Negative conflict of jurisdiction: Salary recalculation for auxiliary judicial personnel assigned to labor court

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, la data de 21.11.2016 sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în calitate de personal auxiliar al Judecătoriei Călăraşi, şi W. şi X., în calitate de personal conex, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bucureşti:

- obligarea pârâtei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015), a unor noi decizii de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei;

- obligarea pârâtei la acordarea începând cu 09.04.2015, în temeiul art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la plata diferenţei salariale rezultată din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011;

- obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de salarizare, astfel încât să se ţină cont în cazul promovărilor în funcţie şi al numirii în funcţii de conducere a grefierilor, de procentele aferente vechimii în muncă şi în funcţie, avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcţie a fost îndeplinită ulterior acestei date precum şi de recenta mărire de salariu de 10% conform Legii privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 104/02.02.2017, Tribunalul Călăraşi a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a C.A.F.

Tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reţinând că, în speţă, reclamanţii solicită pârâtei Curtea de Apel Bucureşti - instituţie publică centrală- emiterea deciziilor de salarizare.

2.2. Prin sentinţa nr. 2025 din 30 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Călăraşi; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la ICCJ pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Curtea de apel a reţinut că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială a Curţii de Apel Bucureşti nu se întinde la nivelul întregii ţări, autoritatea publică pârâtă nefiind o autoritate centrală.

Totodată, a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, conform cărora "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la (…) colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a (…) Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. (…)", având în vedere că nu se contestă o Hotărâre a Colegiului de conducere al Curţii de Apel pronunţate în soluţionarea contestaţiei împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Judecătoriei Călăraşi, solicită reîncadrarea salarială în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi salariale.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanţi, litigiul de faţă nu are natura unuia de contencios administrativ, pentru că nu se solicită anularea unui act administrativ tipic (ordinul curţii de apel de stabilire a drepturilor salariale sau deciziile de salarizare) şi nici nu se deduce judecăţii un act administrativ asimilat, în condiţiile în care din actele dosarului nu rezultă că reclamanţii s-au adresat ordonatorilor de credite iar aceştia au respins sau nu au soluţionat eventualele cereri.

Înalta Curte apreciază că litigiul dedus judecăţii are natura unui conflict de muncă astfel că instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză este instanţa specializată în dreptul muncii, iar nu cea de contencios administrativ.

În acest sens sunt de observat dispoziţiile art. 95 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice), potrivit cărora litigiile în legătură cu cariera şi raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti sunt date de legiuitor în competenţa materială de judecată a "tribunalelor de muncă şi asigurări sociale", respectiv a "secţiilor sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

În raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul, instanţa specializată în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale competentă să soluţioneza prezenta cauză, este Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

În ceea ce priveşte norma de competenţă materială instituită de art. 7 al Capitolului VIII din Legea - cadru nr. 284/2010, după cum bine a remarcat a doua instanţă aflată în conflict, nu este aplicabilă în cauza de faţă, dat fiind că în litigiul dedus judecăţii nu se atacă o hotărâre a colegiului de conducere al Curţii de Apel Bucureşti în soluţionarea contestaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul Judecătoriei Călăraşi, în legătură cu modul de stabilire a drepturilor sale salariale.

În plus, din perspectiva contenciosului administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, delimitarea competenţei materiale în primă instanţă de soluţionare a acţiunilor de contencios administrativ şi fiscal, între tribunal şi curtea de apel, se face, ca principiu, pe baza criteriului rangului autorităţii de la care emană actul administrativ contestat, cu excepţia litigiilor privitoare la taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, unde criteriul este cel al sumei în discuţie.

Anexa 1 la Legea nr. 304/2004, republicată - Curţile de apel, Parchetele de pe lângă curţile de apel, circumscripţiile acestora şi localităţile de reşedinţă - prevede că circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti este alcătuită din judeţele Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman şi Ilfov, fiind asimilabilă astfel autorităţilor publice locale.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., G., F., H., I., Y., R., P., O., M., N., L., J., K., T., S., V., U., W. şi X., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2017.