Insurer's appeal upheld; homeowner's flood-loss award quashed and remanded for standing analysis under assigned-claim rules.

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. de Dosar x/2011, reclamanta A., prin procurator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. - absorbită ulterior de D. SA - obligarea pârâtei la plata sumei de 61670 euro, daună totală pentru imobilul casa de locuit asigurat prin contractul de asigurare, 1.200 euro, lipsa de folosinţă a locuinţei pentru perioada decembrie 2010 - februarie 2011,inclusiv, şi în continuare până la acordarea despăgubirilor, actualizarea întregului debit cu rata inflaţiei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27 iunie 2008 la BNP E., a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul jud. Bacău, compus din suprafaţa de 400 mp teren curţi, construcţii, sola 32, parcela x cu nr. cadastral x, împreună cu o casă construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere, baie, bucătărie şi hol în suprafaţă construită de 82 mp,cu nr. cadastral x şi drum acces în cotă indiviză de 1/4 din dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 163 mp teren arabil, cu destinaţia drum acces, având lungimea de 40,74 şi lăţimea de 4,13 m, sola 32, parcela x, cu nr. cadastral x.

Imobilul a fost dobândit de la numitul F., care a edificat locuinţa împreună cu alte 3 care pe o parcelă compactă, locuinţă pe care a cumpărat-o fiind edificată în baza autorizaţiei de construire nr. x din 28 septembrie 2007, eliberată de Primăria Comunei Mărgineni.

Imobilul a fost construit în 2007 şi achiziţionat prin contractarea unui credit ipotecar în sumă de 43000 euro, conform Contractului de credit nr. x din 27 iunie 2008,credit aflat în derulare.

La data achiziţionării imobilului a fost încheiată Poliţă de asigurare cu G., iar din anul 2009 a încheiat Poliţa de asigurare cu pârâta, ultima fiind Poliţa de asigurare seria x nr. x din 30 iunie 2010, suma asigurată fiind 61.670 euro iar contractantul asigurării reclamanta.

La data de 26 iunie 2010, respectiv, 27 iulie 2010 pârâul Trebeş din comuna Mărgineni a ieşit din albie şi a provocat inundaţii, care au distrus atât locuinţa reclamanţilor, asigurată, cât şi cele 3 case învecinate, la prima inundaţie apa pătrunzând în locuinţă doar jumătate de metru, iar la cea de a doua apa a ajuns până la acoperişul caselor, din acel moment rămânând pe drumuri, fără casă şi bunurile agonisite o viaţă întreagă.

Asigurătorul a acordat reclamanţilor despăgubiri în sumă de 20.000 RON, la prima inundaţie, în baza primei poliţe de asigurare, pentru repararea imobilului, nefiind despăgubiţi în executarea poliţei în vigoare.

De asemenea, prin Autorizaţia de desfiinţare nr. x din 8 martie 2011, primarul comunei Mărgineni autorizează demolarea locuinţei în regim de urgenţă, ceea ce echivalează cu pierderea bunului asigurat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, 970, art. 1073 - 1075 şi urm. C. civ., art. 4.4.8, art. 4.4.6 din Contractul de asigurare.

Prin Sentinţa civilă nr. 5243 din 15 iunie 2011, Judecătoria Bacău a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău.

Prin încheierea din 13 iunie 2016, Tribunalul Bacău a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât deşi creanţa în litigiu a fost cesionată către S.C.H. SA, aceasta din urmă şi-a dat acordul pentru încasarea de către reclamantă a despăgubirii în discuţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 681 din 6 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a Civilă în dosar x/2011, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta I. SA, cu consecinţa obligării pârâtei să plătească reclamantei suma de 61.670 EURO, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plăţii, cu titlu de daună totală pentru imobilul casă de locuit situat în sat/Comuna Mărgineni, jud. Bacău şi suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial parţial.

De asemenea, a fost admisă cererea de intervenţie accesorie introdusă de H. SA şi au fost respinse, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că între reclamanta, în calitate de Contractant, şi pârât, în calitate de Asigurător, s-a încheiat, la data de 29 iunie 2010, pentru o perioada de 1 an, Contractul de asigurare complexa a locuinţei reclamantei construită în anul 2007, situată în Mărgineni - Bacău, suma asigurată fiind 61670 euro, iar beneficiar H. SA, căreia i s-a cesionat indemnizaţia de asigurare, conform Poliţei ACL nr. x.

Din actele dosarului rezultă cu certitudine că, în perioada de valabilitate a asigurării din cauza a două inundaţii, imobilul asigurat a fost distrus aproape în totalitate, fiind ulterior demolat.

Evenimentul asigurat, potrivit definiţiilor din contractul de asigurare încheiat cu reclamanta, este consecinţa producerii riscurilor asigurate, evidenţiate în contractul de asigurare.

Prin contract, societatea-intimată şi-a asumat obligaţia de a acorda despăgubiri pentru daune produse de următoarele riscuri: fenomene naturale - inundaţii.

La data construcţiei imobilului şi la data asigurării acestuia zona nu era supusă regimului de restricţie temporară sau definitivă pentru risc de inundaţii.

Reclamanta nu a mai avut posibilitatea de a remedia distrugerile suferite, autoritatea publică locală oferind un alt teren pentru construcţia unui alt imobil.

Tribunalul a apreciat că reclamanta a suportat o dauna totală deoarece, zona devenind inundabilă datorită aceluiaşi eveniment asigurat, acestora li se refuza eliberarea autorizaţiei de construcţie fie şi pentru remedieri, oferindu-se de către aceeaşi autoritate publică locală un alt teren pentru construcţia unui alt imobil. Evenimentul asigurat a fost inundaţia, care s-a produs în 2 rânduri consecutive. Datorită aceluiaşi eveniment a fost colmatata albia râului Trebeş, modificându-se secţiunea de scurgere creând astfel o zonă inundabilă deşi la data încheierii contractului de asigurare zona nu era restricţionată pentru risc de inundaţii.

Dauna a fost considerată ca fiind totală nu pentru ca imobilul ar fi fost avariat de inundaţii într-o asemenea măsură încât repararea avariilor ar fi devenit imposibilă sau economicoasă, ci pentru faptul că zona unde este situat imobilul asigurat a devenit inundabilă, iar autorităţile publice refuză eliberarea unei autorizaţii de construcţie/reparaţie. Astfel, nu mai există posibilitatea aducerii imobilului la situaţia anterioară producerii evenimentului asigurat şi, în consecinţă, acesta nu mai poate fi utilizat conform destinaţiei sale, aşa încât dauna nu poate fi considerată decât totală şi nu parţială; de asemenea, cauza (inundaţia conjugată cu refuzul justificat al autorităţilor administrative) care a determinat această situaţie nu a fost inclusă printre cazurile de excludere prevăzute în contract, nefiind incidente dispoziţiile art. 42 lit. a) din Condiţiile de asigurare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC I. Bucureşti.

Prin Decizia nr. 149 din 13 februarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins apelul promovat de apelanta-pârâtă I. SA, ca nefondat.

În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut caracterul nefondat al primei critici faţă de faptul că tribunalul a dat o legală dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor.

Curtea a reţinut că reţinut că reclamanţii au calitate procesual activă cu luarea în considerare a următoarelor aspecte:

- cesionarul a dat accept reclamanţilor pentru încasarea despăgubirii;

- pornind de la faptul că prin contractul de asigurare s-a asigurat imobilul pentru suma de 61.670 Euro, ca act subsecvent creditului acordat reclamanţilor de intervenienta H. în sumă de 43.000 Eur, ţinând cont şi că prin cesionarea drepturilor la despăgubirea rezultând din poliţa amintită în favoarea intervenientei, aceasta dobândea dreptul la despăgubiri proporţional cu valoarea soldurilor creditelor, reclamanţii aveau calitatea de a pretinde despăgubiri de la asigurător pentru diferenţa dintre suma asigurată şi cea a soldului creditului (concluzie susţinută de art. 16 alin. (1), (2), (5) Legea 190/1999, forma în vigoare în august 2008 - " (1) În cazul ipotecării unei construcţii, împrumutatul va încheia un contract de asigurare acoperind toate riscurile aferente acesteia. Contractul de asigurare va fi încheiat şi reînnoit astfel încât să acopere întreaga durată de valabilitate a creditului.(2) Drepturile asiguratului derivând din contractul de asigurare prevăzut la alin. (1) vor fi cesionate în favoarea creditorului ipotecar pe toată perioada de valabilitate a contractului de credit ipotecar pentru investiţii imobiliare.(5) Despăgubirile încasate de creditorul ipotecar vor duce la stingerea creanţei în următoarea ordine: dobânzile scadente şi neachitate aferente capitalului împrumutat, suma ratelor de credit rămase de achitat, alte sume datorate de împrumutat creditorului ipotecar la data primirii despăgubirii, în baza contractului de credit.", coroborat cu voinţa părţilor reglementată în art. 1, 2 contract cesiune şi exprimată în cursul judecăţii, aceea de limitare valorică a cesiunii la obligaţiile contractului de credit), reclamanţii aveau calitatea de a pretinde despăgubiri de la asigurător pentru diferenţa dintre suma asigurată şi cea a soldului creditului;

- ulterior, până la promovarea acţiunii, achitându-se din credit atât ratele la scadenţă cât şi anticipat 6.500 EUR după prima inundaţie, iar ulterior la scadenţă încă 8 luni, reclamanţii au păstrat calitatea de a solicita despăgubiri, într-o sumă vădit mai mare decât cea iniţială, din 2008; cumulativ, urmare a împuternicirii dată pe parcursul judecăţii de către ... reclamanţilor de a obţine întreaga despăgubire cuvenită pentru stingerea creanţei din contractul de credit şi faţă de natura intervenţiei pe care au înţeles a o iniţia în cauză (în interes alăturat, nu propriu), de unde rezultă că aceştia au totalizat calitatea procesual activă de a pretinde despăgubirea integral;

- convenţia intervenită între reclamanţi şi intervenientă cu privire la dreptul la despăgubire cesionat, constituind legea părţilor şi necontravenind dispoziţiilor legale menţionate, este opozabilă terţilor, respectiv: pârâtei apelante, fiind obligată a o respecta, urmând a-şi executa obligaţiile faţă de partea îndreptăţită.

Tribunalul a observat că în contractul de asigurare (pct. 4.4.3) se acceptă de către apelanta asigurător ca plata despăgubirii să fie făcută la solicitarea asiguratului (reclamanţii de faţă) către beneficiar (intervenienta), făcându-se şi distincţie între suma asigurată, despăgubirea achitată şi continuarea asigurării pentru diferenţa asigurată (pct. 4.4.5).

A fost punctată şi inconsecvenţa apărării apelantei, care deşi a invocat lipsa calităţii procesual active a reclamanţilor, urmare a cesiunii poliţei, în dosarul de daună menţionează reclamanţii drept beneficiari şi, totodată, solicită respingerea acţiunii pe motiv că aceştia nu i-au înaintat nici o cerere de dezdăunare după inundaţia din iulie 2010.

Cu privire la cea de-a doua critică a apelantei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că interpretarea contractului de asigurare s-a efectuat de tribunal în limitele impuse de art. 977, 982 C. civ., în forma în vigoare la încheierea poliţei, după intenţia părţilor, nu după sensul literal al termenilor, şi unele prin altele, dându-li-se sensul ce rezultă din actul întreg.

Astfel, este real că nu este menţionat expres în contractul de asigurare, ca risc asigurat, încadrarea zonei unde era amplasat imobilul ca zonă inundabilă de către autorităţile locale, cu consecinţa refuzului emiterii autorizaţiei de reparaţie ori construcţie, însă, din coroborarea pct. 3.2 a 7-a liniuţă din contract - ce reglementează despăgubirea pentru inundaţii/viituri/aluviuni provenind din revărsarea apelor de suprafaţă - cu punctele 3.4 şi 4.1 - ce prevăd punctual situaţiile excluse de la asigurare -, rezultă că voinţa părţilor a fost în sensul că orice alte situaţii cauzate de riscul asigurat ori urmare a acestuia erau de asemenea acoperite de poliţa de asigurare.

Privitor la întinderea despăgubirii, faţă de imposibilitatea obiectivă şi peremptorie de reconstrucţie ori readucere a imobilului în starea iniţială asigurată pe acelaşi amplasament, instanţa de apel a concluzionat că paguba suferită este totală şi, implicit, că dreptul la despăgubire este integral pentru valoarea asigurată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC I., invocând faptul că decizia atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii

În motivarea recursului, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., se formulează două critici de nelegalitate.

Prima critică a recurentei - reclamante vizează faptul că instanţa de apel a extins sfera riscurilor asigurate la împrejurări care nu erau incluse în categoria riscurilor asigurate, extinzând înţelesul unor clauze dincolo de ceea ce acestea menţionează.

În concret, recurenta arată că declararea zonei în care este situat imobilul ca zonă nelocuibilă, în baza unei decizii administrative, nu este un risc asumat prin contractul de asigurare, în această situaţie răspunzătoare fiind Primăria care, prin declararea zonei nelocuibilă, trebuia să fie de drept obligată la despăgubirea proprietarilor cu valoarea bunului de care aceştia nu mai puteau beneficia.

Consideră recurenta că, procedând astfel, instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a clauzelor din contractul de asigurare.

Cea de-a doua critică vizează faptul că instanţa de apel, menţinând sentinţa instanţei de fond, a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, lipsind astfel de efecte juridice cesiunea intervenită între intimata-reclamantă şi SC H., aplicând greşit normele de drept material privind cesiunea de creanţă, în condiţiile în care, prin cesionarea poliţei, creditor al obligaţiei de executat este cel în favoarea căruia se cesionează poliţa, în speţă SC H., singura îndreptăţită să formuleze acţiunea.

De asemenea, se arată că cererea de intervenţie în interesul altuia este total neîntemeiată.

Recurenta - pârâtă solicită admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, pe fond, obligarea societăţii doar la plata sumei de 20.600,65 RON, potrivit condiţiilor de asigurare.

Intimata-reclamantă A., prin procurator B., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu menţinerea hotărârii instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Se impune examinarea cu prioritate a celui de-al doilea motiv de recurs, subsumat motivului de modificare reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., aplicabil în cauza dedusă judecăţii în raport cu data formulării cererii de chemare în judecată, privitor la nelegalitatea hotărârii instanţei de apel, care, menţinând sentinţa instanţei de fond, a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

Astfel, recurenta - pârâtă a invocat o greşită aplicare în cauză a normelor de drept material, având în vedere conţinutul contractului de asigurare dedus judecăţii şi cesiunea de creanţă atestată de acesta, susţinându-se de către recurentă că SC H. este singura îndreptăţită să formuleze cererea având ca obiect plata despăgubirilor.

Situaţia de fapt avută în vedere de ambele instanţe de fond la pronunţarea hotărârii relevă faptul că între reclamanta A., în calitate de contractant, şi pârâta I. SA, în calitate de asigurător, s-a încheiat, la data de 29 iunie 2010, pentru o perioada de 1 an, Contractul de asigurare complexa a locuinţei reclamantei construită în anul 2007, situată în Mărgineni - Bacău, suma asigurată fiind 61.670 euro, beneficiar al asigurării fiind indicată H. SA, căreia i s-a şi cesionat indemnizaţia de asigurare, conform Poliţei ACL nr. x.

În perioada de valabilitate a asigurării, din cauza a două inundaţii, imobilul asigurat mai sus menţionat a fost distrus aproape în totalitate, fiind ulterior demolat.

Analizând soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor de către Tribunalul Bacău, prin încheierea din data de 13 iunie 2016, instanţa de apel a complinit motivarea primei instanţe, care se limita să constate că reclamanţii au calitate procesuală activă întrucât intervenienta SC H. "a dat accept" reclamanţilor pentru încasarea despăgubirii, cu argumentul că cesionara SC H. a dobândit dreptul la despăgubiri proporţional cu valoarea soldurilor creditelor, ceea ce, coroborat cu împuternicirea dată în cursul judecăţii de către SC H. reclamanţilor, ar fi condus la "totalizarea calităţii procesuale active de a pretinde despăgubirea integral".

Înalta Curte constată, însă, că instanţa de apel nu a procedat la o examinare efectivă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, prin prisma dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 136/1995, în vigoare la data încheierii contractului de asigurare, raportate la calitatea părţilor din contract şi conţinutul concret al acestuia, respectiv din perspectiva efectelor contractului de asigurare dedus judecăţii şi a persoanelor îndreptăţite să obţină despăgubiri, şi nu a lămurit care este forma juridică prin care intervenienta SC H. ar fi împuternicit reclamanţii pentru încasarea despăgubirii.

Inexistenţa unei astfel de analize echivalează cu soluţionarea excepţiei în condiţiile unei nedepline lămuriri a situaţiei de fapt, ceea ce impune, având în vedere dispoziţiile art. 312 şi 314 din C. proc. civ., casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Având în vedere motivul de casare reţinut, se apreciază că nu se mai impune cercetarea primului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă I. SA, împotriva Deciziei nr. 149/2019 din 13 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2019.

Procesat de GGC - LM