Conflict of interest for local council member participating in rental decision benefiting family member despite low subsidy value

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 79 din 24 martie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 79 din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond.

Primul motiv de casare este invocat doar formal, recurentul neaducând niciun argument în susţinerea lui.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că în considerentele hotărârii recurate sunt arătate motive străine de natura pricinii, motive contradictorii şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, susţine că judecătorul fondului a reţinut că fiica reclamantei, B., este crescător de animale autorizat, calitate în care a accesat şi a obţinut foloase materiale în sumă de 3.018 RON, conform art. 9 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 125/2006, subvenţie pentru animalele de producţie înregistrare în sistemul naţional şi subvenţii pentru păşuni în cuantum de 2172,2 RON pentru cele 7,5 ha, dar a apreciat că "există o legătură directă cel puţin între o parte din aceste sume şi contractul de închiriere, respectiv pentru subvenţiile pentru păşuni aferente diferenţei de 5,5 ha (7,5 ha suprafaţă totală - 2 ha închiriate de la Parohia (...)), dar cuantumul concret al sumei este neesenţial pentru definirea interesului personal al reclamantei, analizat ca fiind unul patrimonial".

Mai susţine că sunt contradictorii şi argumentele vizând aprecierea caracterului legal sau ilegal al încheierii contractului de închiriere nr. x/29.01.2014 de către Primarul comunei (...), în mod direct cu solicitantul în persoana fiicei recurentei, fără ca cererea acesteia să fie trecută prin Consiliul local, în situaţia în care chiar primarul a sesizat ANI în data de 18.06.2015 cu privire la nerespectarea de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese, deşi acesta putea să solicite rezilierea contractului încheiat, aşa cum făcuse în anul 2013.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretarea greşită, deoarece nu se poate poate ajunge la concluzia că raportul ANI a identificat elementele existenţei unui conflict de interese, respectiv că reclamanta ar fi încălcat dispoziţiile art. 70, art. 71 şi art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2011 şi cu dispoziţiile art. 75 lit. a) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, atâta timp cât presupusul folos material încasat cu titlu de subvenţie păşunat este modic, iar din probele depuse rezulta activitatea recurentei în calitate de consilier local de la începutul mandatului său pentru rezilierea tuturor contractelor de concesiune/închiriere a păşunilor aflate în domeniul privat al comunei (...) încheiate nelegal.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs invocate nu pot conduce la casarea hotărârii de primă instanţă.

Pe fond, arată că recurenta-reclamantă A. a participat la şedinţa Consiliului local din data de 26.02.2014, luând parte la deliberarea şi adoptarea HCL nr. 6/26.02.2014 privind iniţierea încheierii suprafeţelor de pajişti disponibile din domeniul privat la Comunei (...) pentru anul 2014. Întrucât în temeiul acestei hotărâri s-a încheiat contractul nr. x/11.04.2014 între Primăria Comunei (...) şi B., fiica recurentei-reclamante, consideră că în speţă, recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia de conflict de interese prevăzută la art. art. 70 din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 394/2004, precum şi cu art. 46 din Legea nr. 215/2001.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 01 februarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În cauză, reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, întocmit de către Agenţia Naţională de Integritate.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat doar formal, deoarece întreaga motivare a cererii de recurs se referă explicit la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., se constată că susţinerile recurentei-reclamante circumscrise acestui caz de nelegalitate vizează existenţa unor motive străine de natura pricinii, contradictorii, hotărârea recurată necuprinzând motivele pe care aceasta se întemeiază.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt nefondate, neconturându-se motive străine de natura pricinii sau contradictorii, judecătorul fondului reţinând că fiica reclamantei, B., în calitate de crescător de animale autorizat, a accesat şi a obţinut foloase materiale constând în subvenţii pentru animalele de producţie înregistrare în sistemul naţional şi subvenţii pentru păşuni, apreciind că există o legătură directă cel puţin între o parte din aceste sume şi contractul de închiriere în discuţie.

În ceea ce priveşte motivarea soluţiei pronunţate de către prima instanţă, Înalta Curte reţine că în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Înalta Curte reafirmă, astfel cum a reţinut deja în jurisprudenţa sa, că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de fată, din perspectiva consideraţiilor de mai sus, instanţa de control judiciar apreciază că aceste critici nu sunt fondate, întrucât hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dar şi garanţiile dreptului la un proces echitabil, statuate prin art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Analiza şi verificarea considerentelor hotărârii atacate demonstrează că prima instanţă a analizat în concret toate susţinerile reclamantei şi, contrar celor afirmate prin cererea de recurs, le-a înlăturat argumentat, prezentând motivele pentru care acestea nu au putut fi reţinute.

Nefondate sunt în opinia instanţei de recurs şi toate celelalte critici circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Probatoriul administrat în cauză atestă că, în speţă, prin contractul de închiriere nr. x/2014 şi actul adiţional nr. x la acest contract, încheiat şi derulat între Primăria (...) şi fiica reclamantei, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 6/26.02.2014, la a cărei deliberare şi adoptare a participat recurenta-reclamantă, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei (...), jud. Prahova, a avut vocaţia de a produce şi a produs un folos material direct pentru fiica sa - B. şi, pe cale mediată, indirectă, pentru recurenta-reclamantă. Acest beneficiu/folos material constă atât în dreptul de a utiliza terenurile închiriate, cât şi în subvenţiile obţinute de la APIA.

În cauză sunt incidente următoarele dispoziţii din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare la momentul reţinerii conflictului de interese:

Art. 70: "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

Art. 71: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public."

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 57 alin. (41) şi art. 101 alin. (31)."

Totodată, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004: "Aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv", iar potrivit art. 77 din acelaşi act normativ: "(1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei".

Înalta Curte nu împărtăşeşte susţinerea recurentei-reclamante în sensul că folosul material încasat cu titlu de subvenţie păşunat este modic, atâta timp, în speţă nu este relevant cuantumul sumelor obţinute, reglementarea conflictului de interese nefăcând distincţie în funcţie de acest cuantum.

Astfel, existenţa conflictului de interese nu este condiţionată în vreun fel de foloasele obţinute sau nu, ci de conduita pe care alesul local trebuia să o aibă şi pe care acesta a încălcat-o, întrucât prevederile legale în materia conflictului de interese urmăresc prevenirea situaţiilor în care funcţionarii publici, indiferent de poziţia sau de rolul pe care îl au în asumarea deciziei publice, şi-ar îndeplini atribuţiile funcţiei cu încălcarea principiilor instituite de legiuitor pentru exercitarea funcţiei publice.

O asemenea situaţie, deşi constituie o limitare a exercitării funcţiei publice a recurentei-reclamante, a fost instituită cu scopul respectării principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public.

Or, prin participarea în mod direct şi nemijlocit la adoptarea Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 6/26.02.2014, ce a stat la baza încheierii contractul de închiriere nr. x/2014 şi a actul adiţional nr. x la acest contract încheiat între Primăria (...) şi fiica reclamantei, recurenta a încălcat regimul conflictelor de interese.

Înalta Curte apreciază că sunt nerelevante în speţă şi susţinerile recurentei-reclamante în sensul că aceasta, în calitate de consilier local, a făcut demersuri pentru rezilierea tuturor contractelor de concesiune ori închiriere a păşunilor aflate în domeniul privat al comunei (...) încheiate nelegal, câtă vreme ceea ce se reproşează recurentei-reclamante este faptul că nu s-a abţinut de la procesul decizional de emitere a Hotărârii Consiliului Local ce a stat la baza încheierii contractului de închiriere cu fiica acesteia, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală sub toate aspectele invocate, fiind corectă şi încadrarea juridică, judecătorul fondului răspunzând explicit tuturor chestiunilor relevante cauzei cu luarea în considerare a Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 79 din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 79 din 24 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - GV