Competence to remove or reduce late-payment penalties: court of enforcement vs. debtor's domicile under Article 906(5) Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 15.01.2018, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., înlăturarea penalităţilor stabilite prin Sentinţa civilă nr. 14013/13.12.2017 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. x/2017 În subsidiar, contestatoarea a solicitat reducerea acestei penalităţi pentru intervalul în care se poate constata neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 7069/07.07.2015.

În drept au fost invocate prevederile art. 715 şi urm. C. proc. civ., art. 906 şi art. 913 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 7030 din data de 05.06.2018, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia se introduce la instanţa de executare" iar conform art. 651 din acelaşi cod instanţa de executare este definită ca fiind "(...) judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

S-a reţinut că, în cauză, din cuprinsul actelor de executare din dosarul de executare nr. 176/2017 ce priveşte titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 7069/07.12.2015, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2015, rezultă că domiciliul debitoarei se afla, la data de 22.02.2017 în Cluj-Napoca, Ale. Bâlea, nr. 9G, devenind astfel incidentă prima teză a dispoziţiilor anterior citate în stabilirea instanţei de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul debitorului la momentul sesizării executorului judecătoresc - în speţă Judecătoria Cluj-Napoca.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa nr. 7100 din 30.10.2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti. Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut că potrivit normei de competenţă teritorială absolută prevăzută de art. 114 alin. (1) coroborat cu art. 651 C. proc. civ., contestaţia la executare se soluţionează de judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

S-a reţinut că potrivit istoricului locativ al contestatoarei-debitoare, la data formulării cereri de executare silită - 27.03.2017 - aceasta avea reşedinţa în municipiul Bucureşti, aflat în raza de competenţă a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

În concluzie, s-a reţinut că, întrucât la data formulării cererii de executare silită, debitoarea domicilia în fapt în Bucureşti, iar nu în Cluj-Napoca, în mod corect contestaţia la executare a fost adresată Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, instanţă care a şi aplicat, de altfel, penalităţile ce se solicită a fi înlăturate în cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 14013 din data de 13.12.2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea formulată de creditorul B., în contradictoriu cu debitoarea A., şi a dispus obligarea debitoarei la plata unor penalităţi de 100 RON pe zi de întârziere în favoarea creditorului B., până la respectarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 7069, pronunţată la data de 07.07.2015, în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La data de 15.01.2018, debitoarea A. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei nr. 14013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 13.12.2017, solicitând, în temeiul art. 906 alin. (5) C. proc. civ., în principal, înlăturarea penalităţilor stabilite prin sentinţa menţionată, iar, în subsidiar, reducerea acestor penalităţi pentru intervalul în care se poate constata neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 7069/07.07.2015.

Art. 906 alin. (1) C. proc. civ. stipulează următoarele:

"(1) Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorul nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare.

(2) Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 RON la 1.000 RON, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

(3) Atunci când obligaţia are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanţă între 0,1% şi 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligaţiei.

(4) Dacă, în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor".

Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 906 alin. (5) din C. proc. civ., penalitatea va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestaţiei la executare, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Din dispoziţiile legale sus menţionate rezultă că instanţa competentă să stabilească atât cuantumul penalităţilor, cât şi să dispună înlăturarea sau reducerea acestora este instanţa de executare.

Cum, în cauză, instanţa care a pronunţat Sentinţa civilă nr. 14013/13.12.2017 prin care debitoarea A. a fost obligată la plata penalităţilor de 100 RON pe zi de întârziere, în favoarea creditorului B., este Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, tot această instanţă este competentă să dispună şi înlăturarea sau reducerea acestor penalităţi, în condiţiile art. 906 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 906 alin. (5) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV