Competence established for first-instance tribunal in public property concession fee dispute

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea formulată la data de 24.10.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea, reclamantul Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L. Constanţa, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 1.296.604 RON, reprezentând redevenţă restantă aferentă anului 2015, redevenţă tranşa I, II, III 2016, inclusiv accesorii calculate până la data de 30.09.2016 datorate conform contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părţi a fost încheiat Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009 al cărui obiect a fost exploatarea suprafeţei de 928 ha teren agricol situat în Amenajarea Agricolă Murighiol Dunavăţ, teren care aparţine domeniului public al judeţului Tulcea.

S-a mai arătat că prin Actul adiţional nr. 2/31.03.2010 Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009 a fost cesionat către pârâtă, care a devenit concesionar, aceasta având obligaţia de a plăti redevenţa la tranşele stabilite în contract, însă, la data de 30.09.2016, concesionarul are restanţe la plată în sumă totală de 1.296.604 RON, reprezentând redevenţă restantă aferentă anului 2015, redevenţă tranşa I, II, III 2016 inclusiv accesorii.

La termenul din 01 februarie 2017, reclamantul, prin reprezentant, a depus cerere de modificare a acţiunii, în sensul majorării cuantumului pretenţiilor de la suma de 1.296.604 RON la suma de 1.573.120 RON, arătând că suma de 1.573.120 RON reprezintă redevenţă şi accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele total de inflaţie comunicat de INS la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 537/04.04.2017, Tribunalul Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând următoarele considerente:

Acţiunea reclamantului, astfel cum a fost modificată, vizează obligarea pârâtei la plata sumei de 1.573.120 RON, reprezentând redevenţă restantă şi accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Întrucât valoarea cererii deduse judecăţii depăşeşte suma de 1.000.000 RON, chiar şi fără calculul accesoriilor, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a, faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Constanţa.

2.2. Prin sentinţa nr. 143/7.06.2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Constanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 54/2006, potrivit cărora:

"(1) Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.

(3) Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, conform prevederilor legale".

Aşadar, a constatat că în cazul litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune de bunuri publice, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, legea stabileşte în mod expres o competenţă materială în favoarea tribunalului, curtea de apel fiind competentă să soluţioneze doar recursul în această materie.

Faţă de această situaţie şi având în vedere că litigiul de faţă nu se încadrează în dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc competenţa materială în raport de criteriul valoric, întrucât nu priveşte "taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", curtea de apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Reclamantul Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtei - cesionare S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.573.120 RON, reprezentând redevenţă restantă şi accesorii aferente contractului de concesiune nr. x/2009 încheiat cu Consiliul Judeţean Tulcea, în calitate de concedent, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală la data plăţii efective.

Litigiul dedus judecăţii derivă din executarea unui contract de concesiune având ca obiect exploatarea unei suprafeţe de teren agricol aflată în domeniul public al judeţului Tulcea şi în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea.

Faţă de apartenenţa la domeniul public a terenului concesionat, contractul de concesiune este asimilat actului administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c teza a doua din Legea nr. 554/2004, conform căruia "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică".

Aşa cum a reţinut a doua instanţă aflată în conflict, sub aspectul competenţei de soluţionare a litigiilor apărute în legătură cu executarea, modificarea sau încetarea contractelor de concesiune având ca obiect bunuri proprietate publică precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri, sunt aplicabile dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, care au caracter de normă specială în raport cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul stabilind în mod expres competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul concedentului.

Cum în speţă, Consiliul Judeţean Tulcea are calitatea de concedent iar sediul acestuia se află în judeţul Tulcea, competenţa de soluţionare a litigiului revine Tribunalului Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Judeţul Tulcea, prin Consiliul Judeţean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2017.