Post-conviction recidivism based on recognized foreign judgment: effects date back to original offense, not recognition

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1952 din data de 19 decembrie 2018 a Judecătoriei Galaţi, secţia penală, a fost condamnat inculpatul A. astfel:

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 RON (150 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 2 aprilie 2016).

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 RON (150 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 2 aprilie 2016).

- la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1800 RON (180 zile - amendă x 10 RON), pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 19 aprilie 2016).

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 1800 RON amendă (180 zile - amendă x 10 RON), la care s-a adăugat un spor de 1000 RON (100 zile - amendă x 10 RON ziua - amendă), urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 2800 RON amendă penală (280 zile - amendă x 10 RON ziua - amendă).

Conform art. 63 C. pen. şi art. 559 C. proc. pen. a fost atrasă atenţia inculpatului că în cazul neexecutării, cu rea-credinţă, a pedepsei amenzii în tot sau în parte, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu (avocat B.), în sumă de 200 RON, s-a hotărât a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 240 RON este aferentă fazei de urmărire penală.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului A. de a conduce, în data de 2 aprilie 2016, orele 23:30, pe drumul public din mun. Galaţi autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, având autorizaţia provizorie de circulaţie expirată şi exercitarea dreptului de a conduce suspendată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen., şi conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

S-a apreciat că fapta inculpatului A. de a conduce, în data de 19 aprilie 2016, orele 12:00, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe drumul public DJ 251, în comuna Pechea, având exercitarea dreptului de a conduce suspendată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.

Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor în faţa instanţei, solicitând ca cercetarea judecătorească să se desfăşoare în procedura abreviată a recunoaşterii vinovăţiei.

Din referatul întocmit de biroul executări penale cu privire la Sentinţa penală nr. 85/F/2016 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost recunoscută hotărârea de condamnare din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel Genova (Republica Italiană) definitivă la 6 septembrie 2012, pentru fapte comise de inculpatul A. în perioada mai 2010 - 3 noiembrie 2010), a rezultat că sentinţa a rămas definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. x/2016, Penitenciarul Bucureşti Rahova a confirmat începerea executării pedepsei în perioada 8 iunie 2016 - 22 august 2017, inculpatul fiind liberat condiţionat la 28 decembrie 2016.

Având în vedere data comiterii faptelor din prezenta cauză, instanţa a constatat că în privinţa inculpatului A. nu pot fi reţinute prevederile art. 41 alin. (1) C. pen., întrucât faptele au fost comise înainte de rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 85/F/2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Împotriva Sentinţei penale nr. 1952 din data de 19 decembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Galaţi a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Parchetul a criticat sentinţa penală apelată ca fiind nelegală şi netemeinică faţă de nereţinerea stării de recidivă postcondamnatorie în care au fost săvârşite faptele din prezenta cauză precum şi faţă de cuantumul pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului A. prin raportare la condamnarea de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispusă printr-o sentinţa penală pronunţată de autorităţile italiene şi recunoscută prin Sentinţa penală nr. 85/F din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi.

Cu privire la criticile de netemeinicie, s-a precizat că sub aspectul modalităţii de individualizare instanţa de fond nu a ţinut cont de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de împrejurările legate de persoana inculpatului şi de conduita anterioară a acestuia.

Prin Decizia penală nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019, Curte de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 1952 din 19 decembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. x/2018.

A desfiinţată în parte sentinţa penală şi, în rejudecare, au fost înlăturate dispoziţiile privind soluţionarea laturii penale.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din:

- infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

- infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite cele trei pedepse cu închisoarea aplicate în prezenta cauză urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 105 alin. (1) C. pen., s-a anulat liberarea condiţionată din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 85 din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită în prezenta cauză, la care se adaugă restul de 237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, recunoscută prin Sentinţa penală nr. 85 din 26 mai 2016 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la 6 iunie 2016, în total urmând ca acesta să execute pedeapsa de 1 an şi 237 zile închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că hotărârea de condamnare astfel recunoscută potrivit legii române produce acelaşi efecte ca şi o hotărâre pronunţată de autorităţile române, de la data săvârşirii faptelor şi nu de la momentul recunoaşterii, procedura recunoaşterii fiind doar o procedură administrativă.

Pe cale de consecinţă, în cauză devin incidente dispoziţiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. pen., privind starea de recidivă postcondamnatorie, urmând ca să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului cu reţinerea dispoziţiilor legale menţionate.

Împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 30 mai 2019, prin avocat C., inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

În motivarea scrisă a cerii sale, inculpatul a invocat ca temei cazul de casare prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul a susţinut că procedura de recunoaştere a hotărârii de condamnare nr. 2092/2012 a Curţii de Apel Genova (Republica Italiană) a fost declanşată la sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi la data de 19 aprilie 2016 şi finalizată prin sentinţă definitivă prin neapelare la data de 28 decembrie 2016, această din urmă dată fiind momentul de la care, potrivit legii, sentinţa prin care a fost recunoscută hotărârea începe să producă efecte, în sensul în care, eventual, cu îndeplinirea şi a celorlalte condiţii prevăzute de lege, ar putea fi luată în considerare la reţinerea stării de recidivă.

Având în vedere că data comiterii faptelor pe teritoriul României a fost înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de recunoaştere, respectiv 2 aprilie 2016, pentru două fapte, şi 19 aprilie 2016, condiţia existenţei pentru primul termen a recidivei nu este îndeplinită, nefiind întrunită, la acea dată, în mod cumulativ, şi condiţia existenţei unei hotărâri definitive de recunoaştere a hotărârii penale străine.

În concluzie a solicitat admiterea recursului în casaţie, astfel cum a fost formulat, faţă de reţinerea, în mod greşit, a stării de recidivă postcondamnatorie de către instanţa de apel, desfiinţarea Deciziei penale nr. 524 din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpat a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Prin încheierea din data de 11 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casaţie la Completul 8 şi s-a fixat termen la data de 6 noiembrie 2019, cu citarea recurentului inculpat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2019, legal citat, recurentul inculpat A. a lipsit, fiind reprezentat de apărător ales.

Apărătorul inculpatului susţinând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. a apreciat că se impune admiterea căii de atac exercitate, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât pedeapsa aplicată recurentului este nelegală, prin reţinerea stării de recidivă în raport cu recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în străinătate.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casaţie este acela de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înţelesul expresiei "în condiţiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casaţie şi ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Înalta Curte reaminteşte că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante şi, respectiv a circumstanţelor agravante sau nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracţiuni ori infracţiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi şi aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Din actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constă că prin Sentinţa penală nr. 2092/2012 din 10 iulie 2012 a Curţii de Apel din Genova (Republica Italiană), definitivă la data de 6 septembrie 2012, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare şi exploatarea prostituţiei.

Sentinţa penală pronunţată de autorităţile italiene a fost recunoscută prin Sentinţa penală nr. 85/F din 26 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, definitivă prin neapelare la data de 6 iunie 2016.

A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 88/2016, iar inculpatul a executat în România, de la data de 6 iunie 2016 până la data de 28 decembrie 2016, dată la care a fost liberat condiţionat, cu un rest rămas de executat de 237 zile închisoare.

În cauza de faţă inculpatul A., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de punerea în circulaţie sau conducerea unui vehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (faptă din data de 2 aprilie 2016), conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., (faptă din data de 2 aprilie 2016) şi pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (fapta din 19 aprilie 2016), toate cu aplicarea art. 38 alin. C. pen., fapte săvârşite înainte de rămânerea definitivă a sentinţei de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile italiene.

În recursul în casaţie promovat, inculpatul A. susţine că, în mod greşit instanţa de apel a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen. referitoare la recidivă, în condiţiile în care, în prezenta cauză, faptele au fost săvârşit înainte ca sentinţa de recunoaştere a hotărârii pronunţate de autorităţile italiene să fi rămas definitivă, motiv care a condus, în opinia sa la aplicarea unor pedepse nelegale.

Potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen. pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Contrar susţinerilor inculpatului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de apel, că, în ceea ce priveşte reţinerea stării de recidivă, hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate şi recunoscută potrivit legii române produce acelaşi efecte ca şi o hotărâre pronunţată de autorităţile române, de la data săvârşirii faptelor şi nu de la momentul recunoaşterii hotărârii, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Aceasta, deoarece recidiva este o cauză personală de agravare a pedepsei, făptuitorul devenind recidivist la data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni şi nu la data condamnării inculpatului pentru această infracţiune. Cu ocazia condamnării, instanţa verifică doar existenţa condiţiilor recidivei şi aplică tratamentul juridic corespunzător.

Hotărârea judecătorească nu are caracter constitutiv al stării de recidivă, ci doar constatator, întrucât priveşte o situaţie care s-a petrecut anterior, în momentul comiterii celei de-a doua infracţiuni, moment în care s-a conturat starea de pericol social al inculpatului şi s-a pus în evidenţă necesitatea unui tratament penal agravat corespunzător. Acelaşi raţionament se aplică şi în cazul prevăzut de art. 41 alin. (3) C. proc. pen., dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii, fără a produce însă efecte în funcţie de data recunoaşterii, ci tot de cea a săvârşirii faptelor.

Prin urmare la această dată făptuitorul devine recidivist, iar nu la data condamnării, astfel că în mod corect instanţa de apel a procedat la reţinerea dispoziţiilor referitoare de starea de recidivă.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.: "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acesta nu este incident în cauză."

Înalta Curte constată că pedepsele de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. sunt în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 524/A din data de 19 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - CL