Bodily injury moral damages appeal annulled for failing to meet cassation grounds

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 aprilie 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pârâta SC A. SA a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 441 din 26 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 11 mai 2018, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului de filtru nr. 11, astfel cum reiese din fişa ..., iar ulterior, urmare a Hotărârii nr. 63 din data de 4 martie 2019 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a aprobat desfiinţarea completului nr. 11 începând cu data de 18 martie 2019, dosarul a fost repartizat completului de filtru nr. 10 (referatul din 18 martie 2019, aflat la dosar).

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei atacate şi, rejudecând cauza, să fie reduse cuantumul daunelor morale, să se dispună întoarcerea executării, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că, în ceea ce priveşte daunele morale, decizia atacată este dată cu încălcarea art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, conform căruia, la stabilirea daunelor morale în caz de vătămare corporală, trebuie avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Or, un nivel al despăgubirii de 3.636 RON pentru flecare zi de îngrijire medicală este exagerat şi se îndepărtează foarte mult de media jurisprudenţei din România, oricât de largă ar fi marja de apreciere a instanţelor, la care a făcut referire instanţa de apel.

În opinia recurentei-pârâte, despăgubirile morale acordate trebuie să fie rezonabile, cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului real şi efectiv, însă instanţa de apel nu a ţinut seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie să îl aibă şi de faptul că acestea nu pot să constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimă.

În aprecierea recurentei-pârâte sumele acordate nu trebuie să depăşească graniţele unor daune morale rezonabile şi funcţia pe care aceste daune morale o au, respectiv aceea de compensare pentru persoanele care au fost supuse unor suferinţe fizice şi psihice.

Aşa fiind, cuantumul daunelor morale se stabileşte prin aplicarea de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

De asemenea, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere la acordarea daunelor morale şi unele criterii obiective, respectiv raportarea pretenţiilor la condiţiile socio-economice individuale, precum şi la nivelul general (venitul mediu la nivel naţional etc), astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susţinere obiectivă, care să constituie baza pe care se formează intima convingere a judecătorului.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia recurată şi prin prisma aplicării greşite a dispoziţiilor art. 1391 alin. (1) C. civ., în sensul că instanţa de apel a avut în vedere mai degrabă rolul sancţionator al daunelor morale acordate, iar nu acordarea unor despăgubiri în sensul dispoziţiilor legale arătate.

Totodată, a arătat recurenta-pârâtă că instanţa de apel şi-a însuşit motivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi nu a ţinut seama de faptul că daunele morale trebuie să aibă efect compensatoriu şi nici de faptul că aceste sume nu pot constitui amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victime.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, în termen legal, intimatul-reclamant B. a invocat excepţia nulităţii recursului, susţinând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-intervenientă C. a formulat întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă, astfel cum a fost formulat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, solicitând respingerea apărărilor acestuia şi admiterea recursului.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.

Prin raport, s-a reţinut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, cererea de recurs îndeplinind cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, recursul este declarat în termenul legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

De asemenea, s-a mai reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilităţii în principiu a recursului, apreciind şi cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reţinându-se că intimatul-reclamant a invocat, prin întâmpinare, excepţia nulităţii căii de atac declarate de recurenta-pârâtă.

Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 22 aprilie 2019, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 6 iunie 2019, faţă de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 19 iunie 2019, completul de filtru nr. 10, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt încadrate doar formal în cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu arată care sunt aspectele în măsură să susţină nelegalitatea deciziei atacate în ceea ce priveşte evaluarea daunelor morale acordate de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.

Astfel, recurenta-pârâtă reia criticile formulate în apel împotriva hotărârii de primă instanţă sub aspectul cuantumului exagerat al sumei acordate cu titlu de daune morale, a împrejurării că acestea trebuie să fie rezonabile, cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului real şi efectiv şi să nu constituie amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimă.

Înalta Curte reţine că aceste critici pun în discuţie exclusiv aspecte de netemeinicie care exced controlului de legalitate exercitat în recurs.

De asemenea, în motivele de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat menţinerea soluţiei de fond privind întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care accidentul l-a avut asupra reclamantului şi de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensaţiile morale într-un asemenea caz, chestiuni ce vizează netemeinicia deciziei atacate şi care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, faţă de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum aspectele susţinute de recurenta-pârâtă nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâta SC A. SA împotriva Deciziei nr. 441 din 26 februarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL