Scope of cassation review for "penalties outside legal limits" and cumulative sentencing under suspended sentence revocation

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 din 14 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, în baza art. 396 alin. (2) şi (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 38 C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) şi art. 16 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 şi art. 864 C. pen. (1969), s-a dispus revocarea executării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 383/08.10.2015, în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353/09.03.2016 a Curţii de Apel Cluj şi s-a stabilit ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa închisorii cu durata de un an închisoare, care a fost cumulată cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, în final inculpatul urmând să execute o pedeapsă totală de un an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea căii de atac şi, printr-o nouă analiză a criteriilor de individualizare a sancţiunii, să fie dispusă condamnarea la amenda penală sau, în subsidiar, reducerea pedepsei închisorii, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, criticile sale vizând lipsa unei analize efective din partea primei instanţe asupra neaplicării pedepsei alternative, aceea a amenzii.

Prin Decizia penală nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 102 din data de 14 februarie 2019 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul A.

În motivele scrise pe care se fundamentează calea de atac şi în susţinerea orală a acestora a fost invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., solicitându-se înlăturarea greşitei aplicări a legii în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, care, în opinia recurentului inculpat, este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În argumentarea incidenţei cazului de recurs în casaţie menţionat, recurentul inculpat a arătat, în esenţă, că instanţele anterioare nu au ţinut seama de considerentele expuse în Decizia nr. 11/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care impune că stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen., dispunând, contrar acestei decizii, cumularea pedepselor aplicate, potrivit dispoziţiilor art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 187/2012. Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 96 alin. (4) şi (5) C. pen., a apreciat că pedeapsa principală pentru noua infracţiune ar fi trebuit să se stabilească potrivit regulilor aplicabile pluralităţii intermediare (şi nu potrivit celor aplicabile recidivei), care fac trimitere la dispoziţiile art. 39 C. pen. privitoare la concursul de infracţiuni.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, dispunându-se trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casaţie.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casaţie devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanţă nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracţiunea consumată, pentru tentativă sau prin reţinerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - invocat de recurentul inculpat A. în susţinerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecăţii. În cadrul acestui caz de casare, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei şi de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casaţie se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică şi circumstanţele de fapt reţinute, în mod definitiv, de instanţa de apel.

În prezenta cauză, se constată că recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, şi, respectiv, la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar în baza art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de 10 luni închisoare. Având în vedere că, anterior, recurentul inculpat a mai fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 383/08.10.2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 353/A/09.03.2016 a Curţii de Apel Cluj, la o pedeapsă de un an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 81 din C. pen. anterior (după cum rezultă din actele dosarului, inclusiv din fişa de cazier judiciar aflată la dosar), pe un termen de încercare de 3 ani, în mod corect s-a reţinut în cauză incidenţa dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care reglementează în mod explicit situaţia revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate sub imperiul C. pen. anterior, în sensul că regimul suspendării condiţionate este cel reglementat de C. pen. anterior, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acestei pedepse. În acest sens este şi Decizia nr. 13/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care face referire în mod explicit la faptul că stabilirea şi executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiţionate, se realizează potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) din C. pen. anterior.

Astfel, nu poate fi primită susţinerea recurentului inculpat, în sensul că, în cauză, ar fi fost necesar a se reţine incidenţa Deciziei nr. 11/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, respectiva decizie având în vedere ipoteza în care, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând într-o infracţiune pentru care potrivit C. pen. anterior a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 861 din C. pen. anterior şi o infracţiune săvârşită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este considerată legea nouă, stabilirea şi executarea pedepsei rezultante în urma revocării suspendării sub supraveghere se realizează conform art. 96 alin. (4) şi (5) din C. pen.

Prin urmare, se constată că pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare ce i-a fost în final aplicată recurentului inculpat, prin cumularea pedepsei de 10 luni închisoare, stabilită pentru infracţiunile reţinute în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare, la care fusese anterior condamnat (a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 81 din C. pen. anterior, ulterior dispunându-se revocarea suspendării condiţionate, conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012) este legală.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident în speţă cazul de recurs în casaţie menţionat, pedeapsa aplicată recurentului inculpat fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, cum motivele invocate în susţinerea căii de atac nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 637/A din 28 mai 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN