Jurisdictional conflict over civil damages claims for dismantled fishing vessels and refused EU funds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2013/a1* la Curtea de Apel Galaţi reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP solicitând ca prin hotărârea ce se va da să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.304.968,50 Euro, prin echivalent în RON, la data plăţii reprezentând daune produse prin dispoziţia de dezmembrare şi scoaterea din circuitul comercial al navelor de pescuit comercial Chefalu 10, Chefalu 12 şi Petru Rareş, dobânda legală de la data scoaterii din funcţiune a navelor şi până la data plăţii efective şi a cheltuielilor de judecată efectuate.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că urmare a publicării în Monitorul Oficial a Planului de ajustare a efortului de pescuit al României a întocmit proiectul "Sprijin acordat S.C. A. S.R.L. pentru încetarea permanentă a navelor Chefalu 10, Chefalu 12 şi Petru Rareş".

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galaţi, secţia a II a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului-sindic.

A respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de pârât prin întâmpinare.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, la un complet specializat în cauze maritime şi fluviale cu caracter civil.

A dispus înaintarea dosarului la C3 Civ II.

Prin Sentinţa civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galaţi, secţia a II a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi. A declinat acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Prin Încheierea din 3 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/121/2013a1*, s-a respins ca nefondată excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I . B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, având ca obiect pretenţii. În baza art. 131 C. proc. civ. a apreciat că este competentă general material şi teritorial să judece cauza de faţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 în dosar nr. x/121/2013a1*, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, având ca obiect pretenţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1 de Tribunalul Galaţi, secţia a II a civilă, a încheierii din 3 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/121/2013a1* şi a Sentinţei civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/121/2013a1* al Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. B., criticându-le pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ.

A susţinut recurenta că ultima instanţă în competenţa căreia a fost declinată soluţionarea cauzei prezente, respectiv Curtea de Apel Galaţi a dat o hotărâre cu încălcarea prevederilor legale privind competenţa materială şi funcţională a instanţelor de judecată conform art. 95 şi 96 din noul C. proc. civ. şi a principiului disponibilităţii acţiunii formulate de reclamant.

A mai arătat recurenta că prin acţiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 1.304.968,50 Euro, constând în daune produse prin dispoziţia de dezmembrare şi scoaterea din circuitul comercial a navelor de pescuit comercial "Chefalu 10, Chefalu 12 şi Petru Rareş", dobânda legală de la data scoaterii din funcţiune şi până la plata efectivă precum şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

De asemenea, a susţinut că obiectul cauzei îl formează "pretenţii" conform art. 998 - 999 C. civ. anterior, corespondentul art. 1357 - 1371 noul C. civ., iar stabilirea obiectului cauzei este dreptul reclamantului pe care nici pârâta şi nici instanţa nu îl poate schimba. Conform art. 95 din noul C. proc. civ. cererea formulată de reclamantă era de competenţa Tribunalului Galaţi care se putea pronunţa pe obiectul supus judecăţii fără să modifice şi să facă adaos la cerere.

A mai criticat hotărârea atacată susţinând că a fost dată de către un judecător incompatibil conform art. 41 şi 42 noul C. proc. civ., în sensul că judecătorul din cauză a formulat cerere de abţinere întrucât în dosarul nr. x/2011 la fond a pronunţat hotărârea nr. 300 din 11 octombrie 2011 între aceleaşi părţi având ca obiect o cerere pe "obligaţia de a face", respectiv de a emite un act administrativ.

În fine, a mai criticat hotărârea atacată pentru greşita respingere a cererii reţinându-se existenţa autorităţii de lucru judecat, deoarece cererea iniţială a reclamantei (având ca obiect "pretenţii" pentru daunele produse prin cerinţa MADR de distrugere a navelor) diferă de cererea făcută ulterior la Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2011 ce a avut ca obiect "obligaţia de a face" solicitându-se emiterea ordinului de finanţare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal respingerea recursului ca fiind nul iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin concluziile scrise formulate a solicitat instanţei să pună în vedere lichidatorului judiciar CI B., reprezentant al recurentei-reclamante, să pună la dosarul cauzei situaţia dosarului nr. x/2016 aflat în curs de soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia penală pentru ca instanţa să dispună cu privire la prezenta cauză.

În prezenta cauză a fost ataşată, de către apărătorul recurentei, de pe portalul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, fişa dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul secţiei I Penală a Tribunalului Bucureşti(care a fost declinat prin Hotărârea nr. 910 din 30 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia penală), din care rezultă că acest dosar a fost soluţionat definitiv la data de 13 octombrie 2016 prin care; în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul C. împotriva ordonanţei nr. 117/II-2/2016 a Parchetului de le lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, secţia de combatere a infracţiunilor Asimilate Infracţiunilor de Corupţie.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

I. Înalta Curte apreciază neîntemeiată excepţia privind nulitatea recursului, invocată de către intimat prin întâmpinare.

Constată că recurenta a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 şi 8 C. proc. civ. fiind motivat şi argumentat fiecare caz de casare în parte.

Înalta Curte apreciază că cererea de recurs cuprinde menţiunile prevăzute de art. 486 C. proc. civ.civ., astfel încât nu există motive care să atragă nulitatea acesteia, excepţia invocată de intimat fiind neîntemeiată.

II. Înalta Curte constată că este inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1, Tribunalul Galaţi, secţia a II a civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi. A declinat acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti şi-a verificat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei din perspectiva art. 131 C. proc. civ., punând în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârâtă, având în vedere dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ. vechi şi art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de împrejurarea că Tribunalul Galaţi s-a declarat necompetent material să judece acţiunea cu care a fost învestit, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.civ., astfel încât recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva acestei hotărâri este inadmisibil, motiv pentru care va fi respins ca tare.

III. Constată întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, la un complet specializat în cauze maritime şi fluviale cu caracter civil, Judecătorul Sindic a reţinut că pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cerere, sunt necesare lămuriri cu privire la obiectul cererii şi temeiul de drept al acesteia. Lămuririle au fost clarificate de către reclamantă aceasta arătând că obiectul cauzei este întocmai cel indicat şi în acţiune. Reclamanta nu a solicitat niciun moment anularea vreunui act administrativ şi nici nu se consideră vătămată într-un drept al său altfel spus, nu a solicitat şi nu a invocat nimic de natura a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de conţinutul disp. art. 8 şi 10 alin. (1) şi (11) din legea contenciosului administrativ. Dimpotrivă, a indicat în mod expres că solicita obligarea MADR la plata unor despăgubiri rezultate din nefinalizarea procedurii de finanţare, în temeiul răspunderii pentru fapta proprie. Mai mult, a indicat că, întrucât raporturile juridice dintre parţi s-au născut în 2009, invocă dispoziţiile vechiul C. civ., respectiv art. 998 - 999.

Înalta Curte, analizând cererea iniţială a reclamantei înregistrata pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2013/a1, la data de 9 februarie 2015, constată că debitoarea A. S.R.L., prin lichidator judiciar CI B. a chemat în judecata M.A.D.R.- Direcţia Generala de Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.304.968,50 Euro în echivalent RON la data plăţii, constând în daune produse ca urmare a dispoziţiei de dezmembrare şi scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit CHEFALU 10, CHEFALU 12 şi PETRU RARES şi ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite; a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scoaterii navelor din funcţiune şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a precizat ca societatea a fost afectata de planul de ajustare a efortului de pescuit, conform Regulamentului CE 1198/2006 şi în baza obligaţiilor asumate de statul român a depus la Compartimentul Regional Constanţa al Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit cerere de finanţare pe măsura 1.1., prin modalitatea de reafectare a navelor. În acest scop a solicitat şi a obţinut de la A.N.R. autorizaţie de dezmembrare a navelor şi a fost depus proiectul, acesta fiind declarat eligibil la data de 18 septembrie 2009 dosarul administrativ al cererii de finanţare a fost aprobat la data de 24 august 2009. A.N.R. a RETRAS pavilionul navelor şi a dispus radierea acestora, iar în raportul anual de implementare al P.O.P. pentru 2009 toate cele 7 proiecte au fost aprobate ca eligibile.

La primul termen de judecată, respectiv la data de 17 martie 2015, la solicitarea judecătorului sindic, lichidatorul judiciar prin practician în insolvenţă a arătat că temeiul de drept al cererii îl constituie răspunderea pentru fapta proprie, obiect de judecată strict civil, întemeiat pe disp. art. 998 din C. civ., procedura fiind demarată înainte de luna octombrie 2010.

