Arbitral award annulment barred by res judicata due to conflict with prior final decision establishing debt under the same contract clause

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a fost sesizată de către reclamanta A., în contradictoriu cu SC B. SRL pentru constatarea nulităţii absolute a dispoziţiilor art. 7 (7.1.) din Capitolul 2, Secţiunea a 2-a cuprinse în Contractul de prestări servicii imobiliare nr. 70 din 19 iunie 2015 încheiat între aceasta şi SC B. SRL.

Prin Hotărârea nr. 54 din 27 iunie 2017 Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a dispoziţiilor art. 7 Capitolul 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x din 19 iunie 2015.

A respins ca neîntemeiată cererea de restituire a prestaţiilor executate în sumă de 476,72 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL a formulat acţiune în anularea parţiala a Hotărârii arbitrale nr. 54 din 27 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova în Dosarul x/2017.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 608 şi următoarele C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2017 reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta A. a formulat acţiune în anulare împotriva Hotărârii arbitrale nr. 54 din data de 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, solicitând anularea în parte a acesteia, respectiv primul capăt de cerere privind constatarea nulităţii absolute a art. 7 pct. 7.1 din din Cap. 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x din 19 iunie 2015 şi pe fond respingerea în întregime a acţiunii.

Examinând cererile conexe cu care a fost investită, instanţa a hotărât următoarele:

Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin Sentinţa nr. 72 din 11 aprilie 2018 a admis cererea formulată de SC B. SRL.

A anulat în parte Hotărârea arbitrală nr. 54 din 27 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă CCI Prahova în privinţa capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a art. 7 pct. 7.1 din Cap. 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x din 19 iunie 2015 şi pe fond, a respins în tot acţiunea formulată de reclamanta A..

A respins ca neîntemeiată acţiunea în anulare parţială a Hotărârii arbitrale nr. 54 din 27 iunie 2017, formulată de A.

A obligat pe reclamanta A. să plătească către SC B. SRL cheltuieli de judecată de 3.000 RON.

Împotriva Sentinţei nr. 72 din 11 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 4 iulie 2018 la Curtea de Apel Ploieşti.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 483 şi art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În temeiul acestor dispoziţii legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În preambulul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că recursul de faţă vizează atât soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti asupra acţiunii în anulare formulată de SC B. SRL, cât şi soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă asupra acţiunii în anulare promovată de reclamantă.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti asupra acţiunii în anulare formulată de S.C. B. S.R.L., recurenta redă considerentele Curţii de Apel faţă de admiterea acţiunii în anulare, având în vedere autoritatea de lucru judecat a Hotărârii arbitrale nr. 51/2016, care a fost pronunţată în temeiul clauzei a cărei nulitate absolută s-a cerut prin acţiunea arbitrală promovată în cauză în care s-a pronunţat Hotărârea arbitrală nr. 54/2017.

Recurenta susţine că instanţa a preluat criticile formulate de către B. SRL, fără a arăta care sunt considerentele din Hotărârea arbitrală nr. 51/2016 pe care hotărârea ulterioară 54/2017 le încalcă.

Arată că hotărârea evocată nu conţine nicio analiză jurisdicţională cu privire la clauza a cărei nulitate absolută s-a cerut prin acţiunea arbitrală ulterioară şi nici cu privire la dispozitivele celor două hotărâri arbitrale nu se poate considera că acestea se contrazic, motiv pentru care apreciază că instanţa era ţinută să arate prin motivare care sunt dezlegările care vizează chestiunea valabilităţii clauzei prevăzute la art. 7 pct. 7.1 din Contractul nr. x/2015.

Din acest punct de vedere, arată recurenta, nu se poate verifica raţionamentul instanţei.

