Appeal admitted, annulment of financial correction overturned and case remanded on non-retroactivity ground

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2015 reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.) - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (A.M.P.O.D.C.A.) solicitând anularea Deciziei M.D.R.A.P. nr. 10/25.05.2015 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 3640-P/13.10.2014, acte administrative privind proiectul cu cod SMIS 12696, cu titlul "Strategia pentru dezvoltarea durabilă a judeţului Dâmboviţa", cu retragerea constatărilor, anularea măsurilor şi a concluziilor finale de aplicare a reducerii procentuale în sumă de 28.595 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului de serviciu nr. x/21.07.2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 263 din 4 decembrie 2015, Curtea de Apel Ploieşti a admis acţiunea formulată de reclamantul JUDEŢUL DÂMBOVIŢA PRIN CONSILIUL JUDEŢEAN DÂMBOVIŢA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (M.D.R.A.P.) - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative (A.M.P.O.D.C.A.), a anulat Deciziile nr. 10/25.05.2015 şi nr. 38/17.02.2015 şi Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 426-P/24.02.2015.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs recurentul a arătat că, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că actele administrative atacate, respectiv Deciziile nr. 10/25.05.2015, nr. 38/17.02.2015 şi Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 426-P/24.02.2015 au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, prin care au fost declarare neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Raportat la acest motiv de recurs a arătat că, potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/22.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015 s-a reţinut că dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care reglementează "măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ" şi care "trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să curgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia".

În situaţia de faţă, legiuitorul a ales drept criteriu pentru rezolvarea situaţiilor tranzitorii, existenţa în curs de desfăşurare a unor activităţi de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003, se aplică această ordonanţă numai dacă activităţile menţionate sunt în desfăşurare. În schimb, dacă aceste activităţi nu sunt în curs de desfăşurare, aprecierea legalităţii raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi.

În consecinţă, prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 aduc atingere principiului neretroactivităţii, deoarece permit aplicarea normelor de drept substanţial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârşite în intervalul temporal în care era în vigoare O.G. nr. 79/2003.

Prin Nota de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. 426-P/24.02.2015 a fost aplicată o reducere procentuală de 10% din valoarea contractului afectat de neregulă nr. 339/21.07.2011 încheiat de UAT Judeţul Dâmboviţa cu Asocierea S.C. A. S.A. şi S.C. B. S.R.L.

Prin urmare, dacă se au în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională, actul normativ în vigoare la momentul săvârşirii neregulii era O.G. nr. 79/2003, iar nu O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2018, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 21.05.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor la data de 18.06.2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanşat de intimata-reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii Deciziei M.D.R.A.P. nr. 10/25.05.2015 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a abaterii şi de stabilire a reducerilor procentuale nr. x/13.10.2014, acte administrative privind proiectul cu cod SMIS 12696, cu titlul "Strategia pentru dezvoltarea durabilă a judeţului Dâmboviţa", cu retragerea constatărilor, anularea măsurilor şi a concluziilor finale de aplicare a reducerii procentuale în sumă de 28.595 RON, reprezentând 10% din valoarea contractului de serviciu nr. x/21.07.2011.

Prima instanţă a reţinut că, abaterile reţinute de pârât pentru stabilirea reducerii procentuale de 10% din valoarea contractului încheiat în urma procedurii de achiziţie publică privesc o procedură de achiziţie de servicii prin licitaţie publică, iniţială de reclamant anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, invitaţia de participare nr. x fiind publicată în SEAP la data de 31.05.2011.

În raport de această situaţie, instanţa de fond a reţinut că activitatea de verificare cu privire la respectarea legislaţiei naţionale în materia achiziţiilor publice, cu consecinţa constatării eventualelor abateri de la legalitate, regularitate or conformitate, nu este supusă incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, ci dispoziţiilor O.G. nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.

Soluţia primei instanţe nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, pentru că nu reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. Prin motivul de recurs formulat încadrat de Curte în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul critică sentinţa atacată, susţinând că este nelegală pe considerentul că prima instanţă a aplicat greşit legea.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fie atunci când nesocoteşte o normă de drept substanţial, fie atunci când interpretează greşit norma juridică aplicabilă.

Prin urmare, instanţa ar fi culpabilă când ignoră o lege în vigoare la data judecăţii sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului le dă o greşită interpretare.

Recurentul pretinde că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că actele administrative atacate sunt nelegale şi a dispus anularea acestora, reţinând faptul că "prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, în speţă s-a încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României".

În speţa de faţă Înalta Curte constată incidenţa Hotărârii din 26 mai 2016, în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14 de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

Astfel, prin Hotărârea din 26 mai 2016, pronunţată în cauzele reunite C-260/14 şi C-261/14, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a analizat aplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi cu privire la a patra întrebare în cauza C 260/14 a concluzionat că:

Prin intermediul celei de a patra întrebări în cauza C 260/14, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice.

În această privinţă, dintr-o jurisprudenţă constantă reiese că, atunci când statele membre adoptă măsuri prin care pun în aplicare dreptul Uniunii, ele au obligaţia de a respecta principiile generale ale acestui drept, printre care figurează în special principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctele 35 şi 36, precum şi jurisprudenţa citată).

Pe de altă parte, trebuie amintit că, potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, deşi principiul securităţii juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, cu alte cuvinte, unei situaţii anterioare intrării sale în vigoare, indiferent de efectele favorabile sau nefavorabile pe care le ar putea avea o astfel de aplicare asupra persoanei interesate, acelaşi principiu impune ca orice situaţie de fapt să fie în mod normal apreciată, în lipsa unei dispoziţii exprese contrare, în lumina normelor de drept în vigoare la data producerii sale. Cu toate acestea, deşi legea nouă îşi produce efectele numai pentru viitor, aceasta se aplică, în lipsa unei derogări, şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctul 37 şi jurisprudenţa citată).

Astfel cum reiese din aceeaşi jurisprudenţă, nici domeniul de aplicare al principiului încrederii legitime nu poate fi extins într-atât încât să împiedice, la modul general, o nouă reglementare să se aplice efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare (a se vedea în special Hotărârea din 3 septembrie 2015, A2A, C 89/14, EU:C:2015:537, punctul 38 şi jurisprudenţa citată).

Reiese din cele ce precedă că trebuie să se răspundă la a patra întrebare în cauza C 260/14 că principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale.

În esenţă, dată fiind prioritatea dreptului european, consacrată la nivel constituţional prin dispoziţiile art. 148 alin. (2), statuările CJUE asupra problemei de drept în dispută vor fi reţinute ca argument în combaterea ideii de înlăturare a incidenţei dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că, în cauză, contractul de finanţare nr. x cod SMIS 12696, cu titlul "Strategia pentru dezvoltarea durabilă a Judeţului Dâmboviţa" a fost încheiat anterior adoptării O.U.G. nr. 66/2011, însă instanţa de fond în mod greşit a reţinut inaplicabilitatea acestui act normativ pentru că nu era în vigoare la data încheierii contractului şi a săvârşirii faptelor ce pot fi sancţionate cu corecţie financiară, având în vedere faptul că activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care se desfăşoară după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.

Activitatea de constatare a neregulilor este reglementată prin prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011 ca fiind activitatea de control/investigare desfăşurată de autorităţile competente în conformitate cu prevederile actului normativ invocat, în vederea stabilirii existenţei unei nereguli, în situaţia în care activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost declanşată după intrarea în vigoare a O.U.G, nr. 66/2011.

Prin urmare, Înalta Curte constată că au fost corect aplicate de către organul de control prevederile acestui act normativ (legea nouă), chiar dacă fapta a fost săvârşită sub imperiul legii vechi (O.G. nr. 79/2003).

În cauza de faţă, activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sunt ulterioare datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, drept pentru care acest act normativ a fost aplicat corect reclamantului.

Deci, pentru activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care au început după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011:

"Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".

Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activităţile de constatare a neregulilor care erau în desfăşurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activităţile de constatare a neregulilor ce vor fi declanşate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfăşura numai în baza noii reglementări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011, pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică, motiv pentru care o va casa, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza actele administrative supuse cenzurii prin prisma verificării condiţiilor de fond ale neregulii, în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011, a legalităţii corecţiilor aplicate de organul administrativ, precum şi toate apărările şi susţinerile părţilor.

5. Temeiul de drept al soluţiei

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare formulate pot determina casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, aşa încât, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 488 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei nr. 263 din 4 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 iunie 2018.