Territorial Competence Conflict: Strict Legal Domicile Requirement Over Factual Residency in Actions Against Public Institutions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 05.09.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a solicitat, în principal, obligarea pârâţilor Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie să înceteze prelucrarea datelor sale personale şi ingerinţele din viaţa sa privată prin modalităţile stabilite în protocolul încheiat între cele două instituţii şi să-i comunice măsurile prin care să facă imposibil accesul la datele sale personale deţinute de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin intermediul aplicaţiei informatice ce face obiectul protocolului. În subsidiar, a invocat nulitatea relativă a "Protocolului de colaborare între Direcţia Naţională Anticorupţie şi Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară", înregistrat sub nr. x/20.01.2014 la pârâta Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi sub nr. x/2013 la Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin Sentinţa civilă nr. 240/15.01.2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că în cazul acţiunilor personale îndreptate împotriva unor instituţii publice devin incidente în materia competenţei teritoriale a instanţelor de judecată prevederile art. 111 C. proc. civ. potrivit cărora competentă aparţine judecătoria de la sediul pârâtului sau de la sediul reclamantului.

S-a reţinut că se impune stabilirea competenţei teritoriale în judecarea cauzei la instanţa de la domiciliul reclamantului, astfel cum acesta şi-a manifestat voinţa şi nu la una dintre pârâte, însă domiciliu trebuie să fie determinat potrivit legii de procedură în vigoare.

Instanţa a reţinut că potrivit fişei Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei şi Administrarea Bazelor de Date depusă la dosarul cauzei, din oficiu, şi declaraţiei reclamantului dată în faţa instanţei, domiciliul acestuia este în municipiul Piteşti.

Conform art. 86, 89 şi 91 C. civ., dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, ca urmare a declaraţiilor făcute la organele administrative competente, iar schimbarea domiciliului ca locuinţă principală în alte condiţii decât cele arătate în textul legal nu va putea fi opusă unor terţi.

Instanţa a mai reţinut că potrivit legii procesuale nu se pot aplica interpretări în sensul celor invocate de reclamant în ceea ce priveşte noţiunea de domiciliu, întrucât în caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care părţile, prin simple declaraţii, pot să îşi aleagă instanţa care să judece cauzele cu ignorarea normelor legale imperative.

Judecătoria Piteşti, prin Sentinţa nr. 5957 din 5 iulie 2018, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

Instanţa a reţinut că pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, cum este cazul în speţă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, în cauză, opţiunea reclamantului a fost în sensul soluţionării cauzei de către instanţa de la domiciliul pârâtelor situat în municipiul Bucureşti.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Aşa cum au reţinut ambele instanţe, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public, cum este cazul de faţă, pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului.

Textul legal menţionat prevede un caz de competenţă teritorială alternativă în care interesul ocrotit prin această normă aparţine reclamantului şi îi acordă acestuia dreptul de a decide care va fi instanţa sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanţe deopotrivă competente teritorial.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, reclamantul şi-a manifestat voinţa ca acţiunea să fie judecată de instanţa de la domiciliul său şi nu de la cel al pârâtelor.

Este însă de reţinut că domiciliul trebuie să fie determinat potrivit dispoziţiilor legale.

Noţiunea de domiciliu este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

De asemenea, art. 89 din acelaşi cod prevede că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.

(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală.

(3) Dovada intenţiei rezultă din declaraţiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaraţii, din orice alte împrejurări de fapt.".

În cuprinsul dispoziţiilor art. 87 C. civ. legiuitorul a folosit termenul de "declarare", iar în cuprinsul dispoziţiilor art. 89 C. civ., când s-a referit la stabilirea sau schimbarea domiciliului a folosit expresia "cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală".

Reiese deci, că noţiunea de domiciliu este legată de existenţa intenţiei manifestate de o persoane în sensul de a-şi stabili locuinţa principală într-un anumit loc.

În cauză, din înscrisurile aflate la dosar - fişa de evidenţă a Direcţiei pentru Evidenţa Populaţiei şi Administrarea Bazelor de Date - şi potrivit declaraţiei reclamantului consemnată în încheierea de la termenul din 8 ianuarie 2018 a Judecătoriei Sectorului 5, rezultă că domiciliul reclamantului este în municipiul Piteşti.

Susţinerile reclamantului în sensul că deşi potrivit cărţii de identitate domiciliul său este în localitatea Piteşti, dar că în fapt locuieşte în Bucureşti, str. x nu prezintă relevanţă juridică în stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza, întrucât dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, ca urmare a declaraţiilor făcute la organele administrative competente.

Se reţine că potrivit dispoziţiilor legale schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenţia de a avea acolo locuinţa principală, or, în cauză, reclamantul nu a făcut dovada că a îndeplinit formalităţile legale pentru stabilirea locuinţei principale în municipiul Bucureşti, iar simpla declaraţie că locuieşte într-un anumit loc nu poate produce efecte juridice în stabilirea competenţei teritoriale în favoarea unei anumite instanţe.

În caz contrar, s-ar ajunge în situaţia în care prin simple declaraţii părţile ar putea să-şi aleagă instanţa care să judece litigiul.

De asemenea, nici locul unde reclamantul şi-a ales domiciliul nu este relevant şi nu poate atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 5, având în vedere că unicul scop al alegerii de domiciliu este acela al comunicării actelor de procedură.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 111 şi ale art. 116 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV