Unconstitutionality exception inadmissible for requesting statutory amendment rather than challenging validity of Criminal Procedure Code and Labor Code provisions

Asupra cererii de recurs de faţă

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x din 12 iulie 2018, contestatoarea A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 441 din 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Iaşi.

Prin Decizia nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale au fost respinse, ca inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 169 alin. (1) C. muncii, invocate de contestatoarea A. A fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 441 din 21 iunie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi. A fost obligată contestatoarea să plătească intimatului suma de 800 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:

În cadrul contestaţiei, contestatoarea a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 453 alin. (1) noul C. proc. civ., susţinând că, în baza acestui text legal, instanţele de judecată au obligat-o la plata unor cheltuieli fără nici o legătură cu raportul litigios ori cu activitatea juridică, respectiv în baza art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 22/2002, care priveşte executarea în 6 luni a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice debitoare stabilite prin titluri executorii.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

În speţă, însă, contestatoarea nu a criticat dispoziţii din legile în vigoare, pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituţionale, ci, dimpotrivă, a solicitat completarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. cu menţiunea "cheltuielile de judecată să facă referire numai la activitatea juridică şi nu la activităţi străine obiectului cauzei" şi a art. 169 alin. (1) C. muncii cu menţiunea "actualizarea drepturilor salariale este un drept al angajatului şi nu poate fi reţinută de angajator".

Or, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului. (2) Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei. (3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

În atare condiţii, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 169 alin. (1) C. muncii, invocate de contestatoarea A., au fost respinse ca inadmisibile, pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 29 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Împotriva Deciziei nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a formulat recurs A.

Intimata CRTS - Centrul Regional de Transfuzie Iaşi a formulat întâmpinare prin excepţia nulităţii recursului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că nu se poate dispune respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate decât dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992 or, în cauză, sunt îndeplinite aceste condiţii.

Recurenta susţine că a invocat neconstituţionalitatea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. întrucât întregul ciclu procesual începând de la Dosarul nr. x/2017 şi continuând cu Dosarul nr. x/2018 stă sub semnul neconstituţionalităţii acestui text de lege privind eroarea materială care a condus la soluţii greşite în dosare. Prin interpretarea eronată a art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. instanţele au creat neconstituţionalitatea acestui articol, neconstituţionalitatea care, nu poate fi înlăturată decât prin a se face cunoscută situaţia Curţii Constituţionale. Arată recurenta că a rămas vitregită de o sumă considerabilă de bani urmare a unui cumul de soluţii greşite în întregul ciclu procesual începând de la Dosarul nr. x/2017 şi continuând cu Dosarul nr. x/2018.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, o va respinge ca neîntemeiată având în vedere că criticile formulate pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale recurenta a invocat neconstituţionalitatea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Instanţa de apel a apreciat că, contestatoarea nu a criticat dispoziţii din legile în vigoare, pentru neconformitatea acestora cu prevederile constituţionale, ci, dimpotrivă, a solicitat completarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Înalta Curte reţine că sesizarea Curţii Constituţionale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanţa efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, în funcţie de care admite sau respinge cererea de sesizare.

Instanţa nu are atribuţii de jurisdicţie constituţională, aşa încât verificarea condiţiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu Constituţia şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional, instanţa verificând numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sunt prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Înalta Curte, analizând cuprinsul cererii de sesizare, constată că recurenta nu a invocat motive de neconstituţionalitate ci critici asupra modului de aplicare a legii, respectiv că a fost nelegal obligată la plata cheltuielilor de judecată, aşadar, aspecte care exced controlului de neconstituţionalitate.

Cum recurenta nu a invocat critici de neconstituţionalitate care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile de inadmisibilitate menţionate mai sus, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, motiv pentru Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Având în vedere că prin încheierea de şedinţă din data de 4 aprilie 2019 s-a constatat că recurenta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 Înalta Curte va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, depusă de recurentă, ca nedatorată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimată.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 495/2018 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, depusă de recurentă, ca nedatorată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 mai 2019.

Procesat de GGC - LM