Territorial jurisdiction for enforcement objections: debitor’s seat versus enforcement authorization issuing court

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu-Mare la data de 03.01.2018, contestatoarea Administraţia Naţionala "Apele Romane" Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2017 şi obligarea intimatului creditor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 1790 din 9 mai 2018, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluţiei de declinare, instanţa a reţinut că în procedura specială a contestaţiei la executare, regula aplicabilă în materia competenţei este o regulă derogatorie de la dreptul comun, fiind reglementată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în conformitate cu care instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", calitatea procesuală pasivă în cadrul judecăţii desfăşurate în Dosarul nr. x/2015, aparţine Administraţiei Bazinale de Apă Someş - Tisa, ca structură cu personalitate juridică aflată în subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române".

S-a reţinut că împrejurarea că în cauză actele de procedură au fost efectuate la sediul Sistemului de Gospodărire a Apelor Satu Mare, reprezintă o chestiune care ţine de administrarea acelei cauzei şi care este permisă de dispoziţiile procedurale, câtă vreme debitoarea a achiesat la aceasta. Cu toate acestea, îndeplinirea procedurilor de judecată prin intermediul unei structuri locale a Administraţiei, fără personalitate juridică şi, implicit, fără patrimoniu propriu, ori atribuţii în materia gestionării banilor publici, nu determină dobândirea de către această entitate a calităţii de debitor al obligaţiei, câtă vreme aceasta nu deţine atribuţii proprii care să îi permită executarea obligaţiilor născute din titlul executoriu ce face obiectul analizei, obligaţii care vizează - în calitate de debitoare - Administraţia Bazinală "Someş - Tisa", în structura căreia Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare reprezintă a unitate fără personalitate juridică.

S-a mai reţinut că împrejurarea potrivit căreia încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată de către Judecătoria Satu Mare nu poate constitui un argument pentru reţinerea competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare de către această instanţă, câtă vreme potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ. "după începerea executării silite, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condiţiilor legale".

Or, această anulare poate viza inclusiv aspecte legate de încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă, iar calea prin care un astfel de aspect trebuie adus în discuţie este contestaţia la executare, care urmează a fi soluţionată de către instanţa de executare competentă potrivit art. 651 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentinţa nr. 6950 din 25 octombrie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

S-a reţinut că din analiza prevederilor legale menţionate aspectele referitoare la necompetenţa instanţei nu pot fi invocate decât la primul termen de judecată şi, doar în mod excepţional, dacă pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri sau probe suplimentare, acest aspect va fi pus în discuţia părţilor, fiind acordat un singur termen în acest sens. Însă, în măsura în care la primul termen de judecată nici părţile, nici instanţa, din oficiu, nu au invocat excepţia de necompetenţă, competenţa instanţei iniţial sesizate se consolidează cu efecte retroactive.

Instanţa a reţinut că la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa Judecătoriei Satu Mare, respectiv 28.03.2018, s-a amânat soluţionarea cererii pentru a se solicita contestatoarei să precizeze dacă a formulat contestaţia la executare în nume propriu sau în reprezentarea Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, pentru ca la următorul termen de judecată din 9 mai 2018, instanţa să invoce, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

S-a mai reţinut că, deşi prin hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, judecătorul a apreciat că a invocat excepţia necompetenţei teritoriale cu respectarea dispoziţiilor art. 131 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., făcând referiri că ar fi fost nevoie de verificări pentru stabilirea competenţei, din cuprinsul încheierii şedinţei publice de la primul termen de judecată nu rezultă că acesta nu a pus în discuţie competenţa şi nici nu a arătat că din dosar nu rezultă suficiente elemente pentru a stabili competenţa.

Analizând conflictul negativ de competenţă în condiţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, este contestaţia la executare prin care contestatoarea Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de Gospodărire a Apelor Satu Mare, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva sa - în calitate de debitoare - în dosarul de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B..

Executarea silită în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJ B. a fost demarată în temeiul titlului executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 135/LMA/02.03.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, rămasa definitivă prin Decizia nr. 618/2016 a Curţii de Apel Oradea, prin care Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 8 % din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

Se reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 135/LMA/2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Satu Mare.

Se constată că, prin titlul executoriu pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a fost obligată să plătească reclamantului un spor de fidelitate în procent de 8% din salariul de bază începând cu data de 01.08.2015 până la zi, actualizată la data plăţii efective, precum şi cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reţine că, în cauza ce a format obiect al dosarului nr. x/2015, Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare a avut calitatea de pârâtă, fiind persoana obligată în raportul juridic de drept substanţial, raport de muncă, obligaţia ce face obiectul executării silite fiind născută ca efect al anulării măsurii de modificare unilaterală - din partea pârâtei, intimată în prezentul dosar, a contractului individual de muncă privind suspendarea acordării sporului de fidelitate.

De altfel, toate actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. x/2017 al BEJ B., au fost efectuate împotriva acestei debitoare, căreia i-au fost comunicate actele de executare silită efectuate, iar în cadrul contestaţiei la executare nu se poate schimba debitorul menţionat în titlul executoriu.

În consecinţă, având în vedere şi faptul că prin Sentinţa civilă nr. 135/LMA/.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Satu Mare, s-a dispus obligarea pârâtei debitoare Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare, la rândul său, cererea de încuviinţare a executării silite, în mod firesc priveşte aceeaşi debitoare - Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Someş - Tisa - Sistemul de gospodărire a Apelor Satu Mare Mare, cu sediul în Satu Mare.

În plus, se observă că încuviinţarea executării silite dispuse în cauză prin încheierea nr. 3441 din 16.11.2017 a fost pronunţată de Judecătoria Satu Mare, instanţă care, în temeiul obligaţiei legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competenţe şi a constatat la primul termen de judecată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cererea.

Este adevărat că, potrivit art. 712 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de încuviinţare a executării silite, pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată pe calea contestaţiei la executare, în cadrul căreia se poate invoca nulitatea acestei încheieri pentru încălcarea normei de competenţă prevăzută de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., însă în cauza de faţă, prin contestaţia la executare, debitoarea nu a invocat acest aspect.

Având în vedere considerentele prezentate, precum şi faptul că sediul debitoarei se află în Satu Mare, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata că revine Judecătoriei Satu Mare competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, ca instanţa în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV