Expert's appeal against substitution and fee transfer rulings declared inadmissible in labor conditions certification dispute

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 22 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC I. SA şi SC J. SA, să se constate că perioada 1 aprilie 2001 - 15 decembrie 2015, desfăşurată în muncă de reclamanţii F., E., D., C., A. şi H., perioada 22 mai 2002 - 15 decembrie 2015, desfăşurată în muncă de reclamantul G., 14 decembrie 2004 - 15 decembrie 2015, desfăşurată în muncă de reclamantul B., constituie stagiu de cotizare în condiţii speciale, conform art. 2 lit. a) din H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale de muncă.

În subsidiar, în situaţia în care din probatoriul ce se va administra, va rezulta că perioadele arătate constituie stagiu de cotizare în condiţii deosebite de muncă, conform prevederilor art. 15 din H.G. nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite de muncă şi H.G. nr. 246/2007, reclamanţii au solicitat să se constate încadrarea în această grupă de muncă.

De asemenea, au solicitat să se constate că perioada 9 februarie 1998 - 1 aprilie 2001, desfăşurată de reclamantul D., şi perioada 3 ianuarie 2000 - 1 aprilie 2001, desfăşurată de C., constituie stagiu de cotizare în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa I, privind încadrarea în locuri de muncă cu condiţii grele, în vederea pensionării; să se dispună obligarea pârâtei la acordarea grupei I de muncă şi la eliberarea unor adeverinţe cu dispoziţiile cuprinse în dispozitivul sentinţei judecătoreşti, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii. În subsidiar, în situaţia în care din probatoriul ce se va administra va rezulta că perioadele arătate la petitul 3 se încadrează în grupa a II-a de muncă, potrivit prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa II, au solicitat obligarea pârâtei la acordarea grupei a II-a de muncă şi la eliberarea unor adeverinţe cu dispoziţiile cuprinse în dispozitivul sentinţei judecătoreşti, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii. Totodată, au solicitat să se constate că perioada 1 octombrie 1995 - 1 aprilie 2001, desfăşurată de reclamanta F. şi perioada 27 mai 1996 - 1 aprilie 2001, desfăşurată de reclamanta E., constituie stagiu de cotizare în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform prevederilor O.G. nr. 50/1990, Anexa II, privind încadrarea în locuri de muncă în condiţii grele de muncă în vederea pensionării, obligarea pârâtei la acordarea grupei a II-a de muncă şi la eliberarea unor adeverinţe cu dispoziţiile cuprinse în dispozitivul sentinţei judecătoreşti, conform prevederilor art. 126 din H.G. nr. 257/2010 privind Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Reclamanţii au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei SC I. SA să depună la Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea declaraţii nominale lunare de asigurare rectificative, din care să rezulte că aceştia au desfăşurat activitate în condiţii deosebite şi speciale de muncă pentru perioada 1 aprilie 2001 - 15 decembrie 2015, conform prevederilor art. 13 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007 şi cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin Sentinţa civilă nr. 788 din 12 iunie 2017, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta SC I., prin administrator judiciar K. A obligat pârâta să acorde reclamantului C. grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 3 ianuarie 2000 - 31 martie 2001; reclamantului D. grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 2 februarie 1987 - 31 martie 2001; reclamantei E. grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 1 februarie 2001 - 31 martie 2001; reclamantei F. grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 1 octombrie 1995 - 31 martie 2001. A dispus obligarea pârâtei SC I. să emită reclamanţilor adeverinţe, conform menţiunilor din sentinţă. A respins cererea privind încadrarea reclamanţilor în condiţii deosebite de muncă pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001. A obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC I. SA, prin administrator judiciar K. şi administrator special L. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă la data de 3 iulie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea din 20 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a amânat judecarea cauzei la data de 15 iunie 2018, întrucât a încuviinţat obiecţiunea formulată de apelanta-pârâtă SC I. SA, prin administrator judiciar K. A dispus completarea raportului de expertiză pentru a se lămuri dacă, pentru perioada menţionată, reclamanţii au fost încadraţi în grupe superioare de muncă, în baza cărui text de lege şi pentru ce funcţie. A stabilit ca expertul să arate dacă activitatea prestată efectiv de reclamanţi, cu indicarea atribuţiilor detaliate conform fişei postului, se regăseşte în enumerarea din Ordinele nr. 50/1990 sau nr. 125/1990, cu indicarea punctului din anexe, respectiv dacă reclamanţii au lucrat efectiv în activităţile menţionate în anexe. De asemenea, i-a solicitat expertului să precizeze, în situaţia în care reclamanţii au lucrat în formaţii de lucru, în sensul pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, dacă acestea au avut ca obiect activităţile menţionate în anexe. A dispus identificarea formaţiilor de lucru şi a activităţilor care au fost încadrate în grupa superioară de muncă şi la care, eventual, a participat vreunul dintre reclamanţi. A dispus înlocuirea expertului M. şi a desemnat, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, pe expertul N. Întrucât a admis obiecţiunile la raportul de expertiză al expertului M., a dispus transferarea onorariului provizoriu din contul acestuia în contul noului expert.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 septembrie 2018 şi revenirea cu adresă către expertul N., pentru a efectua şi depune, cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată fixat, raportul de expertiză, cu obiectivele fixate prin încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2018. Totodată, a pus în vedere apelantei-pârâte să ia legătura cu expertul în vederea întocmirii completării raportului de expertiză tehnică.

Litigiul a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 2596 din 28 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata apelului formulat de pârâta SC I. SA, prin administrator judiciar K. şi administrator special L., împotriva Sentinţei civile nr. 788 din 12 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., precum şi de renunţarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierii din 15 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, a declarat recurs recurentul M. la data de 12 septembrie 2018. Prin precizările la recurs, depuse la dosar la data de 14 septembrie 2018, recurentul a arătat că formulează recurs împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus, la data de 2 noiembrie 2018 comunicarea cererii de recurs şi întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că acesta este inadmisibil.

În cauză nu s-a depus întâmpinare.

La data de 22 ianuarie 2019, Completul de filtru C4 a dispus comunicarea raportului pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

În cauză, recurentul M. a depus punct de vedere, arătând că nu sunt întemeiate concluziile cuprinse în cadrul raportului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat, prin rezoluţia din 8 mai 2019, termen pentru judecarea recursului la 30 mai 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte îl va respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii faţă de cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Ca atare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

În cauză, instanţa reţine că recurentul având calitatea de expert a formulat recurs împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, încuviinţând obiecţiunea formulată de apelanta-pârâtă SC I. SA, prin administrator judiciar K., a dispus completarea raportului de expertiză, înlocuirea expertului M. cu expertul N. şi transferarea onorariului provizoriu din contul fostului expert în cel al noului expert.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a dispus amânarea judecării cauzei la 28 septembrie 2018 şi revenirea cu adresă către expertul N., pentru a efectua şi depune, cu cel puţin 10 zile înaintea termenului de judecată stabilit, raportul de expertiză cu obiectivele fixate prin încheierea de şedinţă din 20 aprilie 2018. Totodată, a pus în vedere apelantei-pârâte să ia legătura cu expertul în vederea întocmirii completării raportului de expertiză tehnică.

Potrivit dispoziţiilor art. 221 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, "Dacă expertul tehnic judiciar numit este înlocuit din motive imputabile acestuia, organele de urmărire penală, instanţele judecătoreşti sau alte organe cu atribuţii jurisdicţionale pot dispune, odată cu înlocuirea, şi restituirea în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare, în tot sau în parte, în termen de 30 de zile, a sumelor primite pentru activitatea de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauza respectivă. (2) Nerestituirea sumelor în termenul stabilit în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare constituie abatere disciplinară."

Conform art. 40 din actul normativ mai sus menţionat, "Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la expertiza tehnică judiciară se completează cu dispoziţiile privind expertiza din C. proc. civ. sau, după caz, din C. proc. pen., în măsura în care prin această ordonanţă nu se dispune altfel."

Din dispoziţiile C. proc. civ. (art. 331 alin. (2) şi (3) şi art. 339 alin. (2) şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 rezultă că valorificarea oricăror pretenţii privitoare la onorariul expertului se poate face doar în faţa instanţei care a dispus administrarea probei cu expertiză. Acest aspect conduce la concluzia potrivit căreia experţii nu pot formula apel sau recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în dosarul în care au efectuat raportul de expertiză.

Ca atare, faţă de aceste considerente, se constată că recursul declarat de recurentul M. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018 şi încheierii din 15 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, nu este admisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul M. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018 şi încheierii din 15 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2019.

Procesat de GGC - CL