Având în vedere ca procedura de acordare a finanţării a fost începută din depunerea cererii de finanţare la data de 11 august 2009, lichidatorul judiciar precizând că apreciază aplicabil vechiul C. civ. şi îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile referitoare la răspunderea proprie respectiv art. 999 din vechiul C. civ., judecătorul sindic a pus în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a sa, faţă de care pârâta prin întâmpinare a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoarea secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti pentru că s-a solicitat obligarea unei autorităţi publice centrale.

Lichidatorul judiciar prin practician în insolvenţă a fost de acord cu excepţia necompetenţei funcţionale a judecătorului sindic, dar faţă de obiectul cererii a considerat că în cauza este competenţa secţia a II-a civilă fiind vorba despre litigii cu profesioniştii, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată este obligarea la despăgubiri pentru nefinalizarea procedurii de finanţare de către MADR din culpa acestuia.

Ulterior acestei soluţii de declinare a competenţei soluţionată de către judecătorul sindic, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă prin Sentinţa civilă nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Galaţi şi a declinat acţiunea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Pescuit, Autoritatea de Management pentru POP, în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2013a1*, instanţă care s-a considerat competentă funcţional şi material să soluţioneze cauza prezentă calificând-o ca un raport juridic administrativ rezultat din necontinuarea programului de finanţare a planului de ajustare a efortului de pescuit, apreciindu-se că nu au fost acordate finanţările necesare pentru a compensa contravaloarea navelor dezmembrate şi ca urmare reclamanta a înregistrat un prejudiciu a cărui valoare îl solicită de la cei responsabili.

Înalta Curte apreciază greşită schimbarea obiectului acţiunii reclamantei de către Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă şi însuşită ulterior de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Acţiunea iniţială a reclamantei S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. prin care a învestit Tribunalul Galaţi, secţia a II a civilă în faţa judecătorului sindic la data de 9 februarie 2015, sub nr. x/2013/a1 este aceea de a fi obligată M.A.D.R.- Direcţia Generala De Pescuit - Autoritatea de Management pentru POP, la plata sumei de 1.304.968,50 Euro în echivalent RON la data plaţii, constând în daune produse ca urmare a dispoziţiei de dezmembrare şi scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit CHEFALU 10, CHEFALU 12 şi PETRU RAREŞ şi ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite; a mai solicitat şi obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data scoaterii navelor din funcţiune şi până la data plaţii efective, precum şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Aşadar, reclamanta a înţeles să învestească instanţa civilă, respectiv Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă cu o acţiune având obiect exclusiv patrimonial, reprezentat de solicitarea de obligare a pârâtului, la despăgubiri "daune produse" pentru prejudiciul cauzat de dispoziţia de dezmembrare şi scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit în discuţie şi ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite.

Contenciosul administrativ este definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.

Art. 8 din Legea nr. 554/2004, prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Din coroborarea prevederilor anterior redate, rezultă că instanţa de contencios administrativ nu are competenţa de a se pronunţa asupra cererilor ce vizează exclusiv obligarea autorităţilor publice la plata unor despăgubiri, cereri ce intră în competenţa instanţelor de drept comun.

Astfel cum în mod corect a reţinut iniţial Judecătorul Sindic prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013/a1 al Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, acţiunea în despăgubiri formulată în faţa unei instanţe de contencios administrativ este întotdeauna subsidiară acţiunii în contencios, neintrând în sfera de competenţă a instanţei de contencios soluţionarea unei cereri de chemare în judecată având un obiect exclusiv patrimonial, cum este situaţia în speţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că potrivit art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, cererile care vizează exclusiv obligarea autorităţilor publice la plata unor despăgubiri nu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ, ci a instanţelor de drept comun.

În speţă, acţiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management, la despăgubiri "daune produse" pentru prejudiciul cauzat de dispoziţia de dezmembrare şi scoatere din circuitul comercial a navelor de pescuit în discuţie şi ca urmare a refuzului de acordare a fondurilor europene cuvenite, are un obiect exclusiv patrimonial neputând atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate acest considerente conform art. 496 - 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Va admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Încheierii din 3 martie 2016 şi Sentinţei civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa încheierea şi sentinţa atacate şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva Sentinţei civile nr. 371 din 27 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi.

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar CI B. împotriva încheierii din 3 martie 2016 şi Sentinţei civile nr. 100/2016 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea şi sentinţa atacate şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM