Taxability of wind turbine support structures as buildings; conditions for provisional suspension of administrative tax assessment under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10 noiembrie 2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Valea Nucarilor, suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 16 octombrie 2017 privind creanţele datorate bugetului local, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii în anulare şi obligarea pârâtei la emiterea adreselor de ridicare a popririlor înfiinţate prin Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 8082 din 16 octombrie 2017 la B. şi prin Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 8083 din 16 octombrie 2017 la C., precum şi a oricărei alte popriri înfiinţate până la data pronunţării hotărârii de suspendare.

Pârâta Comuna Valea Nucarilor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii primului petit, pentru nedepunerea cauţiunii, aceeaşi excepţie fiind invocată şi în ceea ce priveşte petitul doi, în raport cu dispoziţiile art. 214 din Codul de procedură fiscală.

Reclamanta a formulat şi depus la dosar răspuns la întâmpinare, învederând că a achitat cauţiunea în cuantumul stabilit de instanţă, şi solicită respingerea excepţiei inadmisibilităţii petitului doi, justificat prin prisma eficienţei soluţiei de admitere a petitului I, care, dacă nu ar fi însoţită de măsura ridicării popririi, ar rămâne fără efect.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 14 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Comuna Valea Nucarilor şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. x din 16 octombrie 2017 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

De asemenea, a admis excepţia inadmisibilităţii petitului II al acţiunii, pe care l-a respins ca atare şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1550 RON, cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comuna Valea Nucarilor, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate doar cu privire la suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 16 octombrie 2017.

În motivarea recursului arată că măsura suspendării actului administrativ este nefondată, întrucât Decizia de impunere nr. x din 16 octombrie 2017 nu are drept temei legal Decizia nr. 5/2014 a Comisiei Fiscale Centrale, ci reprezintă o aplicare a dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din vechiul Codul fiscal, astfel că organul fiscal a apreciat că bunurile deţinute de reclamantă, respectiv ansamblul format fundaţie şi turnul de susţinere a turbinelor eoliene, reprezintă clădire supusă impozitului pe clădiri.

Mai arată că la includerea acestui ansamblu în noţiunea de clădire a contribuit şi faptul că în interiorul turnului de susţinere se găseşte o încăpere în care sunt adăpostite instalaţii şi echipamente, iar încăperea are pereţi şi acoperiş.

Referitor la condiţia pagubei iminente, consideră că în aprecierea acesteia nu poate fi avut în vedere exclusiv cuantumul creanţei în discuţie. Mai susţine că, deşi se invocă imposibilitatea de plată a furnizorilor, intimata-reclamantă nu a adus dovezi concrete în acest sens.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

Consideră că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ şi că turnurile eoliene nu pot fi incluse în noţiunea de clădire nici în ipoteza dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din vechiul Codul fiscal şi nici în cea a art. 453 din noul Codul fiscal.

Mai arată că, dată fiind interpretarea organului fiscal, există îndoieli în privinţa legalităţii deciziei de impunere, dar aceste îndoieli rezultă şi din emiterea acestui act administrativ cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (2) lit. g) şi alin. (6) Codul de procedură fiscală, precum şi din lipsa ştampilei ce ar fi trebuit aplicată pe actul administrativ.

Susţine că este îndeplinită şi condiţia pagubei iminente, în condiţiile în care actul administrativ a cărui suspendare se solicită este executoriu, iar executarea unei creanţe într-un asemenea cuantum ar putea conduce la blocarea activităţii sale economice şi la eliminarea societăţii de pe piaţa de energie. Pe de altă parte, arată că toţi participanţii la piaţa angro de energie electrică racordaţi la Sistemul Electric Naţional sunt obligaţi să îşi asume responsabilitatea financiară faţă de Transelectrica pentru dezechilibrele produse prin abateri între producţia programată şi cea realizată sau între schimburile programate şi cele realizate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comuna Valea Nucarilor, suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 16 octombrie 2017 privind creanţele datorate bugetului local, până la soluţionarea de către instanţa de fond a acţiunii în anulare şi obligarea pârâtei la emiterea adreselor de ridicare a popririlor înfiinţate prin Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 8082 din 16 octombrie 2017 la B. şi prin Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. 8083 din 16 octombrie 2017 la C., precum şi a oricărei alte popriri înfiinţate până la data pronunţării hotărârii de suspendare.

Cererea de suspendare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recursul formulat de pârâta Comuna Valea Nucarilor a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica formulată pe această cale vizând doar soluţia dată cu privire la suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 16 octombrie 2017.

Această decizie a fost emisă de pârâta Comuna Valea Nucarilor, în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 16 octombrie 2017, stabilind în sarcina societăţii obligaţii fiscale în cuantum de 1.844.789,82 RON, din care 1.194.882 RON - debit principal şi 649.907,82 RON - accesorii calculate până la data de 3 octombrie 2017, cu titlul de impozit clădire, pentru turnurile de susţinere a turbinelor eoliene.

La aceeaşi dată şi în baza deciziei de impunere contestate, pârâta a emis şi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 16 octombrie 2017 prin înfiinţarea popririi asigurătorii asupra conturilor reclamantei şi a sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor imobile, reprezentate de turbinele eoliene, precum şi a bunurilor mobile deţinute de reclamantă.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a reţinut că în speţă, având în vedere circumstanţele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia referitoare la paguba iminentă.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, identificarea elementelor de nelegalitate a actului administrativ ce pot fi subsumate acestei condiţii trebuie să se facă în urma unei analize sumare a legalităţii acestuia, soluţionarea unei cereri de suspendare a executării nepermiţând examinarea legalităţii actului, pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În speţă, se constată că aspectul litigios poartă asupra încadrării în noţiunea de "clădire" a turnurilor de susţinere ale turbinelor eoliene, organul fiscal apreciind că se impune impozitarea acestora ca atare.

În acest sens, în completarea celor dispuse de art. 249 alin. (5) din vechiul Codul fiscal, Comisia Fiscală Centrală a emis Decizia nr. 5/2014, prin care a decis că:

"Turnul de susţinere al turbinelor eoliene se încadrează în categoria clădirilor aşa cum sunt acestea definite la art. 249 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Delimitarea acestuia de elementele reprezentând utilaje şi echipamente se realizează pe baza proiectului general în funcţie de încadrarea în grupa 1 - Construcţii, respectiv în grupa 2 - Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, prevăzut în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare."

Asupra acestui aspect în mod corect a reţinut instanţa de fond că argumentaţia juridică a pârâtei, conţinută în Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 5/2014 şi în O.M.P.F. nr. 1210/2014, a fost contrazisă de Curtea de Apel Bucureşti, care prin Sentinţa civilă nr. 3284 din 25 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, a anulat atât Decizia Comisiei Fiscale Centrale nr. 5/2014, cât şi O.M.P.F. nr. 1210/2014, reţinând cu putere de lucru judecat provizorie că turnul de susţinere al turbinei eoliene nu constituie o "clădire" în sensul art. 249 alin. (5) Codul fiscal.

Înalta Curte apreciază că acest fapt constituie, la o analiză sumară a legalităţii actului administrativ fiscal, un caz bine justificat, câtă vreme divergenţele în interpretarea noţiunii de "clădire" au condus la stabilirea creanţei ce face obiectul titlului executoriu contestat.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată, de asemenea, că şi această condiţie este îndeplinită, raportat la efectul imediat al deciziei a cărei suspendare a fost solicitată, precum şi la cuantumul sumei stabilite prin Decizia de impunere şi prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii.

De asemenea, se impune a se lua în considerare şi specificul activităţii societăţii intimate, blocarea activităţii acesteia putându-i cauza pierderi imposibil de recuperat ulterior.

Condiţia pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

Prin urmare, se constată că sunt întemeiate aprecierile instanţei de fond, în sensul îndeplinirii şi a acestei condiţii, fiind de necontestat că, în condiţiile în care punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită în sarcina societăţii reclamante o măsură care prin însăşi natura ei, conduce la diminuarea patrimoniului societăţii şi perturbarea întregii activităţi a acesteia, nu pot fi omise repercusiunile de natură economică şi financiară cauzate în acest mod.

De altfel, motivele de recurs invocate de către pârâtă nu sunt în măsură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanţă, soluţia pronunţată de aceasta fiind legală.

Prin urmare, ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, de Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Comuna Valea Nucarilor împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Având în vedere soluţia astfel pronunţată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comuna Valea Nucarilor împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM