Jurisdictional conflict over the administrative character of internal disciplinary regulations issued by a professional order exercising public authority.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 5 februarie 2018, sub numărul x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Biroul Executiv şi Consiliul Naţional al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să dispună anularea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei de Disciplină a Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, adoptat prin decizia Biroului executiv din data de 9 iunie 2018 şi modificat la data de 28 iulie 2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, şi prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9107 din data de 28 septembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, în esenţă, a reţinut dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi a constatat că Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 emis de o autoritate publică centrală, aspect care atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel.

La data de 30 octombrie 2018, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 5194 din data de 10 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Astfel, curtea de apel, având în vedere dispoziţiile art. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 96/2007 privind exercitarea profesiei de tehnician dentar, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România şi prevederile art. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a reţinut că actul contestat, deşi este emis de o autoritate publică, totuşi nu reprezintă un act administrativ, nefiind emis în regim de putere publică în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, ci este un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Cauza a fost înregistrată, la data de 29 ianuarie 2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub acelaşi număr de dosar.

Prin cererile depuse la dosar la data de 7 mai 2019 şi respectiv la data de 8 mai 2019, pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România şi reclamantul A. au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 982 din data de 8 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că, având în vedere totodată atribuţiile Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, reglementate de dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 96/2007 (printre care aceea de a emite norme cu caracter intern, cu respectarea dispoziţiilor legale), rezultă că, Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este o autoritate publică asimilată, fiind o instituţie care funcţionează în baza legii şi care asigură un control public asupra exercitării profesiei de tehnician dentar în baza unor prerogative care implică autoritate de reglementare, prerogative specifice raporturilor de drept public.

Aşadar, a constatat că actul supus controlului de legalitate în cauza de faţă este un act administrativ emis în exercitarea competenţelor legale ale pârâtului de a emite norme cu caracter intern, respectiv acte administrative normative şi individuale de reglementare a profesiei, care se atacă potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind un act juridic de drept privat.

A arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În această situaţie, având în vedere că acţiunea reclamantului este îndreptată împotriva unei autorităţi publice centrale, a reţinut că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de prevederile art. 96 pct. 1 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta revenind Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâtul.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi-au declinat succesiv competenţa de soluţionare a cauzei, iar Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ultima instanţă învestită cu soluţionarea pricinii, şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal care, anterior, se declarase necompetentă.

Toate cele trei instanţe, care şi-au declinat competenţa, au reţinut că Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este o autoritate publică, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierile diferite ale acestora cu privire la natura juridică a regulamentului a cărui anulare se solicită.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au reţinut că regulamentul contestat este un act administrativ, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal l-a calificat ca fiind un act juridic de drept privat în legătură cu organizarea şi funcţionarea Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Prin demersul judiciar cu care a învestit instanţa de judecată reclamantul A. a solicitat constatarea nelegalităţii şi netemeiniciei Regulamentului de organizare şi funcţionare al Comisiei de Disciplină a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, adoptat prin decizia Biroului Executiv la data de 9 iunie 2017, modificat şi completat ulterior de către Birou Executiv la data de 28 iulie 2017, precum şi anularea acestui regulament, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 prevede că "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (…) b) autoritate publică-orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; (…) m) serviciu public-activitate organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public…", iar art. 2 alin. (1) lit. c) reţine că act administrativ este "…actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".

Conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, controlul şi supravegherea profesiei de tehnician dentar se realizează de Ministerul Sănătăţii şi Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, iar art. 25 lit. c) din acelaşi act normativ prevede că Ordinul emite norme cu caracter intern cu respectarea dispoziţiilor legale.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 96/2007, "Organele de conducere ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, la nivel naţional şi judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, sunt adunarea generală naţională, judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, consiliul naţional, consiliul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, şi birourile executive ale acestora", iar art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "(1) Biroul executiv al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România asigură activitatea permanentă a acestuia, potrivit legii şi regulamentelor proprii".

Totodată, art. 39 din aceeaşi lege stipulează că "Organele de conducere ale Ordinului Tehnicienilor Dentari din România îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile legale şi cu regulamentele proprii.

În cauză, cele două decizii prin care a fost adoptat şi modificat regulamentul a cărui anulare se solicită (aflate în copii la filele nr. x, respectiv la dosarul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti), astfel cum rezultă din chiar conţinutul acestora, au fost emise în temeiul art. 36 alin. (1) din Legea nr. 96/2007, republicată, a art. 50 şi art. 51 din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România, precum şi a art. 44, art. 45 şi art. 48 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei de Disciplină a Ordinul Tehnicienilor Dentari din România prevede că acesta reglementează atribuţiile şi procedura de lucru ale Comisiei de Disciplină a Ordinului Tehnicienilor Dentari din România.

Potrivit art. 4 din acelaşi regulament, atribuţiile Comisiei de Disciplină sunt cele prevăzute la art. 64 alin. (7) din Statutul Ordinului Tehnicienilor Dentari din România şi la art. 62 alin. (7) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ordinului, respectiv: primeşte sesizările privind existenta unor abateri disciplinare ale membrilor Ordinului; cercetează abaterile disciplinare ale membrilor ordinului, pentru care a fost sesizată; formulează, pe baza cercetărilor efectuate, propuneri/hotărâri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare sau de clasare a sesizărilor; informează în scris preşedintele ordinului în legătură cu hotărârile de sancţiuni disciplinare înaintate Consiliului Judeţean sau Consiliului Naţional.

Prin urmare, actul supus controlului de legalitate în prezenta cauză are caracterul unui act administrativ deoarece îşi produce efectele juridice pentru care a fost adoptat fără a fi necesar consimţământul celor cărora li se adresează şi este emis de către organul colegial de conducere în exercitarea competenţei Ordinului Tehnicienilor Dentari din România - autoritate publică - de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, atât normative, în scopul organizării executării legii, cât şi individuale, pentru aplicarea în concret a dispoziţiilor legale, susceptibile a fi atacate în contencios administrativ.

Totodată, art. 95 pct. 1 C. proc. civ. reglementează competenţa în primă instanţă a tribunalelor, în sensul că acestea judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, iar art. 96 din cod stipulează că, în primă instanţă, curtea de apel judecă cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

Legea specială în materie la care face trimitere C. proc. civ. este Legea nr. 554/2004, act normativ care reglementează posibilitatea atacării, în instanţa de contencios administrativ competentă, a actului administrativ cauzator de vătămare sau a refuzului întocmirii unui atare act.

De asemenea, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel în soluţionarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.

În raport, de cele anterior constatate, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând caracterul administrativ al actului a cărui anulare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CP