Unconstitutionality referral refusal upheld; execution challenge appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 2137 din 17 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2013, Judecătoria Sibiu a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Cabinet de avocatură B.; a obligat-o pe contestatoare la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în 1.000 RON; a dispus restituirea către contestatoare a sumei de 900 RON, plătită cu factura nr. x din 4 iunie 2014.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie şi nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr. 702/2016 din 22 iunie 2016, Tribunalul Sibiu, secţia I civilă a admis apelul declarat de apelanta A. împotriva sentinţei primei instanţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia la executare; a anulat Încheierea civilă nr. 2252 din 17 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. x/2013, precum şi toate actele de executare silită din Dosarul execuţional nr. x/2013 al SC P.E.J C. şi Asociaţii; a dispus restituirea către apelantă a taxelor judiciare de timbru în cuantum de 194 RON şi de 97 RON, achitate în ambele etape procesuale.

Împotriva deciziei instanţei de apel, B. a formulat cerere de revizuire, prin care a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 473/2017 din 23 martie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei instanţei de apel.

Împotriva decizii instanţei de revizuire, B. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, B. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

La termenul din 18 aprilie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a amânat judecarea cauzei pentru a da posibilitatea recurentului să motiveze excepţia de neconstituţionalitate, invocată în cuprinsul cererii de recurs.

Recurentul a depus note scrise la 11 iunie 2018, prin care a reiterat solicitarea de admitere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentul B..

Împotriva acestei încheieri, B.. a declarat recurs.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, că, deşi a invocat atât textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, instanţa de recurs a respins nemotivat şi neîntemeiat cererea de sesizare.

În continuare, recurentul a subliniat că textele de lege atacate urmează a fi raportate la normele de ordin constituţional care asigură accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

Intimata A. nu a depus întâmpinare la recurs.

Prin Decizia nr. 151 din 3 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a civile a aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2016*.

Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o soluţie de respingere a unei cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Faţă de obiectul căii de atac, prezintă relevanţă în cauză considerentele Deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 şi 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituţională a statuat că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluţionarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalităţii soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Recurentul susţine, în esenţă, că, deşi a invocat atât textele de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, instanţa de recurs a respins nemotivat şi neîntemeiat cererea de sesizare.

În legătură cu aceste critici, instanţa supremă reţine că verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 presupune ca autorul excepţiei de neconstituţionalitate să fi motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Relevant în acest sens este art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, conform căruia, "sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate".

În aplicarea acestui text de lege, instanţa supremă reţine că recurentul trebuia să arate, în concret, motivele pentru care considera că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. încalcă principiile consacrate de art. 1 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Or, suficienta simpla indicare a textelor de lege atacate şi a normelor de drept constituţional pretins încălcate nu respectă cerinţa imperativă impusă de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

În aceste condiţii, instanţa supremă apreciază că este legală soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul B. împotriva Încheierii din 13 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM