EAW execution lawyer’s claim for partial official defense fees barred due to failure to appear and inapplicability of investigative phase fee rules

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă cererea autorităţilor judiciare germane de punere în executare a mandatului european de executare emis la data de 12.06.2019, de către Judecătoria Berlin - Republica Federală Germania, privind pe persoana solicitată A.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului român.

Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 1012 RON, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin încheierea din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în acelaşi dosar, a fost respinsă cererea de înlăturare a omisiunii vădite, formulată cu privire la minuta şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 196/F/20.09.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, de petenta B.

Pentru a pronunţa această din urmă soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 24.10.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost înregistrată cererea de înlăturare a omisiunii vădite strecurate în Sentinţa penală nr. 196/F/20.09.2019, pronunţată în Dosarul penal nr. x/2019, cerere formulată de petenta B., în sensul acordării onorariului conform delegaţiei emise de Baroul Bucureşti.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, în cauză, a asigurat asistenţa juridică a persoanei solicitate A., atât în faza de urmărire penală, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi la primul termen de judecată, după sesizarea instanţei.

De asemenea, a arătat că, la următorul termen de judecată, a fost substituită de un alt avocat din oficiu, care, însă, a fost îndrumat spre altă sală de şedinţă.

Examinând cererea formulată de petenta B., prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că nu se impune admiterea acesteia, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Instanţa a constatat că petenta a asigurat, în calitate de avocat din oficiu, asistenţa juridică a persoanei solicitate în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare în faţa procurorului, dar şi la primul termen de judecată, stabilit pentru data de 03.09.2019.

De asemenea, a reţinut că, fiind prezentă la termenul din data de 03.09.2019, petenta a luat cunoştinţă de următorul termen de judecată, respectiv 20.09.2019, ora 1200, sala P80, însă, pentru acest termen, la care cauza a şi fost soluţionată, petenta nu a fost prezentă şi nici nu a comunicat instanţei intenţia de a-şi asigura substituirea.

A fost avut în vedere şi faptul că, anterior celui de-al doilea termen de judecată, din raţiuni de ordin organizatoric, respectiv determinat de desfăşurarea în sala de şedinţă P80 (stabilită pentru soluţionarea prezentului dosar), la acelaşi termen, şi a unui alt dosar a cărui instrumentare impunea depăşirea orelor 1200 fixate în această cauză, a fost schimbată sala de şedinţă.

În acest context, pentru comunicarea modificării survenite în mod obiectiv, grefierul de şedinţă ce urma să participe la soluţionarea cauzei a încercat, în repetate rânduri, contactarea telefonică a doamnei avocat B., însă a constatat că telefonul domniei sale era închis, demersul rămânând fără rezultat, situaţie de fapt ce rezultă din referatul întocmit şi depus la dosar. Totodată, grefierul de şedinţă s-a deplasat la sala de şedinţă stabilită iniţial, la ora 12:00, pentru a verifica dacă s-a prezentat avocatul din oficiu, constatând lipsa acestuia.

Ca atare, în vederea asigurării asistenţei juridice a persoanei solicitate, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Baroul Bucureşti, în vederea desemnării unui alt avocat din oficiu şi înlocuirea avocatului din oficiu desemnat iniţial, cauza fiind reluată la ora 12:53.

În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., în conformitate cu care avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă şi efectivă în cauză, instanţa a apreciat că cererea de înlăturare a omisiunii vădite în sensul solicitat este neîntemeiată, înlocuirea doamnei avocat fiind dispusă ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii.

Mai mult, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor din oficiu pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, instanţa dispune plata onorariului parţial cuvenit pentru prestaţiile efectuate până la data încetării însărcinării numai în cazul prevăzut de art. 91 alin. (4) C. proc. pen., când delegaţia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, aspect neregăsit în prezenta cauză.

Totodată, instanţa a apreciat că nu are obligaţia de a dispune asupra onorariului cuvenit avocatului din oficiu pentru asistenţa judiciară prestată în "faza de urmărire penală" întrucât art. 5 alin. (2) lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor din oficiu pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală nu este aplicabil în această cauză. S-a reţinut că, pe de o parte, în cauză nu a existat o fază de urmărire penală, iar pe de altă parte, pentru asistenţa judiciară în cauzele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală există dispoziţii speciale în art. 8 din Protocol, care fac trimitere doar la art. 5 alin. (3) şi art. 6, nu şi la art. 5 alin. (2).

Aşa fiind, în baza art. 279 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de înlăturare a omisiunii vădite, formulată de petenta B. cu privire la minuta şi dispozitivul Sentinţei penale nr. 196/F/20.09.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Împotriva Sentinţei penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie contestatoarea B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 5 noiembrie 2019, sub numărul x/2/2019, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 9 ianuarie 2020, termen la care au avut loc dezbaterile.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut că în mod greşit nu i s-a acordat, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, onorariul cuvenit pentru asistenţa juridică din oficiu, în condiţiile în care a asistat persoana solicitată A., atât la primul termen de judecată de la instanţa de fond, cât şi în faţa organelor de urmărire penală. Totodată, a precizat că, la cel de al doilea termen acordat în cauză (la care au avut loc dezbaterile), a fost în imposibilitate de prezentare, iar avocatul care ar fi urmat să o substituie nu a formulat concluzii datorită împrejurării că sala în care ar fi trebuit să se desfăşoare şedinţa de judecată a fost schimbată, astfel că acesta nu a ajuns în faţa instanţei la momentul strigării cauzei.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de reprezentantul Ministerului Public la prezentul termen de judecată, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, prin contestaţia formulată, contestatoarea B. a criticat Sentinţa penală nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, sub aspectul neacordării onorariului pentru asistenţa juridică din oficiu, asigurată de aceasta persoanei solicitate A. în faţa Curţii de Apel Bucureşti şi la parchet. Apreciind că neacordarea onorariului pentru asistenţa juridică din oficiu a reprezentat o omisiune din partea instanţei de fond, contestatoarea a formulat o cerere în vederea înlăturării omisiunii vădite, care a fost respinsă prin încheierea Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală din data de 29 octombrie 2019, astfel că, sub acest aspect, termenul de 5 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în vederea exercitării căii de atac a contestaţiei, a început să curgă de la data pronunţării încheierii, respectiv din 29 octombrie 2019.

În raport cu considerentele expuse şi faţă de data înregistrării prezentei contestaţii (30 octombrie 2019) la Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte apreciază că aceasta a fost formulată în termen.

Examinând pe fond contestaţia, prin raportare la motivele invocate în scris şi la dispoziţiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea B. a fost desemnată de Baroul Bucureşti să asigure asistenţa juridică din oficiu persoanei solicitate A. la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi în faţa instanţei (astfel cum rezultă din delegaţia avocaţială aflată la dosarul parchetului).

Din actele dosarului rezultă că aceasta a asigurat asistenţa juridică din oficiu persoanei solicitate, la parchet, la data de 2 septembrie 2019 şi la primul termen de judecată acordat în cauză la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 3 septembrie 2019, când dosarul s-a amânat pentru data de 20 septembrie 2019, termen de care a luat cunoştinţă. La acest din urmă termen, însă, contestatoarea nu s-a prezentat în instanţă. Deşi aceasta a susţinut că şi-a asigurat substituirea, nu a înştiinţat instanţa în niciun mod despre intenţia sa, iar la termenul din data de 20 septembrie 2019, când au avut loc dezbaterile, instanţa a constatat că, la ora stabilită pentru strigarea cauzei, pentru persoana solicitată A. nu se prezentase niciun apărător din oficiu.

Deşi, într-adevăr, sala în care urma să se desfăşoare şedinţa de judecată la curtea de apel a fost schimbată, din motive de ordin obiectiv, grefierul de şedinţă a făcut demersuri în vederea încunoştinţării contestatoarei, iniţial prin contactarea telefonică a acesteia, care avea telefonul închis (după cum rezultă din referatul grefierului aflat la dosarul curţii de apel) şi, ulterior, prin deplasarea la sala de şedinţă stabilită iniţial, la ora 12:00, când ar fi trebuit să fie strigată cauza, pentru a verifica dacă s-a prezentat avocatul din oficiu, constatându-se lipsa acestuia.

În acest context, curtea de apel a dispus emiterea unei noi adrese către Baroul Bucureşti, în vederea desemnării unui alt apărător care să asigure asistenţa juridică din oficiu în cauză, acest din urmă avocat prezentându-se în instanţă şi formulând concluzii pentru persoana solicitată A.

În raport cu această situaţie, Înalta Curte constată că în mod corect onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu a fost acordat celui de al doilea apărător desemnat în cauză, reţinându-se că doamna avocat B. nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 91 alin. (3) C. proc. pen., în sensul de a se prezenta ori de câte ori se solicită de către organul judiciar, pentru a asigura o apărare concretă şi efectivă.

De asemenea, se constată că în mod corect Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, cu prilejul examinării cererii de înlăturare a omisiunii vădite formulate de contestatoare, că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, potrivit cărora instanţa dispune plata onorariului parţial numai în cazul prevăzut de art. 91 alin. (4) C. proc. pen., când delegaţia apărătorului din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales, situaţie neregăsită în prezenta cauză.

Referitor la critica formulată de contestatoare vizând neacordarea onorariului cuvenit pentru asistenţa judiciară prestată în "faza de urmărire penală", Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 8 din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, care reglementează onorariile pentru prestarea serviciilor de asistenţă judiciară în cauzele privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nu fac trimitere la prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din acelaşi protocol, potrivit cărora instanţa dispune, în cursul judecăţii, cu privire la onorariile cuvenite avocaţilor pentru asistenţa judiciară acordată în cursul urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea B. împotriva Sentinţei penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea B. împotriva Sentinţei penale nr. 196/F din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN