Peremption as an incident: inadmissibility of appeal against appellate decision declaring prior appeal lapse
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the declaratory review appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's prior decision which had declared the appellant's earlier appeal lapsed. The dispute concerned the procedural validity of attacking a Court of Appeal decision that declared a previous appeal lapsed, with the appellant challenging that interlocutory decision as a final judgment. Relying on the principle of the legality of judicial remedies and the exhaustion of appeal avenues, the court held that judgments rendered by appellate courts in resolving appeals are final and irreversible under Articles 299(1) and 377(2)(4) of the Code of Civil Procedure, meaning they cannot be subject to further appellate review; although Article 253(2) allows appeals against lapse decisions, this applies only when the underlying main judgment was itself appealable, and the erroneous mention of appeal rights in the lower court's operative part does not alter the statutory nature of the remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (1) C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ, art. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Peremption as an incident: inadmissibility of appeal against appellate decision declaring prior appeal lapse: Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de faţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost constatat perimat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. S.A. Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti şi C..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 17 septembrie 2019.
Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară faţă de excepţia nulităţii invocată, prin întâmpinare, de intimata B. S.A. Cluj - Sucursala Bucur Obor Bucureşti, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul formulat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din data de 8 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunţate de curţile de apel cu ocazia soluţionării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ.
De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.
Or, aşa cum s-a menţionat, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs, având în vedere unicitatea căilor de atac.
Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de faţă.
Aceasta întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.
La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").
Chiar dacă în dispozitivul hotărârii atacate s-a menţionat "Cu recurs în 5 zile de la pronunţare", potrivit principiului legalităţii căilor de atac, o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de menţiunile din dispozitiv.
Aşadar, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Ca atare, în raport de dispoziţiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, Decizia nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 558 din 25 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - MM