Jurisdiction over enforcement fixed at debtor's Bucharest domicile as of enforcement request date; Sector 1 Court designated to hear creditor's application.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş la data de 14 iunie 2019, sub nr. x/2019, Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi "A.", în numele creditoarei Întreprinderea Individuală B., a solicitat încuviinţarea executării silite a creanţei deţinute împotriva debitorului C.

Judecătoria Mediaş, prin Sentinţa civilă nr. 1786/CC din data de 18 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Mediaş a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada că debitorul ar avea un alt domiciliu decât cel din Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 5 iulie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Sentinţa civilă nr. 4438 din data de 12 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătorie Mediaş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că nu a fost depusă nicio dovadă că debitorul are domiciliul în România.

Prin urmare, a apreciat că instanţa de executare este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul creditorului, în speţă creditoarea Întreprinderea Individuală B. cu sediul în judeţul Sibiu.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În speţa de faţă, Judecătoria Mediaş şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a pricinii, prezentul conflict de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două instanţe cu privire la domiciliul debitorului.

Prin demersul judiciar iniţiat, Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi "A.", în numele creditoarei Întreprinderea Individuală B., a solicitat încuviinţarea executării silite a creanţei deţinute împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu, reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1699 din data de 9 noiembrie 2018, rămasă definitivă la data de 11 ianuarie 2019, pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, prevederi legale reţinute de către ambele instanţe aflate în conflict, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului(...)."

Aşadar, pentru determinarea instanţei competente a soluţiona pricina este necesar a se stabili unde avea debitorul domiciliul la data sesizării organului de executare.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, din cererea de executare silită adresată de către creditoare executorului judecătoresc şi înregistrată la Biroul executorilor judecătoreşti asociaţi "A." la data de 6 martie 2019, rezultă că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului C. este în Bucureşti.

În raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătorie Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială debitorul are domiciliul la data sesizării organului de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CP