Father's custody modification claim assigned to Ploiești Court on minor's judicially fixed domicile.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, sub nr. x/2017 din data de 31 august 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună modificarea măsurii încredinţării minorului C., către pârâtă, măsură dispusă de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2015 şi să se acorde exerciţiul autorităţii părinteşti ambilor părinţi cu privire la minor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 403 din C. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 917 din 13 aprilie 2018, Judecătoria Alexandria a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Alexandria a reţinut următoarele:

Potrivit art. 114 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine instanţei de la domiciliul sau reşedinţa minorului.

Deşi prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că minorul se află la domiciliul său în com. D., jud. Teleorman, din întâmpinarea depusă de pârâtă prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale reiese că minorul locuieşte în com. E., jud. Prahova. Faptul că minorul locuieşte în prezent în com. E., jud. Prahova reiese din dovada nr. 1688 din 06.03.2017, Sentinţa civilă nr. 1585/2016 şi din anchetele sociale de la filele x şi y.

În aceste condiţii, Judecătoria Alexandria, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a admis excepţia necompetenţei invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Ploieşti şi a trimis dosarul acestei instanţe.

Astfel învestită, Judecătoria Ploieşti, prin Sentinţa civilă nr. 7394 din 12 octombrie 2018, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a prezentei cereri revine instanţei de la reşedinţa persoanei ocrotite, respectiv a minorului C..

Potrivit informaţiilor comunicate în scris de către Primăria comunei D., conform înscrisului de la fila x verso, minorul locuieşte în mod statornic în comuna D., judeţul Teleorman.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus menţionate, respectiv art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Ploieşti a apreciat întemeiată excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, în circumscripţia căreia se află localitatea D.

Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 2 noiembrie 2018, fiind fixat termen pentru soluţionare la 23 noiembrie 2018.

Înalta Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, pentru considerentele care succed:

În cauză, prin acţiunea civilă formulată, reclamantul a solicitat să se dispună modificarea măsurii încredinţării minorului C., către pârâtă, măsură dispusă de Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. x/2015 şi să se acorde exerciţiul autorităţii părinteşti ambilor părinţi cu privire la minor, în temeiul art. 403 C. civ.

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competenţă intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele ce şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cererii de stabilire domiciliu minor.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 17.01.2018.

În situaţia de faţă, prin Sentinţa civilă nr. 221/16.01.2015 pronunţată de Judecătoria Alexandria în Dosar nr. x/2014 (rămasă definitivă, prin neapelare, dos. Judecătoria Alexandria) locuinţa minorului C., născut la data de 23.06.2006, a fost stabilită la domiciliul tatălui, situat în comuna D., jud. Teleorman.

Ulterior, prin Sentinţa civilă nr. 1585/17.02.2016 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în Dosar nr. x/2015 (rămasă definitivă, prin neapelare) locuinţa minorului C., născut la data de 23.06.2006, a fost stabilită la domiciliul mamei, situat în comuna E., jud. Prahova.

Prin urmare, locuinţa minorului este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, la domiciliul mamei, care se află în comuna E., jud. Prahova, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Prahova, astfel că minorul, în calitate de persoană ocrotită îşi are domiciliul stabilit la domiciliul mamei.

Faptul că, potrivit informaţiilor comunicate de către funcţionarii din cadrul Primăriei comunei D. ar rezulta că minorul locuieşte în mod statornic în comuna D., jud. Teleorman, nu poate semnifica schimbarea locuinţei minorului, câtă vreme nu a existat un acord al părinţilor în acest sens şi nicio încuviinţare a vreunei instanţe.

În consecinţă, în speţă, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condiţiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit la mamă, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinţi implică şi stabilirea locuinţei copilului.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale citate anterior, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mama sa, B., iar, domiciliul acesteia este situat în comuna E., jud. Prahova, în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV