Appellate Recusal Deadline and Failure to Meet Substantive Motive Requirements for Legal Appeal

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin încheierea din 14 februarie 2019 a respins, ca tardivă, cererea de recuzare, formulată de recurenţii A. şi B. împotriva membrilor completului R1 - constituit din judecătorii C., D. şi E.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că dosarul nr. x/2015/a2, având ca obiect cererea de recurs formulată de A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 1131 din 12 aprilie 2018 şi a încheierii de şedinţă din 5 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, intimaţi fiind F. - Sucursala Iaşi, F. şi expert judiciar G., a fost reţinut în pronunţare de către Curtea de Apel Iaşi, la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 22 ianuarie 2019, dată la care dosarul a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 23 de către completul de judecată Civil - Recurs - R1, format din judecătorii D., E. şi C.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., "judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri".

În conformitate cu prevederile art. 394 alin. (3) C. proc. civ., "După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă".

Astfel, deşi recurentul A. a fost prezent personal la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, când litigiul a fost reţinut în pronunţare, a formulat cererea de recuzare la 30 ianuarie 2019, dată la care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, aşadar după soluţionarea cauzei.

S-a mai reţinut că aspectele invocate de către recurenţi nu sunt de natură a conduce la existenţa motivelor de incompatibilitate prevăzute pe dispoziţiile art. 41 şi art. 42 alin. (13) C. proc. civ., raportat la împrejurarea că cererea de recuzare a fost formulată după soluţionarea litigiului.

2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs B. şi A., înregistrat la Curtea de Apel Iaşi la 27 februarie 2019.

Au arătat, în esenţă, că pe 15 ianuarie 2019, recurentul prezent la termen, A. nu a fost lăsat să vorbească despre dosar, fiind întrebat doar dacă este de acord cu excepţiile şi fiind încunoştiinţat că procesul va continua pe 22 ianuarie 2019, însă la respectiva dată s-a pronunţat Decizia nr. 23/2019 fără a mai fi şedinţă publică.

Au precizat că pe 22 ianuarie 2019 au formulat cerere de recuzare, înregistrată la 30 ianuarie 2019, oricum înainte de a primi motivările hotărârilor de la termenele din 4 decembrie 2018, 15 ianuarie 2019 şi 22 ianuarie 2019.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., după efectuarea formalităţilor de comunicare, la 19 iunie 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care a fost analizat în complet de filtru la 20 iunie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia părţilor pentru depunerea punctelor de vedere şi s-a acordat termen la 18 septembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părţi, în vederea soluţionării căii de atac.

La 5 iulie 2019, s-a înregistrat punctul de vedere al expertului tehnic judiciar G., prin care a arătat că recursul este inadmisibil şi nefondat, tardiv şi nul absolut, iar pe fondul cauzei, a precizat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

La aceeaşi dată, 5 iulie 2019, a fost înregistrat şi înscrisul depus de recurenţi intitulat "memoriul de recurs" prin care s-a prezentat punctul de vedere faţă de raportul de admisibilitate, reluându-se susţinerile referitoare la faptul că la 22 ianuarie 2019, când s-a amânat pronunţarea, continuarea procesului nu a avut loc în şedinţă publică şi au solicitat a se verifica acest aspect. Au arătat astfel că nu au mai avut posibilitatea de a discuta despre dosar şi că în acelaşi mod s-a procedat şi la Tribunalul Iaşi.

Au mai susţinut că recursul a fost declarat în termen, decizia pronunţată în recurs nefiindu-le comunicată şi că este motivat potrivit art. 488 C. proc. civ.

La 11 septembrie 2019, recurenţii au depus completări la memoriul de recurs prin care s-au referit la procedura de executare silită imobiliară efectuată de instanţele fondului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În cauză, Decizia civilă nr. 23/2019 a Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a constatat nul recursul declarat de A. şi B. în dosarul nr. x/2015 este definitivă, în considerarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Referitor la termenul de declarare a căii extraordinare de atac, se constată că Decizia nr. 23/2019 a fost comunicată recurentei B. la 15 februarie 2019, potrivit dovezii existente la dosarului Curţii de Apel Iaşi.

Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi la 27 februarie 2019, se reţine ca fiind declarat în afara termenului prevăzut de 53 alin. (1) C. proc. civ., termen calculat potrivit art. 181 din cod şi care se împlinea la 21 februarie 2019.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Nu pot fi reţinute susţinerile recurenţilor referitoare la necomunicarea Deciziei nr. 23/2019, în raport de dovada de înmânare a acesteia existentă la dosar.

Pentru cele ce preced, reţinând sancţiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exerciţiul căii extraordinare de atac), recursul declarat de B. va fi respins ca tardiv declarat.

Se observă că decizia pronunţată în recurs nu a fost comunicată şi recurentului A., după cum rezultă din menţiunea efectuată pe ultima pagină a deciziei referitoare la numărul de comunicări, corespunzător dovezilor existente, astfel încât, faţă de acesta, termenul de declarare a recursului nu a început să curgă, recursul fiind promovat în termen.

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că «recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)», care se referă la motivele de ordine publică.

Or, în speţă, verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenţii fiind nemulţumiţi, în esenţă, de faptul că Decizia nr. 23 a fost pronunţată de către curtea de apel în lipsa lor, în condiţiile în care pronunţarea a fost amânată de la 15 ianuarie 2019.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei.

Ca atare, motivele de recurs ridică o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Nu pot fi primite susţinerile recurenţilor legate de faptul că pentru termenul din 22 ianuarie 2019 nu au fost citaţi, în condiţiile în care pronunţarea a fost amânată pentru această dată de la 15 ianuarie 2019, pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise.

Astfel, dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea din 15 ianuarie 2019, iar pronunţarea s-a amânat potrivit art. 396 C. proc. civ., deliberarea în raport de prevederile art. 395 din cod nepresupunând citarea şi prezenţa părţilor.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de B. împotriva încheierii din 14 februarie 2019 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Anulează recursul declarat de A. împotriva aceleiaşi hotărâri.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL