Withdrawal of international sentence merger request forecloses substantive challenges to sentence calculation on appeal

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, s-a luat act de retragerea cererii de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Gherla.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 313 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, să fie suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Condamnatul A., prin cererea formulată şi înregistrată la data de 13 august 2019, a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat în Belgia prin Hotărârile nr. 3568/11.12.2017 şi nr. 1280/23.04.2018, hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Cluj, pe motiv că faptele sunt concurente.

În şedinţa publică din data de 22.10.2019, după consultarea cu apărătorul din oficiu şi după ce i s-a adus la cunoştinţă de către instanţă că pedepsele la care face referire au făcut deja obiectul contopirii în Belgia, condamnatul a arătat că îşi retrage cererea de contopire formulată.

Curtea de Apel Cluj a constatat că, prin Sentinţa penală nr. 63/29.03.2019, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 1820 zile închisoare aplicate de Tribunalul de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde din Belgia, prin Sentinţa penală nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, precum şi prin Sentinţa penală nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018, persoanei condamnate A., cetăţean român, în prezent deţinut în Penitenciarul Dendermonde din Belgia.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsă timpul executat conform art. 73 C. pen. român, începând cu data de 27.10.2017, la zi.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 964 RON, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În fapt, s-a reţinut că, prin cererea înregistrată la instanţă sub nr. x/12 martie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa în legătură cu cererea autorităţilor judiciare din Belgia, prin care s-a solicitat transferarea din Penitenciarul Dendermonde din Belgia, într-un penitenciar din România, a persoanei condamnate A., cetăţean român.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea de condamnare nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, a Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 360 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 461, 467 din C. pen. belgian.

Printr-o altă hotărâre de condamnare, respectiv nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018, a Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 66, 461, 468, 471 şi 472 din C. pen. belgian.

S-a învederat că numitul are de executat în total pedeapsa de 1820 zile închisoare.

S-a precizat că numitul a început executarea pedepsei în data de 27.10.2017, când a fost arestat.

În cerere s-a mai susţinut că executarea hotărârilor judecătoreşti menţionate nu este contrară principiului non bis in idem, deoarece persoana nu a fost condamnată în România pentru faptele comise în Belgia, nu este cercetată penal în România pentru acestea şi nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaştere ori neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 236/2017.

Mai mult, din Certificat a rezultat că persoana a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-au pronunţat hotărâri de condamnare şi a fost de acord să fie transferată în România.

În plus, acesta a fost predat autorităţilor judiciare din Belgia, în baza mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel Cluj prin Sentinţa penală nr. 169/18.10.2017, în Dosarul nr. x/2017.

Predarea s-a dispus cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, modificată prin Legea nr. 236/2017.

La sesizare s-au anexat actele necesare soluţionării acesteia.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:

Din Certificatul ataşat prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27 noiembrie 2008, referitoare la aplicarea principiului de reciprocitate în recunoaşterea sentinţelor penale care prevăd aplicarea pedepsei cu detenţie sau măsuri privative de libertate, în scopul executării acestora în Uniunea Europeană, a rezultat că, prin Hotărârea de condamnare nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, a Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 360 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 461, 467 din C. pen. belgian.

Ca stare de fapt, prin Hotărârea nr. 3568/2017, s-a reţinut că A., la data de 24 noiembrie 2015, în Haaltert, prin efracţie, căţărare sau folosire de chei false, a sustras în detrimentului B. o cantitate necunoscută de bijuterii cu valoare nedeterminată şi suma de 10.200 euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt comis prin pătrundere prin efracţie, căţărare sau folosind chei false, prevăzută de art. 467 din C. pen. belgian şi pedepsită cu detenţie de la 5 ani la 10 ani.

S-a reţinut că fapta pentru care a fost condamnat în Belgia constituie infracţiunea de furt calificat prin efracţie, prev. de art. 229 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Prin Hotărârea de condamnare nr. 1280/23.04.2018, definitivă la data de 03.06.2018, a Tribunalului de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a mai fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 66, 461, 468, 471 şi 472 din C. pen. belgian.

