Exclusion of cassation appeal in property restitution cases under Law 165/2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 06.02.2017, sub nr. x/2017, contestatoarea A. Târgu Mureş, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, a formulat plângere împotriva deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de ANRP Bucureşti - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu privire la Dosarul nr. x/2011, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de ANRP - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu cheltuieli de judecată.

Temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispoziţiile art. 205 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 165/2013.

Prin precizarea de acţiune depusă la dosar, reclamanta a indicat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 649 din 12 mai 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins contestaţia în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins contestaţia formulată de contestatoarea A. Târgu Mureş în contradictoriu cu intimata Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea A. Târgu Mureş.

Prin Decizia civilă nr. 49A din 10 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul exercitat în cauză.

Împotriva acestei ultime hotărâri, contestatoarea a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, iar, în rejudecare, să se dispună anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 8 mai 2018.

La data de 30 august 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 6 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, contestatoarea a depus punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil, întrucât acţiunea promovată este una evaluabilă în bani, fiind incidente în acest caz dispoziţiile cuprinse în Decizia nr. 369/30.05. 2017 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv din art. VIII alin. (2) a Legii nr. 2/2013.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 noiembrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ce a constituit temeiul juridic al acţiunii contestatoarei, stipulează:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, aşadar, din interpretarea sistematică a textelor de lege evocate anterior, că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013, este apelul.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie plângerea contestatoarei A. Târgu Mureş, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, în sensul de a se dispune anularea deciziei de invalidare nr. 11989/27.10.2016, emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, astfel că, prin raportare la dispoziţiile art. 35 ale Legii nr. 165/2013, enunţate anterior, Decizia civilă nr. 49A din data de 10 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată nu este susceptibilă de recurs, o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. care are suprimată calea de atac a recursului.

Nu pot fi reţinute argumentele invocate de contestatoare în punctul de vedere depus la raport, în sensul admisibilităţii recursului pe considerentul că acţiunea promovată are un caracter patrimonial, care îi deschide calea la recurs potrivit celor stipulate în Decizia nr. 369/30.05.2017, pronunţată de Curtea Constituţională, cu privire cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, la care se referă alin. (2) al art. VIII din Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte constată că, prin raportare la conţinutul cererii de chemare în judecată şi la temeiul juridic invocat, acţiunea contestatoarei este supusă prevederilor speciale ale Legii nr. 165/2013, neputând fi calificată drept una evaluabilă în bani, de natură să atragă incidenţa dispoziţiilor Deciziei nr. 369/2017 a Curţii Constituţionale.

Aşa fiind, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat de reclamanta A. Târgu Mureş împotriva Deciziei civile nr. 49A din 10 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. Târgu Mureş împotriva Deciziei civile nr. 49A din 10 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV