Jurisdiction conflict resolved: divorce court retains provisional residence order claim over general guardianship rule.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti la data de 25 februarie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se hotărască stabilirea domiciliului copilului minor, C. la reclamantă, acesta fiind şi ultimul domiciliu comun al soţilor.

Prin Sentinţa nr. 2868 din 7 martie 2019, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

A constatat, în esenţă, prin prisma dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ., text de lege considerat incident cererii deduse judecăţii, că aparţine competenţa soluţionării cauzei instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul persoana ocrotită.

Prin Sentinţa nr. 3031 din 9 mai 2019, Judecătoria Brăila, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect ordonanţă preşedinţială stabilire domiciliu minor, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti. A constatat ivit conflict negativ de competenţă între cele două instanţe. A dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, că în procedura divorţului, măsurile privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obişnuit ar intra în competenţa instanţei de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 920 din cod, care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate faţă de art. 114.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat, prin ordonanţă preşedinţială, stabilirea domiciliului copilului minor la mama sa.

Pornind de la prevederile art. 998 C. proc. civ., se observă că acest text de lege stipulează în sensul introducerii cererii de ordonanţă preşedinţială la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

Se reţine că instanţa competentă în materie de divorţ este reglementată prin art. 915 alin. (1) C. proc. civ. care prevede:

"Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

În ceea ce priveşte cererile accesorii şi incidentale în această materie, art. 919 C. proc. civ. stipulează în sensul că instanţa de divorţ se pronunţă, la cerere, şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta, iar în situaţia în care soţii au copii minori născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei sau adoptaţi, se va pronunţa asupra acestor aspecte chiar dacă nu au fost solicitate prin cererea de divorţ.

Totodată, art. 920 C. proc. civ. instituie posibilitatea ca instanţa, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, să poată lua măsuri provizorii, inclusiv cu privire la stabilirea locuinţei copiilor minori.

Or, în cauză, în raport de competenţa teritorială astfel reglementată în materie, se constată că pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti este înregistrat dosarul nr. x/2018 având ca obiect procesul de divorţ între părţile din prezentul dosar, prin care s-a solicitat şi stabilirea domiciliului minorului.

Ca atare, atâta timp cât a fost formulată o cerere de divorţ, fondul dreptului, raportat la obiectul ordonanţei preşedinţiale, este reprezentat de cererile formulate în cadrul respectivului proces, iar nu de eventuale alte cereri ce ar putea fi promovate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Cum raportul dintre norma generală şi norma specială se rezolvă din perspectiva principiului specialia generalibus derogant, în cauză sunt incidente prevederile art. 915 şi art. 919 C. proc. civ., sus menţionate, cuprinse în Cartea a VI-a Proceduri speciale şi nu cele ale art. 114 alin. (1) din cod regăsite în Cartea I intitulată Dispoziţii generale.

Faţă de toate cele de mai sus, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, ca instanţă competentă, indicată de prevederile art. 998 C. proc. civ., să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CL