Prin Hotărârea nr. 1280/2018 s-a reţinut că A., la data de 7 aprilie 2017, în Haaltert, a comis pe timp de noapte, în detrimentul lui C. şi B., o tâlhărie prin violenţă sau ameninţare sustrăgându-le două portofele cu conţinut, un ceas cu valoare nedeterminată şi un plic cu aproximativ 20.000 euro, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt prin violenţă sau ameninţări, prev. de art. 468 C. pen. belgian, în forma agravată prevăzută de art. 471, dacă a fost comisă în timpul nopţii şi de două sau mai multe persoane împreună, pedepsită cu recluziune de la 15 la 20 de ani, dacă fapta a fost comisă cu două din circumstanţele agravante prevăzute de art. 471 C. pen. belgian.

Această faptă pentru care a fost condamnat în Belgia constituie infracţiunea de tâlhărie calificată, comisă în timpul nopţii, prev. de art. 234 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Din Certificatul ataşat a rezultat că pedepsele sunt definitive şi executorii, iar persoana condamnată a fost prezentă personal la procese.

De asemenea, s-a menţionat că durata totală a celor două pedepse este de 1820 zile şi că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data arestării sale, în 27.10.2017.

La dosar se află şi cererea acestuia de transfer în România din data de 5 iunie 2018.

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile speciale de recunoaştere şi executare a sentinţelor penale de condamnare străine, prev. de art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, şi anume: hotărârile de condamnare sunt definitive şi executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracţiuni şi în cazul în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, iar autorul era sancţionabil.

S-a reţinut că persoana condamnată este cetăţean român, astfel cum rezultă din fişa de evidenţă a acestuia din baza de date a Ministerului Afacerilor Interne şi a fost de acord cu executarea pedepsei în România.

În fine, s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, iar din Certificatul ataşat rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal, aflându-se în stare de arest preventiv, la procesele penale în care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Curtea de apel a apreciat că sesizarea privind transferarea persoanei condamnate este întemeiată şi, prin urmare, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis-o şi a dispus executarea pedepsei rezultante, contopite prin alipire, aşa cum s-a solicitat de către autoritatea statului de condamnare.

Faţă de poziţia petentului condamnat, care şi-a retras cererea de contopire a pedepselor, instanţa a luat act de această manifestare de voinţă.

Împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 8 noiembrie 2019, sub numărul x/33/2019, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 9 ianuarie 2020, termen la care au avut loc dezbaterile.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea căii de atac, susţinând că s-ar fi produs o eroare materială constând în aceea că s-ar fi reţinut că una dintre pedepsele aplicate în statul belgian este de 1360 zile de închisoare, în realitate fiind de numai 360 zile închisoare şi, respectiv, că nu a fost dedusă diferenţa de 10 zile din pedeapsă, ca urmare a faptului că arestarea contestatorului s-ar fi produs la data de 17.10.2017, iar nu la data de 27.10.2017.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 63/29.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi s-a dispus recunoaşterea şi executarea în România a pedepsei de 1820 zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A. de Tribunalul de Primă Instanţă din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde din Belgia, prin Sentinţa penală nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, precum şi prin Sentinţa penală nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018. Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii şi s-a dedus din pedeapsă timpul executat conform art. 73 din C. pen. român, începând cu data de 27.10.2017, la zi.

Prin cererea formulată şi înregistrată la data de 13 august 2019 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, sub nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat în Belgia prin Hotărârile nr. 3568/11.12.2017 şi 1280/23.04.2018, recunoscute de către Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa penală anterior menţionată.

La termenul din data de 22 octombrie 2019, când au avut loc dezbaterile în cauză, în şedinţă publică, condamnatul A. a arătat că îşi retrage cererea de contopire formulată, instanţa luând act de manifestarea sa de voinţă.

Astfel fiind, contestatorul condamnat nu poate formula critici pe fondul cererii de contopire a pedepselor (care, de altfel, au fost contopite de către autorităţile judiciare belgiene, aspect ce i-a fost adus la cunoştinţă în faţa Curţii de Apel Cluj) şi nici nu poate formula noi critici cu privire la pedeapsa ce o are de executat, direct în faţa instanţei de control judiciar, având însă posibilitatea de a formula o nouă cerere în acest sens, la instanţa de fond.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN