Foreclosure of appeal erroneously declared despite suspension for CJEU preliminary reference on abusive mortgage clauses

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 13 octombrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA a solicitat instanţei să dispună:

1. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevăzute în art. 1 pct. 2 şi art. 8, pct. 1 din Contractul de credit bancar ipotecar nr. B0011848 din 3 iunie 2008 sau, în subsidiar, să se reţină incidenţa impreviziunii în executarea aceluiaşi contract şi, pe cale de consecinţă, să se dispună următoarele:

1.a) în principal obligarea pârâtei să convertească în RON împrumutul ce a format obiectul Contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 3 iunie 2008, precum şi toate accesoriile acestora, la cursul de schimb CHF/RON de la data acordării creditului respectiv 2,2789 RON/1 CHF (curs vânzare B. SA la data de 3 iunie 2008);

1.b) în subsidiar, să se dispună stabilizarea cursului de schimb valutar RON/CHF pentru calculul fiecărei rate succesive datorate conform contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 3 iunie 2008, la cursul de schimb RON/CHF de la data încheierii contractului, respectiv 2,2789 RON (curs vânzare B. SA la data de 03 iunie 2008) începând cu data scadenţei primei rate şi până la finalizarea raporturilor contractuale dintre părţi;

2. Obligarea pârâtei la calcularea ratelor aferente Contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 3 iunie 2008, în funcţie de valoarea CHF/RON de la momentul semnării contractului, respectiv 2,2789 RON (curs vânzare B. SA la data de 3 iunie 2008) şi emiterea unui nou grafic de rambursare până la sfârşitul perioadei contractate;

3. Obligarea pârâtei la restituirea sumelor achitate în plus în temeiul Contractului de credit bancar ipotecar nr. x din 3 iunie 2008, rezultate din diferenţele de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului de credit, respectiv 2,2789 RON (curs vânzare B. SA la data de 3 iunie 2008), sume la care să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de către pârâtă;

4. Constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute în art. 5 pct. 1 lit. a) din Contractul de credit bancar ipotecar nr. x din 3 iunie 2008 şi, pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a acestei clauze şi să fie obligată pârâta la restituirea comisionului de administrare în cuantum de 1180 CHF reţinut în mod abuziv de către pârâtă, aşa cum este stipulat la art. 2, pct. 1 din contractul de credit menţionat, precum şi la plata dobânzii legale cu privire la această sumă, de la data achitării acesteia (3 iunie 2008) şi până la restituirea efectivă şi integrală de către pârâtă; 5. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1349 din 3 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. SA

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2017, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către CJUE a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, prin care instanţa română a dispus, în temeiul art. 276 TFUE sesizarea CJUE cu o serie de întrebări preliminare privind interpretarea unor dispoziţii ale Directivei 93/13.

Prin Decizia civilă nr. 1174 din 22 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost constatat perimat apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1349 din 28 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în Dosarul nr. x/2015 în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. SA.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa repunerii pe rol a apelului şi soluţionarea acestuia.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susţine în ceea ce priveşte excepţia perimării cererii, că această situaţie nu este incidentă în prezenta cauză.

Aceasta deoarece, suspendarea judecării cauzei a fost dispusă de către instanţă din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., aşadar, nu a existat o cerere a vreuneia din părţi sau vreo învoială a părţilor pentru a solicita suspendarea judecării cauzei, motivul de suspendare fiind invocat de către Curte prin prisma importanţei pe care o avea hotărârea ce urma a fi pronunţată de către CJUE în cauza cu care fusese sesizată de către Curtea de Apel Oradea.

Pentru a putea fi luată în considerare o eventuală intervenţie a perimării în cauza de faţă, raportat la momentul la care a intervenit hotărârea CJUE asupra cauzei cu care a fost sesizată de către Curtea de Apel Oradea, ar trebui să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 415 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecata cauzei suspendate se reia în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene".

Aşadar, pentru a se relua judecata unei cauze după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este necesar ca suspendarea să fi intervenit în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., respectiv "în cazul în care instanţa formulează o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană".

Ori, în cauza de faţă, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei pe considerentul că "dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi"- art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Aceste prevederi legale trebuie privite şi analizate în mod obligatoriu, coroborat cu dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunţată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Raportat la considerentele invocate de Curte prin încheierea din data de 28 martie 2017, în care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, rezultă fără echivoc faptul că se are în vedere cauza cu nr. x/2014 aflată la data pronunţării încheierii, pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Conform datelor la care recurenta a avut acces, această cauză a fost soluţionată de către Curtea de Apel Oradea la 28 noiembrie 2017, rezultând astfel că la data prezentă nu este împlinit termenul de 6 luni prevăzut la art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, în cazul în care instanţa va aprecia că, în privinţa termenului de la care se putea dispune reluarea judecării cauzei de faţă, data de referinţă este data la care a fost pronunţată hotărârea preliminară a CJUE, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

În acest sens, instanţa urmează să observe că în cauza de faţă hotărârea preliminară a CJUE nu a fost comunicată părţilor din prezenta cauză, astfel că recurenta nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă în mod oficial de momentul apariţiei sau conţinutul acesteia.

Aşadar, nu se poate reţine existenţa unei culpe în conduita procesuală a recurentei atât timp cât aceasta nu a avut posibilitatea să ia cunoştinţă în mod oficial despre existenţa vreunei hotărâri pronunţate de către CJUE în cauza la care s-a făcut trimitere în prezenta cauză, nefiindu-i comunicată o astfel de hotărâre.

Pentru aceste considerente, recurenta solicită instanţei de recurs să constate că în cauză nu este incidentă vreo situaţie care ar atrage perimarea, cauza aflându-se în stare de suspendare ca urmare a încheierii pronunţate la data de 28 martie 2017, cursul perimării fiind suspendat, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca cercetarea judecătorească să fie reluată în condiţiile art. 415 alin. (4) C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 413 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata B. SA nu a depus întâmpinare în cauză.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 9 noiembrie 2018, părţile nedepunând punct de vedere.

Prin Încheierea din 28 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 1174 din 22 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi a acordat termen la data de 23 mai 2019, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul recurentei-reclamante A. este fondat şi va fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamanta A. susţine că excepţia perimării cererii de apel nu este incidentă în prezenta cauză, întrucât suspendarea judecării cauzei a fost dispusă de către instanţă din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a hotărârii ce se va pronunţa de către CJUE în cauza cu care fusese sesizată de către Curtea de Apel Oradea.

Astfel, pentru a putea interveni perimarea în cauza de faţă, raportat la momentul la care a intervenit hotărârea CJUE asupra cauzei cu care a fost sesizată de către Curtea de Apel Oradea, trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 415 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Judecata cauzei suspendate se reia în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene".

Din această perspectivă se constată că recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., raportat la art. 416 alin. (1) din acelaşi cod, fiind dispusă în mod greşit constatarea perimării cauzei.

Această susţinere a recurentei este întemeiată, având în vedere că instanţa de apel a aplicat prevederile art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi", în timp ce dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care au condus la constatarea perimării apelului au fost în mod eronat aplicate, acestea nefiind incidente în cauza de faţă.

Prin Încheierea de şedinţă din 28 martie 2017, judecata cauzei în apel a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de către CJUE a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014, prin care instanţa română a dispus în temeiul art. 276 TFUE sesizarea CJUE cu o serie de întrebări preliminare privind interpretarea unor dispoziţii ale Directivei 93/13.

În acest context, reluarea judecăţii putea avea loc după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; de la data pronunţării, hotărârea Curţii fiind definitivă şi disponibilă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

În speţă, instanţa de apel a reţinut că la data de 20 septembrie 2017 a fost pronunţată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene hotărârea în procedura Andriciuc şi alţii împotriva B. SA (cauza C - 186/16), având ca obiect cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2014.

În raport de această situaţie, se constată că în mod greşit a reţinut instanţa de apel faptul că de la data amintită nu a mai fost îndeplinit din culpa părţilor nici un act de procedură, cauza rămânând în nelucrare mai mult de şase luni, fiind astfel îndeplinite prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pentru constatarea perimării apelului.

Prin sancţiunea procedurală adoptată de instanţa de apel, de constatare a perimării judecăţii cauzei s-au încălcat dispoziţiile constituţionale care prevăd liberul acces la justiţie şi garantarea dreptului la apărare, precum şi cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, în condiţiile în care asupra oportunităţii şi necesităţii suspendării cauzei a apreciat în mod unilateral instanţa judecătorească prin raportare la prevederile art. 413 C. proc. civ.

Corelativ, instanţei de apel îi revenea obligaţia de a verifica dacă mai subzistau motivele suspendării cauzei, avute în vedere prin încheierea de şedinţă din 28 martie 2017.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A., cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva Deciziei civile nr. 1174 din 22 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. SA.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2019.

Procesat de GGC - LM