Aggravated murder sentence stands; extraordinary appeal rejected as beyond scope of extraordinary remedy

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 369/F/21.11.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Ilfov a dispus în baza art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. actual a condamnat pe inculpatul A. zis "B." la pedeapsa de 22 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. zis "B." la pedeapsa de 11 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 22 de ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani închisoare, în final inculpatul executând 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 05.05.2016 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. zis "B.", în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

A luat act că persoanele vătămate C., D., E., F., G., H., I. şi J. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor fiind acoperit integral.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 912/A din 24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 369F din data de 21.11.2018 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 22 de ani închisoare, de 11 ani închisoare şi sporul de 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală apelată.

S-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în privinţa inculpatului A.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. de la 22 de ani închisoare la 11 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior raportat la art. 174 alin. (1) - 176 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen. de la 11 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de 11 ani închisoare şi 5 ani şi 6 luni închisoare stabilite prin prezenta şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 11 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 ani închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), care se va executa conform art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 5 ani, care se va executa conform art. 66 C. pen. anterior.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 422 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. anterior a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 05.05.2016 la zi - 24.06.2019.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 868 RON, s-a achitat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 912/A din 24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 28 august 2019.

Recurentul inculpat A. şi-a întemeiat cererea de recurs în casaţie pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea recursului în casaţie, recurentul inculpat, prin apărător ales, a susţinut că i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă pentru concursul de infracţiuni cu depăşirea limitelor maxime de pedeapsă prevăzute de lege, prin aplicarea greşită a mecanismului arătat la art. 34 din C. pen. anterior.

Astfel, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav.

Deşi, potrivit art. 40 din C. pen. anterior, aplicarea sporului facultativ de pedeapsă pentru infracţiunile concurente trebuia făcută în două etape, mai întâi aplicarea limitei speciale pentru infracţiunea cea mai grea şi apoi, doar dacă această pedeapsă nu era suficientă, aplicarea unui spor de pedeapsă de până la 5 ani, instanţa a stabilit un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai grea aplicată (de 11 ani închisoare), rezultând astfel o pedeapsă rezultantă nelegală de 14 ani închisoare.

Aplicarea unui spor de 3 ani pe lângă o pedeapsă stabilită pentru existenţa unui concurs de infracţiuni care nu a fost mai întâi mărită până la maximul special prevăzut de lege, este o operaţiune nelegală astfel încât pedeapsa finală rezultantă aplicată apare ca fiind cu depăşirea limitelor maxime prevăzute de lege.

Deşi instanţa, în prima fază, cea a aplicării pedepselor pentru fiecare infracţiune din cadrul concursului de infracţiuni, a respectat limitele maxime de pedeapsă, raportat la încadrarea juridică a faptelor, dar şi la reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a aplicat în mod greşit mecanismul prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior, aplicând un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai mare stabilită, fără ca anterior s-o sporească pe aceasta până la maximul special de 12 ani şi 6 luni închisoare (pentru infracţiunea cea mai grea limitele de pedeapsă fiind între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare).

Astfel, a fost încălcat mecanismul aplicării sporului de pedeapsă pentru infracţiuni concurente care se realiza obligatoriu în două etape.

Aplicând sporul de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai grea stabilită în cadrul concursului de infracţiuni, nemajorată mai întâi la maximul special, instanţa de apel a aplicat o pedeapsă nelegală, cu depăşirea limitei maxime pentru fapta cea mai grea săvârşită, respectiv 12 ani şi 6 luni închisoare.

În consecinţă, a solicitat să se constate aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte stabilirea sporului prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior şi, având în vedere şi principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, instanţa supremă neputând majora pedeapsa cea mai mare de 11 ani stabilită în cadrul concursului, acest lucru presupunând o nouă individualizare judiciară, să se înlăture sporul de pedeapsă de 3 ani aplicat pe lângă pedeapsa cea mai grea din cadrul concursului, de 11 ani închisoare.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2019, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudenţa sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casaţie, instanţa supremă a statuat în sensul incidenţei sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casaţie este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depăşeşte, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracţiune. Există însă situaţii, şi nu puţine, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reţinerii unor împrejurări care au drept consecinţă reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări ţin de individualizarea legală a pedepsei şi pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanţele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracţiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC/05.04.2016; Decizia nr. 226/RC/14.06.2016, Decizia nr. 63/RC/02.03.2016. Aşadar, jurisprudenţa Înaltei Curţi se referă, în esenţă, la instituţii de drept material (dispoziţii privind concursul de infracţiuni, recidivă, circumstanţe atenuante sau măsuri educative).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză inculpatul a formulat critici ce vizează, în esenţă, nelegalitatea pedepsei stabilite prin decizia penală atacată, ca urmare a aplicării, în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, a unui spor de pedeapsă de 3 ani, fără ca în prealabil instanţa să sporească pedeapsa aplicată până la maximul ei special.

În concret, inculpatul a solicitat înlăturarea sporului de 3 ani aplicat de instanţa de apel, apreciind că deşi, în prima fază, cea a aplicării pedepselor pentru fiecare infracţiune din cadrul concursului de infracţiuni, instanţa a respectat limitele maxime de pedeapsă, raportat la încadrarea juridică a faptelor, dar şi la reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, a aplicat în mod greşit mecanismul prevăzut de art. 34 din C. pen. anterior, aplicând un spor de 3 ani direct pe lângă pedeapsa cea mai mare stabilită, fără ca anterior s-o sporească pe aceasta până la maximul special de 12 ani şi 6 luni închisoare (pentru infracţiunea cea mai grea limitele de pedeapsă fiind între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare). Astfel, a fost încălcat mecanismul aplicării sporului de pedeapsă pentru infracţiuni concurente care se realiza obligatoriu în două etape.

În raport de aspectele relevate anterior, Înalta Curte apreciază că mecanismul juridic prin care s-a dispus aplicarea sporului de pedeapsă conform dispoziţiilor art. 34 din vechiul C. pen. excede analizei pe calea recursului în casaţie, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităţilor comise de instanţele de fond.

Aşadar, în condiţiile în care cuantumul acestui spor se încadrează în limitele prevăzute de lege: pedeapsa cea mai mare aplicată a fost de 11 ani închisoare, iar conform dispoziţiilor art. 34 din vechiul C. pen., aceasta putea fi majorată până la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 11 ani închisoare, respectiv până la 12 ani şi 6 luni închisoare şi ulterior acest maxim putea fi sporit cu 5 ani, iar în cauză instanţa de apel a aplicat un spor de 3 ani, pedeapsa rezultantă fiind de 14 ani închisoare, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută critica inculpatului vizând nelegalitatea pedepsei aplicate.

Potrivit C. pen. anterior, adăugarea sporului era lăsată la aprecierea instanţei atât sub raportul necesităţii, cât şi cu privire la cuantumul său, în limita fixată de lege, instanţa având în vedere gradul de pericol social al infracţiunilor concurente, rezultat din toate datele şi împrejurările obiective şi subiective ale acestora, posibilitatea instanţei de a spori pedeapsa cea mai grea, în două trepte, asigurând condiţiile unei individualizări corespunzătoare a pedepsei rezultante, în cazul concursului de infracţiuni.

Referitor la aplicarea pedepsei, potrivit C. pen. anterior, aceeaşi instanţă urmează a aprecia cu privire la ansamblul activităţii infracţionale a infractorului, dând spre executare o pedeapsă pentru întreg ansamblul, pedeapsă ce reflectă pericolul social ce reiese din comiterea infracţiunilor concurente. Concursul de infracţiuni, ca formă a pluralităţii de infracţiuni, este, aşadar, o situaţie de fapt ce îl priveşte pe infractor şi demonstrează, de regulă, un grad de pericol social mărit pe care îl prezintă. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 688 din 07.11.2017, publicată în M. Of. nr. 159/20.02.2018).

Înalta Curte notează că, în realitate, prin motivele de recurs în casaţie formulate nu se invocă nelegalitatea pedepsei, ci se tinde la înlăturarea sporului de 3 ani aplicat în mod legal pedepsei principale rezultante, şi pe cale de consecinţă la reducerea pedepsei aplicate inculpatului, or, aceste motive nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pornind de la scopul recursului în casaţie impus prin dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casaţie se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluţionării cauzei prin aplicarea şi interpretarea corectă a legii, Înalta Curte poate proceda la o modificare a pedepsei aplicate într-o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, excluzând reindividualizarea pentru a treia oară a unei pedepse aplicate inculpatului de instanţele inferioare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 912/A din data de 24.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2019.

Procesat de GGC - NN