De asemenea, se mai susţine că nu au fost prezentate considerentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că hotărârea atacată nu respectă exigenţele cerute de art. 425 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de aceeaşi instanţă asupra acţiunii în anulare promovată de reclamantă se arată că instanţa nu a prezentat niciun motiv pentru care acţiunea în anulare a fost respinsă, astfel încât nu pot fi formulate critici asupra soluţiei.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., acesta fiind comunicat părţilor la 29 noiembrie 2018.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 9 mai 2019, în unanimitate, a fost admise în principiu recursul potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În cadrul examenului de legalitate care priveşte decizia instanţei de apel, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

În cadrul Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie, acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL în contradictoriu cu pârâta A. a fost găsită întemeiată şi în temeiul art. 7 pct. 7.1 din Cap. 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x din 19 iunie 2015 a fost obligată A. la plata sumei de 4.000 RON la curs BNR din ziua plăţii. Hotărârea 51 din 11 martie 2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova este definitivă şi executorie.

Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului 2/2017 înregistrat pe rolul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova reclamanta A. a solicitat să se constate nulitatea absolută a articolului din contractul de intermediere imobiliară, respectiv art. 7 pct. 7.1 din Cap. 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x/2015.

Urmare admiterii acţiunii în anulare, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului sus menţionat, reţinând că prin reanalizarea considerentelor hotărârii judecătoreşti aflate în puterea lucrului judecat, se încalcă dispoziţiile art. 435 C. proc. civ.

Critica recurentei subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. este în sensul că instanţa de apel omite să arate care sunt considerentele din Hotărârea arbitrală nr. 51/2016 pe care Hotărârea arbitrală ulterioară nr. 54/2017 le încalcă.

Se observă că instanţa de apel a analizat întreaga situaţie de fapt existentă în dosar prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză şi că s-a preocupat să verifice dacă hotărârea apelată este fundamentată pe dispoziţiile legale aplicabile speţei.

Această analiză a avut în vedere raţiunea care a dus la respingerea acţiunii în anulare formulată de A. şi anume norma imperativă şi ordinea publică prevăzute de art. 430 alin. (2), art. 435, art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Instanţa a reţinut în considerente, că prin Hotărârea arbitrală nr. 51/2016 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova, reclamanta a fost obligată la plata sumei de bani în temeiul art. 7 pct. 7.1 din Cap. 2 Secţiunea 2 din Contractul nr. x/2015.

S-a mai reţinut că în situaţia în care s-ar admite capătul de cerere în care să fie verificată legalitatea clauzei sus menţionată, ar însemna să se reanalizeze considerentele hotărârii judecătoreşti aflată în puterea lucrului judecat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 435 C. proc. civ. Curtea a constatat că Hotărârea nr. 51/2016 se bucură de putere de lucru judecat definitivă.

În consecinţă, rediscutarea legalităţii clauzei în litigiu, care a constituit temeiul unei obligaţii stabilite printr-o hotărâre judecătorească care se bucură de puterea lucrului judecat, încalcă o normă imperativă.

Instanţa de apel, a analizat condiţiile de aplicare a puterii lucrului judecat, care se distinge de autoritatea de lucru judecat, care presupune identitatea acţiunii.

Prezumţia de lucru judecat impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie contrazis printr-o altă hotărâre.

În consecinţă, se constată că motivarea deciziei instanţei de apel corespunde exigenţelor prevăzute de art. 422 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 nefiind incident.

Raportat la cele amintite, susţinerea recurentei vizând nelegalitatea deciziei atacate şi invocarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apar ca nefondate.

În ceea ce priveşte criticile aduse de recurentă faţă de soluţia pronunţată asupra acţiunii în anulare formulată de A., se constată că aceasta este rezultatul aceluiaşi raţionament logico-juridic care a stat la baza admiterii acţiunii în anulare formulată de SC B. SRL.

Astfel, prin Hotărârea nr. 51 din 11 martie 2016 a Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Prahova s-a stabilit că există un debit care trebuie achitat de A. către SC B. SRL, iar reluarea discutării acestei împrejurări într-o nouă procedură arbitrală nu mai este posibilă.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat şi, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte SC B. SRL suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul pentru plata avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinţei nr. 72 din 11 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 2.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte SC B. SRL.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM