management al Sitului de importanţă Comunitară ROSCI 0162 - Pădurea Mogoş-Mâţele, raportat la dispoziţiile art. 4 pct. 23 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor natural protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin Legea nr. 49/2011 şi art. 7 din acelaşi act normativ, recurenţilor - reclamanţi nu le-a fost îngrădit dreptul de proprietate, în condiţiile în care "regimul de protecţie se stabileşte indiferent de destinaţia terenului şi de deţinător, iar respectarea acestuia este obligatorie".

Cât priveşte susţinerile recurenţilor - reclamanţi, în sensul că s-ar fi întocmit în fals formularul standard Natura 2000, din anul 2006 şi din anul 2011, când a fost actualizat, nu pot fi primite, fiind doar simple alegaţii, neprobate printr-un înscris emis de organele competente, instanţa de contencios neavând competenţa de a stabili veridicitatea unui act presupus fals. Astfel cum se poate observa, recurenţii s-au limitat la a face simple afirmaţii, nesusţinute de o plângere penală de înscriere în fals, la organele competente.

Referitor la motivul invocat de recurenţii - reclamanţi, de anulare a Proiectului " Protejarea pădurilor - conservarea biodiversităţii şi conştientizarea publicului, cod SMIS - CSNR 36255, cu referire la Situl Natura 2000 ROSC10163 Pădurea Mogoş-Mâţele" pentru neimplicarea şi neconsultarea recurenţilor, ca proprietari ai pădurii, în mod temeinic a reţinut prima instanţă că, din corespondenţa purtată cu pârâta - autoritate centrală, rezultă că reclamanţii au fost încunoştiinţaţi că realizarea şi implementarea planului nu afectează dreptul lor de proprietate şi nici nu presupune oprirea sistematică a producţiei de lemn. Astfel cum rezultă din aceeaşi corespondenţă, li s-a adus la cunoştinţă recurenţilor - reclamanţi că "elaborarea planului de management al ariei naturale protejate ROSCI0163 Pădurea Mogoş-Mâţele presupune implicarea şi participarea proprietarilor de terenuri", ceea ce nu înseamnă că tot aceştia vor şi elabora acest Plan de management; în mod corect judecătorul fondului reţinând că "în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007". Pentru Ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare special constituite, planurile de management şi regulamentele se elaborează de către custozii acestora, se avizează de către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului/instituţiile din subordinea acesteia, după caz şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale ...".

Din documentaţia depusă la dosarul de fond de către intimata Asociaţia F. (dosar fond) se constată că aceasta a organizat acţiuni de consultare a publicului şi a autorităţilor publice interesate de întocmirea şi efectele implementării planului de management a ariei naturale protejate de interes comunitar Pădurea Mogoş-Mâţele, organizându-se Caravana Info Mediu, la care au fost invitaţi şi proprietarii terenurilor, inclusiv recurenţii - reclamanţi. Faţă de acestea, Înalta Curte apreciază susţinerea recurenţilor referitoare la "neconsultarea proprietarilor pădurii" în elaborarea Planului de management, neîntemeiată.

Cât priveşte afirmaţia recurenţilor în sensul că nu s-au făcut menţiuni în documentaţia cadastrală" aria naturală - Situl Natura 2000 x Pădurea Mogoş-Mâţele), în mod judicios a reţinut instanţa de fond că acesta nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor contestate, sancţionat ca atare de dispoziţiile legale incidente, reţinând şi că această obligaţie nu incumbă intimaţilor - pârâţi.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurenţilor ca nefondate, constatând că sentinţa ce formează obiectul recursului a fost redactată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ., judecătorul fondului expunând în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanţii A., B., G., C., D. şi S.C. E. S.R.L. Galaţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., G., C., D. şi S.C. E. S.R.L. Galaţi împotriva Sentinţei nr. 99/2015 din 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM