Suspension of annulment proceedings upheld for failure to specify remedy basis; lis pendens and res judicata plea rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Sentinţa comercială nr. 15, pronunţată la data de 29 ianuarie 2009, în Dosarul nr. x/2006, a admis excepţia de litispendenţă şi a constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendenţă: Dosarul nr. x/2007, Dosarul nr. x/2007 şi Dosarul nr. x/2007 (în privinţa capătului doi al cererii), dispunând judecarea acestora împreună; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendenţă şi a respins cererea formulată de către reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii C.- prin Sucursala Iaşi, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin Sentinţa comercială nr. 128/14.06.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în Dosarul nr. x/2007; a admis excepţia de litispendenţă şi a constatat că următoarele dosare sunt în stare de litispendenţă: Dosarul nr. x/2006, Dosarul nr. x/2007, Dosarul nr. x/2007, şi Dosarul nr. x/2007 (în privinţa capătului unu al cererii), dispunându-se judecarea acestor cauze împreună şi, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în dosarele aflate în stare de litispendenţă şi a respins cererea formulată de către reclamanţii A., B. şi S.C. D. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C. prin Sucursala Iaşi, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, E. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, constatând autoritatea de lucru judecat impusă prin Sentinţa comercială nr. 200/25.11.2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială în Dosarul nr. x/2004.

Împotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie în anulare, contestatorii A. şi B., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă publică de la 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în temeiul art. 1551 din C. proc. civ., a suspendat judecata contestaţiei în anulare formulate de către contestatorii A. şi B., împotriva Sentinţei civile nr. 15 din data de 29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu intimaţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, C. S.A. - Sucursala Iaşi, E., Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi şi S.C. D. S.R.L.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor date prin rezoluţia de primire din data de 11.05.2018, contestatorilor le-au fost solicitate precizări în sensul de a indica denumirea căii de atac pe care au înţeles să o exercite împotriva Sentinţei civile nr. 15/29.01.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2006, şi a temeiului de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

Analizând precizările înaintate la dosarul cauzei de către contestatori, de asemenea, Curtea a constatat că aceştia nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac şi temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 15/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Prin urmare, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina contestatorilor, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina acestora, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ. din 1865.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, contestatorii A. şi B. şi intimata S.C. D. S.R.L. Iaşi.

În recursul lor, de altfel, o cerere de recurs olografă, generic întemeiat în drept pe prevederile art. 304 C. proc. civ., şi care va fi analizat în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., de la 1865, recurenţii-contestatori A. şi B. şi, respectiv, recurenta, au invocat, în esenţă, următoarele motive:

Hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe, instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

De asemenea, recurenţii au invocat excepţia puterii de lucru judecat faţă de hotărârea Curţii de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. x/2018 din 12.09.2018, în baza aceleiaşi cereri de repunere pe rol şi recurs, pe care au transmis-o şi în dosarul de faţă.

În sprijinul celor invocate şi susţinute în recurs, recurenţii au arătat că înţeleg să invoce cu putere de lucru judecat următoarele sentinţe definitive ale Curţii de Apel Bucureşti: Sentinţa civilă nr. 80 din 19.06.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti; Sentinţa civilă nr. 88 din 26.06.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti; Sentinţa civilă nr. 82 din 20.06.2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti şi, Sentinţa civilă nr. 87/2018 din 26.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Toate aceste dosare, susţin recurenţii, sunt similare cu cauza de faţă, având acelaşi obiect, părţi şi cauză, conform prevederilor art. 1201 C. civ.

Concluzionând, recurenţii au solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi să se dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, conform prevederilor art. 4 şi 12 C. proc. civ.

Legal citată, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucureşti a formulat întâmpinare în recurs, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, ca temeinică şi legală, ceilalţi intimaţi neformulând întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat şi în care poate fi încadrat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) teza I C. proc. civ., de la 1865, "Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate".

Raţiunea acestei dispoziţii legale este aceea de a respecta principiile disponibilităţii, contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor care guvernează procesul civil şi care împiedică instanţa de judecată să procedeze la judecata cauzei în absenţa părţilor, în condiţiile în care niciuna nu a cerut soluţionarea în lipsă.

Voinţa legiuitorului în edictarea acestei norme a fost aceea de a sancţiona cu întreruperea judecăţii cauzei prin suspendare conduita procesuală a părţilor, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecăţii, lipsa de diligenţă pentru continuarea procesului.

Pe de altă parte, pentru dreptul procesual, fundamentale sunt prevederile art. 129 C. proc. civ., dispoziţii procedurale care nu pot fi cantonate doar la principiul adevărului şi la rolul judecătorului în cadrul probaţiunii judiciare, ele având implicaţii şi cu privire la legalitatea procedurii judiciare, la respectarea dreptului la apărare şi la disponibilitatea procesuală.

Astfel, potrivit art. 129 alin. (4) teza I din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, regulă ce este de resortul principiului legalităţii. Rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este sau nu asistată de către un avocat.

C. proc. civ. îl obligă pe judecător ca, în toate cazurile în care legea îi rezervă puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, să judece cu luarea în considerare a principiilor generale ale dreptului, a cerinţelor echităţii şi bunei-credinţe.

În cauza de faţă, se reţine că, la termenul din 18 iunie 2018, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1551 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865, respectiv, că, contestatorii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul că nu au precizat denumirea căii de atac şi temeiul de drept procesual pe care se întemeiază calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 15/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina acestora, prin neîndeplinirea obligaţiilor stabilite, situaţie în care nu poate purcede la judecata pricinii.

Sancţiunea procedurală dispusă prin încheierea atacată cu recurs a vizat astfel neîndeplinirea de către contestatori a obligaţiilor stabilite de instanţă în vederea calificării corecte a căii de atac şi indicării temeiului de drept al exercitării acesteia.

Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile legale sus-evocate, constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii contestatoare pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.

Dispoziţiile art. 1551 alin. (1) teza I din C. proc. civ. de la 1865 au un caracter imperativ, ele aplicându-se pe fondul existenţei unei neîndepliniri a obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii de instanţă, fiind legal îndeplinită obligaţia prevăzută de text.

Aceasta întrucât judecătorul, în aplicarea principiului rolului activ, precum şi faţă de îndatorirea acestuia de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfăşurarea cu celeritate a judecăţii, respectiv soluţionarea procesului în mod echitabil şi într-un termen optim şi previzibil, trebuia să dea prioritate principiului desfăşurării normale a procesului, independent de intenţia reală a părţii, iar legalitatea cerinţelor impuse de instanţă a căror lipsă a fost sancţionată prin încheierea recurată nu este supusă cenzurii instanţei de control judiciar în cadrul procesual al litigiului de faţă.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată legalitatea încheierii recurate şi reţinându-se în sarcina recurenţilor lipsa de diligenţă pentru continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancţiunea suspendării judecăţii recursului declarat, atâta vreme cât, nici până la momentul soluţionării prezentului recurs nu şi-au adus la îndeplinire obligaţiile procesuale.

Verificând actele dosarului, se constată că pentru depunerea precizărilor solicitate încă prin rezoluţia de primire a contestaţiei în anulare, din data de 11 mai 2018, instanţa a acordat un termen de judecată în acest sens, mult peste o lună, la 18 iunie 2018, tocmai pentru ca partea să facă şi dovada diligenţelor sale, ceea ce nu şi-au îndeplinit.

Mai mult, cererile ulterioare de repunere pe rol a cauzei formulate de către recurenţii-contestatori, au fost soluţionate succesiv de către Curtea de Apel, prin încheierile de şedinţă din data de 17 septembrie 2018 şi, respectiv, 12 noiembrie 2018, în sensul respingerii acestora şi menţinerii măsurii suspendării judecăţii dispuse, constatându-se, în continuare, neîndeplinirea de către contestatori a obligaţiei şi că subzistă motivele pentru care a fost dispusă măsura suspendării judecării, în temeiul art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că, "la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua".

Ca urmare, susţinerile recurenţilor-contestatori A. şi B. şi ale recurentei S.C. D. S.R.L. Iaşi nu pot fi primite, suspendarea judecăţii cauzei fiind dispusă legal, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea susţinută de către recurenţi prin recursul lor, în sensul că ar exista putere de lucru judecat faţă de hotărârea Curţii de Apel Bucureşti dată în Dosarul nr. x/2018 din 12.09.2018, în baza aceleiaşi cereri de repunere pe rol şi recurs, pe care au transmis-o şi în dosarul de faţă, este total eronată, în cauza invocată dispunându-se, de asemenea, respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei şi înaintarea dosarului împreună cu recursul către I. C. civ.J., astfel că, nici sub acest aspect, nu se poate reproşa instanţei vreo încălcare sau aplicare greşită a legii, ori depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, susţinerea recurenţilor fiind total eronată şi departe de conţinutul textului art. 1201 C. civ. de la 1864, invocat.

De aceea, solicitarea ca instanţa de recurs să dea eficienţă autorităţii de lucru judecat, fără să fie întrunită tripla identitate de elemente cerută de dispoziţiile legale, se bazează pe confuzia şi ignorarea de către recurenţi a modalităţii în care se repercutează efectul pozitiv al lucrului deja judecat asupra judecăţilor ulterioare, ceea ce nu poate fi primit, recurenţii aducând, de fapt, critici nepermise procedural prin raportare la alte judecăţi, dintr-un alt dosar, şi finalizate prin aceeaşi măsură a suspendării conform art. 1551 C. proc. civ.

Petru toate aceste motive, constatând că nu sunt fondate criticile invocate în recurs şi care, sub aspectul conţinutului acestora, pot fi încadrate în temeiul art. 304 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)"), Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a suspendat judecata recursului, deoarece nu se identifică în cauză o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii încheierii atacate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii- contestatori A. şi B. şi recurenta S.C. D. S.R.L. Iaşi împotriva încheierii de şedinţă publică de la 18 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN