Cassation appeal annulled for failing to develop statutory illegality grounds regarding suspension of proceedings pending related judgment

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea cauzei având ca obiect apelurile declarate de pârâţii A. şi B., C. şi D. şi E. împotriva Sentinţei civile nr. 35 din 15 ianuarie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2014, până la soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul F., la 26 noiembrie 2018, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru continuarea judecării apelurilor, şi arătând că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut nelegalitatea încheierii recurate, sub aspectul existenţei dreptului subiectiv ce vizează acordarea despăgubirii pentru fapta pârâţilor, constând în încălcarea dreptului de acces pe proprietatea care i-a fost restituită în natură, prin Dispoziţia nr. 275/2002, emisă de Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Recurentul a arătat că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea recurată nu depinde de soluţia care se va da de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, care are ca obiect constatarea existenţei unui drept de proprietate comună asupra unei încăperi identificate printr-un raport de expertiză judiciară, în care s-au indicat spaţiile la care recurentul are drept de acces, şi stabilirea cotelor ideale asupra cărora se exercită dreptul de proprietate.

A susţinut că măsura suspendării judecării apelurilor, dispusă de instanţa de apel este nulă, în raport de prevederile art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ., creându-i o vătămare ce rezultă din faptul că a fost pus în situaţia de a aştepta inutil judecarea unui dosar de a cărui soluţionare nu depinde judecata dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că argumentele expuse de instanţa de apel cu privire la suspendarea judecării apelurilor nu susţin această măsură, întrucât nelămurirea instanţei nu a constat în existenţa sau inexistenţa dreptului său la despăgubire, ci la întinderea acestuia.

Faptul că instanţa de apel a reţinut că actul său de proprietate, respectiv Dispoziţia nr. 275/2002, emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, nu este însoţită de vreun act administrativ sau judiciar prin care să se lămurească întinderea şi aplicarea efectivă a acestui titlu executoriu este o chestiune ce ţine de fondul apelului, respectiv de interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Recurentul a susţinut că, prin încheierea recurată, instanţa de apel a antamat fondul cauzei, împrejurare ce echivalează cu o antepronunţare, întrucât a sugerat că soluţia care urmează a fi pronunţată depinde, exclusiv, de stabilirea spaţiilor care vor fi considerate comune, prin hotărârea care se va pronunţa în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., conform rezoluţiei din 14 decembrie 2018 a Completului de filtru nr. 10, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a constatat că încheierea din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, este susceptibilă de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., completul de judecată învestit cu soluţionarea căii de atac urmând să aprecieze dacă motivele de recurs invocate se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 14 martie 2019, a fost analizat conţinutul raportului şi, constatându-se că întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru formularea, în scris, a unor puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul a fost comunicat părţilor la 2 aprilie 2019.

La 5 aprilie 2019, recurentul-reclamant a formulat un punct de vedere la raport prin care a susţinut admisibilitatea în principiu a recursului. Intimaţii-pârâţi nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unor puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 23 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la 5 iunie 2019, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Dispoziţiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, prin cererea de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate şi nu a combătut raţionamentul instanţei, prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Astfel, prin motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul a cărui judecată a fost suspendată prin încheierea recurată nu depinde de soluţia care se va da de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, care are ca obiect constatarea existenţei unui drept de proprietate comună asupra unei încăperi identificate printr-un raport de expertiză judiciară, în care s-au indicat spaţiile în care recurentul are drept de acces, şi stabilirea cotelor ideale asupra cărora se exercită dreptul de proprietate.

A arătat că măsura suspendării judecării apelurilor, dispusă de instanţa de apel este nulă, în raport de prevederile art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ., creându-i o vătămare ce rezultă din faptul că a fost pus în situaţia de a aştepta în mod inutil judecarea unui dosar de a cărui soluţionare nu depinde dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Prin motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat că argumentele expuse de instanţa de apel cu privire la suspendarea judecării apelurilor nu susţin această măsură, întrucât nelămurirea instanţei nu a constat în existenţa sau inexistenţa dreptului său la despăgubire, ci la întinderea acestuia.

Faptul că instanţa de apel a reţinut că actul său de proprietate, respectiv Dispoziţia primarului general nr. 275/2002 nu este însoţită de vreun act administrativ sau judiciar prin care să se lămurească întinderea şi aplicarea efectivă a acestui titlu executoriu este o chestiune ce ţine de fondul apelului, respectiv de interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Recurentul a susţinut că prin încheierea recurată instanţa de apel a antamat fondul cauzei, împrejurare ce echivalează cu o antepronunţare, întrucât s-a sugerat că soluţia care urmează a fi pronunţată depinde, exclusiv, de stabilirea spaţiilor care vor fi considerate comune, prin hotărârea care se va pronunţa în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 din acest act normativ, iar pe de altă parte, a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor imputate instanţei, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

În acest sens, cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea hotărârii.

Înalta Curte reţine că reţine că, deşi recurentul a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu a argumentat din punct de vedere juridic această susţinere, ci şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţă, arătând că soluţia de suspendare a judecării apelului este nelegală, din perspectiva faptului că soluţionarea dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu depinde de hotărârea care se va pronunţa în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, lămurirea întinderii şi aplicarea efectivă a Dispoziţiei nr. 275/2002, emise de Primarul General al Municipiului Bucureşti, fiind o chestiune ce ţine de fondul apelului, respectiv de interpretarea probatoriului administrat în cauză.

Simpla indicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu poate atrage nelegalitatea încheierii recurate, întrucât motivarea recursului presupune evocarea cazurilor de nelegalitate care justifică exercitarea acestei căi extraordinare de atac şi dezvoltarea lor printr-o argumentare, în fapt şi în drept, a greşelilor pretins săvârşite prin hotărârea atacată.

Având în vedere că recurentul-pârât nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanţă, din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul F. împotriva încheierii din 24 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul F. împotriva încheierii din 24 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2019.

Procesat de GGC - CL