Territorial jurisdiction in forced execution against multiple debtors with differing domiciles; fixing competence for all defendants via initial filing despite subsequent case bifurcation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 23 aprilie 2019, sub nr. x/2019, a fost înregistrată cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. la cererea creditorilor B., C. şi D., toţi în calitate de moştenitori ai defunctei E., împotriva debitorilor F., G., H., I., J., K. şi L.

Prin Încheierea nr. 380/CC din data de 3 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Bicaz a dispus disjungerea capetelor de cerere referitoare la debitorii H., I., J., K. şi L., formarea de dosare noi şi a stabilit stabilit termen pentru noile dosare formate la data 3 mai 2019.

Cu privire la debitorii I., J. şi K. a fost format dosarul nr. x/2019.

Judecătoria Bicaz, prin Sentinţa civilă nr. 384/CC din data de 3 mai 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bicaz a dat eficienţă dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 din acelaşi cod şi a reţinut că debitorii au domiciliul în localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Beiuş, judeţul Bihor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş la data de 21 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin Încheierea nr. 737 din data de 30 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Beiuş a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei judecătorii, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare, Judecătoria Beiuş, în esenţă, a constatat că, în cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a şase debitori, care au avut calitatea de pârâţi în cauza în care a fost pronunţată sentinţa civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un dosar unic de executare silită, cu nr. x/2019, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Astfel, a reţinut că M. şi G. au domiciliu în jud. Neamţ, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Bicaz, H. are domiciliul în judeţul Vrancea, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Panciu, J., I. şi K. au domiciliul în judeţul Bihor, comună aflată în circumscripţia Judecătoriei Beiuş, iar L. are domiciliul în judeţul Argeş, localitate aflată în circumscripţia Judecătoriei Piteşti.

Prin urmare, a arătat că în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competenţa, ca instanţă de executare, revine atât Judecătoriei Bicaz, cât şi Judecătoriilor Panciu, Beiuş şi Piteşti, iar, în cazul debitorilor cu domicilii diferite, în circumscripţii teritoriale ale unor instanţe diferite - cum este situaţia din speţa de faţă - se aplică, prin analogie, prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a avut în vedere şi că, în raport de prevederile art. 116 din acelaşi act normativ, creditorul are facultatea de a alege o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente, iar, în speţă, executorul judecătoresc a ales să se adrese instanţei competente din punct de vedere teritorial pentru doi dintre debitori, M. şi G., respectiv Judecătoriei Bicaz, judeţul Neamţ.

Asupra prezentului conflict negativ de competenţă, cu a cărui soluţionare este legal învestită conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reţine că, în speţă, Judecătoria Bicaz şi Judecătoria Beiuş şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei.

Prezentul conflict negativ de competenţă este generat de faptul că, deşi ambele instanţe au constatat incidenţa dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria Beiuş a făcut aplicarea acestor prevederi legale prin raportare la dispoziţiile art. 112 şi art. 116 din acelaşi cod şi la cadrul procesual din dosarul iniţial (nr. x/2019), stabilit prin cererea cu care executorul judecătoresc a învestit instanţa de judecată, în timp ce Judecătoria Bicaz a avut în vedere cadrul procesual al dosarului nr. x/2019, disjuns din dosarul nr. x/2019.

În materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., care stipulează în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În speţă, executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori, având domicilii diferite, aflate în circumscripţiile teritoriale a unor instanţe diferite, iar, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia, care reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

De asemenea, devin aplicabile şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecăţii, prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Bicaz, instanţă competentă în raport de domiciliile debitorilor F. şi G. ( judeţul Neamţ), în exercitarea atribuţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între instanţele deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoare acestei instanţe, pentru toţi debitorii.

Ca atare, în raport de cele anterior constatate, Înalta Curte reţine că Judecătoria Bicaz, astfel învestită, nu-şi mai putea declina competenţa după disjungerea cauzei, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - CP